Acest capitol cuprinde una dintre cele mai impresionante istorisiri din întreaga Biblie. Regele Iosafat al lui Iuda primește de la iscoade vestea că o uriașă armată aliată vine împotriva lui. Și care este primul lucru pe care îl face? Își adună armata? Nu, se roagă! O alegere bună!
Ce face în al doilea rând? Începe să strângă arme? Nu, proclamă un post în întreaga țară. Urmează pregătirea militară? Nicidecum. Cheamă întreaga națiune, chiar și copiii, la Templu, pentru o adunare de rugăciune!
Acesta este un alt fel de rege! Nici măcar David sau Solomon nu făcuseră ceva asemănător atunci când fuseseră amenințați de război.
Iosafat rostește o rugăciune frumoasă — ai citit deja întregul capitol, nu-i așa? — și încheie astfel: „Căci noi sântem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sânt îndreptaţi spre Tine!” (versetul 12).
Știi bine că Dumnezeu nu avea să ignore o asemenea credință. Un bărbat din mijlocul adunării este inspirat să rostească o profeție. El spune: „Nu vă temeți. Lupta este a lui Dumnezeu. Ieșiți mâine și stați pe loc.”
Să facă ce? Să lupte? Să trimită iscoade? Să ceară un armistițiu? Nu. Să stea. Ce poruncă neobișnuită...
Regele Iosafat merge chiar mai departe. Mai întâi, cu toții se roagă din nou și Îl laudă pe Dumnezeu cu glas puternic. A doua zi dimineața, regele repetă profeția și îi îndeamnă să fie curajoși și să nu se teamă. În cele din urmă își adună ostașii, dar așază înaintea lor un cor. Un cor? Chiar în față? Ți-ar fi plăcut să cânți în acel cor?
Au pornit cântând laude, iar când au ajuns pe câmpul de luptă, au descoperit că vrăjmașii lor se nimiciseră deja unii pe alții.
Uimitor.
Dumnezeule atotputernic, care transformi vestea rea în veste bună, învață-mă să-mi întorc fața spre Tine la fel de firesc cum floarea-soarelui urmărește soarele și cum un copilaș se întoarce spre mama lui. Când nu știu ce să fac, ajută-mă să-mi țin ochii ațintiți asupra Ta. Amintește-mi că lupta este a Ta și că tot ce trebuie să fac este să Te laud oricum, să pornesc înainte cu îndrăzneală și să rămân neclintit. Amin.