Am întâlnit trei traduceri ale numelui Barnaba: fiul mângâierii, al încurajării sau al consolării. Îmi place în mod deosebit „încurajare”, pentru că înseamnă, în sensul său profund, a pune curaj în inima cuiva. Cel mai frumos este că acesta nici măcar nu era numele lui de la naștere. Se numea Iosif, dar apostolii i-au dat un nume nou: Barnaba, fiul mângâierii. De ce? Pentru că Barnaba știa să pună curaj în inimile altora.
Ca în cazul multor persoane, numite sau anonime, care apar pentru scurt timp în Noul Testament, nu ni se oferă multe detalii despre el. Dar vedem câteva imagini clare despre caracterul lui și despre motivul pentru care prietenii îl numeau „încurajatorul”.
Prima apare în Faptele Apostolilor 9:26-30. După convertire, Pavel a început imediat să predice chiar în cetatea în care fusese trimis să-i aresteze pe creștini. Apoi a venit la Ierusalim și a încercat să se alăture ucenicilor, dar aceștia se temeau de el. Barnaba a fost cel care l-a luat, l-a dus la apostoli, le-a povestit ce i se întâmplase și le-a liniștit temerile.
După moartea lui Ștefan, persecuția s-a intensificat, iar credincioșii s-au împrăștiat. Unii vesteau Evanghelia numai iudeilor, însă alții au început să le vorbească grecilor în Cipru și Antiohia. Când apostolii au aflat, l-au trimis pe Barnaba să-i ajute și să-i încurajeze. Barnaba știa însă exact cine i-ar fi fost de folos. A plecat să-l caute pe Pavel și l-a adus la Antiohia.
Din acel moment au lucrat și au suferit adesea împreună, până când au avut o neînțelegere puternică. Îl luaseră cu ei pe Ioan Marcu, dar acesta se temuse și se întorsese acasă. Mai târziu a dorit să încerce din nou. Pavel, cu firea lui fermă, nu putea înțelege de ce să-i mai ofere o șansă, dar Barnaba, încurajatorul, a înțeles. Astfel s-au despărțit pentru o vreme: Pavel a plecat cu Sila, iar Barnaba cu Marcu. Mai târziu, Pavel însuși avea să spună că Marcu îi era de folos pentru slujbă. Reconcilierea devenise posibilă.
Duhule Mângâietor, doresc să încurajez și să sprijin asemenea lui Barnaba. Mi-ar plăcea să fac lucrul acesta atât de bine, încât prietenii mei să mă considere un adevărat „încurajator”. Fă-mă copilul Tău care pune curaj în inimile oamenilor. Amin.