Imaginează-ți că Isus și prietenii Lui stau în curtea Templului, în fața cutiei pentru daruri. Privesc cum oamenii bogați, dintre care unii sunt preoți, fac mare caz de gestul lor, golind pungi pline cu monede zornăitoare și uitându-se în jur ca să se asigure că toți au observat.
Isus spune: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii” (Marcu 12:38-40).
Aceasta te face să te întrebi: oare văduva timidă care a venit după ei — cu privirea în jos, sperând să nu fie observată, strecurând cele două monede mici în cutie și îndepărtându-se repede — fusese victima unuia dintre acei oameni bogați? Îi luase unul dintre ei casa sau îi ceruse o chirie pe care nu o putea plăti? Dacă da, Isus știa.
Chiar dacă nu fusese așa, este sigur că sumele mari depuse de ei în vistieria Templului ar fi putut ajuta mai mult de o văduvă săracă.
Povestirea are și o altă latură. Ne învață ea că Isus dorește să oferim bisericii toți banii noștri? În presă au apărut cazuri de adventiști de ziua a șaptea care și-au lăsat copiii sau alți membri ai familiei fără hrană, dând în schimb banii bisericii. Adesea au ajuns la închisoare, iar asemenea situații aduc o mărturie rea despre biserica noastră. Fără îndoială, astfel de cazuri există și în alte confesiuni.
Nu noi suntem judecătorii acestor oameni. Probabil credeau că împlinesc voia lui Dumnezeu. Poate încercau cu disperare să-I cumpere bunăvoința, fără să înțeleagă două lucruri: mai întâi, că aveau deja iubirea Lui; apoi, că Dumnezeu dorește să fim administratori credincioși ai lucrurilor pe care ni le încredințează, iar printre acestea se află, înainte de toate, familia pe care suntem chemați să o iubim.
Dătător al tuturor lucrurilor bune, Tu ai observat-o pe femeie. Pentru asupritorii ei era invizibilă, dar nu și pentru Tine. I-ai observat și pe cei care își etalau darurile. Toți erau copiii Tăi, iubiți de inima Ta. Și eu sunt copilul Tău. Ajută-mă să fiu generos, dar nu ostentativ, și să-i observ pe cei care au nevoie de ajutorul meu. Amin.