Faptele Apostolilor 9:32-43, imediat după introducerea lui Pavel în istoria bisericii primare, ne oferă o scurtă imagine despre „o ucenică numită Tabita”. Este prima dată când o femeie este numită în mod explicit ucenică, deși termenul înseamnă pur și simplu „urmaș”, iar toate femeile care L-au urmat pe Isus erau, desigur, ucenicele Lui.
Nu ni se oferă multe detalii despre această femeie. Nu știm dacă era tânără sau în vârstă, căsătorită ori necăsătorită, bogată sau săracă. Nici măcar nu știm dacă era iudeică sau dintre neamuri. Totuși, putem înțelege multe din puținele lucruri care ne sunt spuse.
Mai întâi, Tabita, sau Dorca, „făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii”. Mulți oameni fac bine și îi ajută pe ceilalți. Dar este cu totul altceva ca aceasta să fie principala trăsătură pentru care cineva este cunoscut. Care crezi că este lucrul principal pentru care ești cunoscut? Ar putea fi interesant să întrebi în jur.
Apoi aflăm că multe dintre persoanele ajutate de Tabita erau văduve. În vremea aceea, o femeie fără soț sau familie care s-o îngrijească se afla într-o situație foarte periculoasă. Nu avea la cine să apeleze decât la oamenii buni care erau dispuși să o ajute. Biserica primară considera ajutorarea acestor persoane una dintre responsabilitățile ei esențiale. Tabita a înțeles că aceasta era chemarea ei. Le făcea haine văduvelor și poate copiilor lor. Tu ți-ai descoperit chemarea?
Și ele o iubeau. Acesta este al treilea lucru pe care îl aflăm. Când a sosit Petru, toate erau adunate și plângeau, arătându-i hainele făcute de ea. Tabita nu le atinsese doar viața; le atinsese inimile.
Este interesant că nimeni nu pare să-i fi cerut lui Petru să facă ceva anume. Poate îl chemase doar ca să împărtășească durerea lor și să le mângâie. Dar Petru i-a scos pe toți afară, s-a rugat și apoi a spus simplu: „Tabita, scoală-te!” Și ea s-a ridicat.
Duhule Sfânt, Tu ai lucrat în biserica de demult în moduri spectaculoase și vizibile, dar și în moduri practice, simple și apropiate de nevoile zilnice. Arată-mi lucrarea pe care o ai pentru mine și umple-mă cu putere ca s-o împlinesc. Ca fiu al Tău, doresc să ating inimile altora, nu pentru ca ei să mă iubească pe mine, ci pentru ca să Te iubească pe Tine. Amin.