Șaptezeci de ani, spusese Ieremia. Să-și zidească locuințe, să trăiască în ele, să-și căsătorească fiii și fiicele și să se roage pentru pacea Babilonului, deoarece acela avea să le fie căminul pentru o vreme.
La sfârșitul cărții 2 Cronici, autorul consemnează: „Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; pânăce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani” (2 Cronici 36:20-21).
Una dintre lucrările lui Dumnezeu este aceea de a fi Marele Păzitor al timpului, Veghetorul istoriei omenești și Împlinitorul profețiilor. Daniel îi spusese lui Nebucadnețar că Dumnezeu îi ridică și îi coboară pe regi. Dumnezeu hotărâse: „Șaptezeci de ani. Niciun minut mai puțin.”
Totuși, avertizările fuseseră însoțite mereu de făgăduințe: „Nu vă temeți. Vă voi aduce înapoi.” Când a sosit timpul, Dumnezeu l-a îndemnat pe Cir să dea proclamația, i-a chemat pe cărturarul Ezra și pe Neemia să conducă lucrarea de refacere și a trezit în inimile oamenilor pocăiți dorința de a se întoarce acasă și de a reconstrui.
Atât Ezra, cât și Neemia au consemnat aceste istorii. În Ezra 1:5-6 ni se spune: „Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi Leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite, şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bună voie.” Ce mulțime trebuie să fi fost! Ce cântări de bucurie și de entuziasm! Îi așteptau ani de greutăți și muncă istovitoare, însă se întorceau acasă.
Unele dintre cântările lor s-au păstrat până astăzi. Psalmul 126 este un exemplu: „Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cântări de veselie... Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sântem plini de bucurie” (versetele 1-3).
Veghetor sfânt al curgerii timpului, mă simt uneori ca o frunză mică purtată de curent. Nu știu ce se va întâmpla astăzi, cu atât mai puțin mâine. Mă bucur că Te cunosc și că știu că veghezi cu iubire. Ai planuri și pentru mine, copilul Tău care așteaptă și veghează. Amin.