Uciderea cu pietre a lui Ștefan pare să fi stabilit direcția vieții lui Saul din Tars. Iar Saul era un om care, odată ce își fixa drumul, îl urma ca și cum ar fi fost turnat în beton. A pornit să persecute, să aresteze și să chinuie, hotărât să pună capăt pentru totdeauna acestei „Căi” și tuturor adepților ei.
Dumnezeu trebuie să fi încercat multe metode pentru a-i atrage atenția, poate chiar începând cu instruirea primită de la Gamaliel, unul dintre cei mai mari învățători iudei și un om al lui Dumnezeu. Dar una dintre cele mai mari calități ale lui Saul — hotărârea — putea fi deformată și transformată într-unul dintre cele mai mari defecte ale sale. În cele din urmă, Dumnezeu a trebuit să folosească o metodă dramatică: o lumină strălucitoare l-a orbit și i-a oferit trei zile lungi de întuneric în care să-și cerceteze cu atenție drumul.
Apoi Dumnezeu l-a trimis pe credinciosul Anania, care era destul de neliniștit din cauza acestei misiuni, pentru a-l vindeca pe Saul și a-i spune că nu doar trebuia să înceteze persecutarea urmașilor Căii și să li se alăture, ci fusese ales chiar el ca reprezentant al lui Dumnezeu înaintea neamurilor, împăraților și fiilor lui Israel. Ce șoc trebuie să fi fost pentru Saul! În tot acest timp crezuse că mesajul lor era o veste rea.
Acest om hotărât, cunoscut mai târziu sub numele de Pavel, a devenit unul dintre cei mai mari apostoli. O mare parte din Noul Testament a fost scrisă de el, deși intenția lui imediată fusese doar să trimită scrisori de încurajare și îndrumare bisericilor nou-înființate.
În timpul vieții, Pavel a trecut prin bătăi, loviri cu pietre, trei naufragii, numeroase întemnițări, foame și sete. Mai presus de toate, a suportat disprețul oamenilor care refuzau să-l asculte, deși știa că era în joc viața și mântuirea lor. Pe lângă toate acestea, spunea el, îl apăsa zilnic grija pentru toate bisericile.
Și totuși, concluzia lui era aceasta: socotea toate lucrurile ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul său.
Păzitor al planului Tău măreț și veșnic, păzește-ne și pe noi. Învață-mă de-a lungul întregii vieți să socotesc toate celelalte lucruri drept pierdere în comparație cu a Te cunoaște, a avea iubirea, făgăduințele și neprihănirea Ta — în comparație cu privilegiul de a fi copilul Tău. Amin.