Biserica se dezvolta cu o viteză uimitoare. Lucrarea încredințată de Isus — aceea de a fi o citadelă a luminii, iubirii și grijii — depășea puterea primilor conducători. Astfel au fost aleși diaconii. Responsabilitățile au fost împărțite: un grup urma să se ocupe în mod special de învățare și predicare, iar altul de îngrijirea oamenilor, mai ales a săracilor. Rugăciunea, desigur, era responsabilitatea tuturor. Nicio lucrare a lui Dumnezeu nu poate fi făcută fără multă rugăciune.
Au fost aleși șapte bărbați, iar unul dintre ei este cunoscut până astăzi. Ștefan este descris ca un om plin de credință, de har și de putere, care făcea minuni și semne mari în popor.
Deși fusese ales ca diacon, Ștefan era pe deplin capabil să vorbească și să predice. De fapt, a rostit o predică pe care poporul lui Dumnezeu nu a uitat-o niciodată.
El a atras atenția unor conducători iudei care doreau cu orice preț să distrugă „Calea” cea nouă. Aceștia au încercat să-l discrediteze și au mituit oameni care să pretindă că îl auziseră hulind. Ștefan a fost adus înaintea Sinedriului, unde și-a rostit celebra apărare. A relatat întreaga istorie a poporului lui Dumnezeu. Ascultătorii l-au urmărit până când a arătat că Isus era împlinirea acelei istorii. Atunci s-au năpustit asupra lui și l-au ucis cu pietre, în timp ce Ștefan se bucura văzându-L pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu.
Păzitor credincios al timpului, numai Tu știi cu adevărat cât este ceasul. Nu vreau să-mi țin ochii asupra orologiului cosmic, ci asupra Ta. Nu mă lăsa niciodată să stau deoparte privind cum slujitorii Tăi sunt răniți și să pretind că nu este responsabilitatea mea. Doresc să fiu plin de harul și puterea Ta asemenea lui Ștefan, copilul Tău care spune adevărul, indiferent de preț. Amin.