Mariei i se părea că nu mai respiră. Își simțea inima bătând cu putere și obrajii înroșindu-se. A tras aer în piept și a clipit, însă ființa strălucitoare se afla încă înaintea ei.
Îngerul i-a spus: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28).
Maria nu putea rosti niciun cuvânt, iar îngerul a continuat: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus” (versetele 30-31). I-a explicat că Fiul ei avea să primească „scaunul de domnie al tatălui Său David” și să domnească pentru totdeauna (versetul 32).
Maria nu înțelegea cum se putea întâmpla un asemenea lucru, dar știa un fapt: nu era încă măritată. „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” (versetul 34).
Gabriel i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Pentru a o încuraja, a adăugat că și Elisaveta era însărcinată (versetele 35-36).
Și totul s-a petrecut așa. Nu i-a fost ușor Mariei, mai ales când Iosif, logodnicul ei, nu a crezut-o la început și a dorit să rupă legătura. Însă toate greutățile au meritat în acea noapte rece din Betleem, când și-a ținut pentru prima dată Pruncul în brațe.
Iar pentru ca, în caracterul obișnuit al clipei — încă o naștere într-o cetate aglomerată — Maria și Iosif să nu fie ispitiți să uite cât de deosebit era acest Copil și câte profeții se împlineau prin El, coruri de îngeri au cântat deasupra Lui, păstori au venit pe neașteptate de pe dealurile din jur să I se închine, iar mai târziu niște oameni străini și nobili din Răsărit au venit, de asemenea, să I se închine și să-I ofere daruri prețioase.
Întocmitor al planului, Împlinitor al făgăduinței și Răscumpărător, nu există cuvinte suficient de mari pentru Tine! Aveai totul pregătit chiar înainte de a crea această lume. Ai știut ce să faci când Eva și Adam au căzut. Ai știut ce să faci când oamenii au refuzat să asculte de-a lungul veacurilor. Ai știut când sosise vremea potrivită. Știi și ce dorești să faci cu mine, pentru mine și prin mine. „Iată, copilul Tău ascultător, gata să slujească; facă-mi-se după cuvintele Tale!” Amin.