Așa cum spune cântecul, „este nevoie doar de o scânteie”. Imediat după ce Ioan L-a botezat și L-a prezentat pe Isus, doi dintre ucenicii săi l-au părăsit și L-au urmat pe Isus. Așa și trebuia să se întâmple, după cum Ioan însuși avea să spună: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30).
Unul dintre cei doi, Andrei, s-a grăbit apoi să-l găsească pe fratele său, Petru. „Vino repede! Trebuie să vezi! L-am găsit pe Mesia!”
Îți poți imagina? Ar fi ca și când cineva ți-ar spune că L-a văzut pe Isus revenind, cu deosebirea că atunci când El va veni din nou știm că Îl vom vedea cu toții în același timp. Încearcă totuși să-ți imaginezi cât de entuziasmat ai fi!
Nu ni se spune cum a reacționat Petru, dar, cunoscându-l, fie s-a îndoit la început și a mers numai ca să verifice dacă fratele lui știa ce spune, fie a lăsat totul și a pornit imediat, plin de entuziasm. Petru nu era cunoscut ca un om care făcea lucrurile pe jumătate.
Apoi Isus l-a găsit pe Filip, iar Filip i-a transmis vestea prietenului său Natanael: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”
Natanael i-a răspuns: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”
Dar Filip i-a spus simplu: „Vino şi vezi!” (Ioan 1:45-46).
Este, de altfel, un răspuns foarte bun. Astăzi nu le putem spune prietenilor noștri să vină într-un anumit loc pentru a-L vedea fizic pe Isus. Putem însă și trebuie să-i invităm să descopere personal cum este să aibă o relație apropiată cu El. Cuvintele noastre nu sunt suficiente. Dacă ei doar sunt de acord cu noi și „cred” fiindcă așa le-am spus, nu s-au apropiat cu adevărat de Dumnezeu.
Aceasta nu este credință.
Nici acești oameni nu aveau încă o credință deplin formată. Primii doi au venit din curiozitate și pentru că aveau încredere în Ioan Botezătorul. Ceilalți au venit pentru că aveau încredere în fratele sau în prietenul lor. Natanael a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”, fiindcă Isus știa că se aflase sub smochin. Isus i-a răspuns, în esență: „Încă n-ai văzut nimic” (Ioan 1:48-50).
Aducător al Împărăției, Tu i-ai invitat pe ucenicii lui Ioan: „Veniţi de vedeţi.” Ei i-au invitat pe alții: „Vino şi vezi!” Tu îmi spui și mie: „Vino și vezi.” Iar eu îi pot chema pe alții: „Veniți și vedeți.” Tuturor celor care vin, care caută și însetează după neprihănirea și plinătatea Ta, descoperă-Te, Te rog. Avem nevoie să știm că ești aici, lângă noi, mergând împreună cu noi și făcându-i pe copiii Tăi cetățeni ai noii Tale Împărății. Amin.