După o domnie de patruzeci de ani, David a murit, iar fiul său Solomon i-a luat locul. Împărăția era mult mai puternică decât fusese atunci când David o primise. El unise țara, o eliberase de cei mai mulți vrăjmași și dezvoltase capitala, Ierusalimul. Solomon știa că avea de continuat o moștenire uriașă.
Înainte de a muri, tatăl său avusese cu el o discuție din inimă: „Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce” (1 Împărați 2:3).
Astfel, când Dumnezeu i S-a arătat într-un vis și l-a întrebat ce își dorea cel mai mult, Solomon era pregătit să răspundă: „Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sânt decât un tânăr, nu sânt încercat. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:7-9).
Solomon știa că singura sursă a păcii adevărate era Dumnezeu Însuși. Nu era mândru sau arogant, crezând că putea conduce poporul cu înțelepciune și dreptate prin propriile puteri. Nici nu era egoist, privindu-L pe Dumnezeu ca pe un duh dintr-o lampă, gata să-i împlinească orice dorință lacomă. El a cerut înțelepciune — sau, după cum exprimă versiunea engleză folosită în devoțional, „o inimă care-L ascultă pe Dumnezeu” — o inimă capabilă să deosebească binele de rău.
Mi se pare o cerere minunată și una pentru care nu trebuie să așteptăm ca Dumnezeu să ni Se arate într-un vis.
Izvor al păcii și al înțelepciunii, și eu doresc o inimă care Te ascultă. Și eu am de îndeplinit lucrări pentru care mă simt nepregătit și pe care cred că nu le pot duce la capăt. Și eu mă simt asemenea unui copil nepriceput, nepotrivit pentru ceea ce dorești să fac. Cu siguranță am nevoie să deosebesc binele de rău. Dă-mi, asemenea lui Solomon, o inimă înțeleaptă. Și ajută-mă să nu alerg după căile idolatre ale lumii, așteptând până la bătrânețe ca să mă întorc la Tine. Amin.