Imediat după viziunea avută de Hiram Edson în lanul de porumb, el a început să studieze, dar nu singur. A studiat împreună cu doi prieteni: doctorul F.B. Hahn și un bărbat mai tânăr, O.R.L. Crozier, învățător la școala locală. Cei trei au studiat timp de câteva luni, până când au fost siguri că înțeleseseră totul limpede și puteau prezenta bine concluziile.
Edson și Hahn fuseseră cei care publicaseră revista „Day Dawn” înainte de Dezamăgire. Edson i-a spus lui Hahn: „Să scoatem un nou număr al revistei «Day Dawn» și să publicăm acest adevăr.”
Dar pe cine puteau ruga să scrie efectiv articolul? L-au ales pe Crozier. El nu era doar învățător, ci și un scriitor limpede și expresiv, iar subiectul nu era deloc simplu.
Crozier a acceptat și a pus în cuvinte concluziile studiului lor îndelungat: data din 1844 fusese corectă, însă ceea ce se întâmplase în ziua aceea era trecerea lui Isus din Locul Sfânt al sanctuarului ceresc în Locul Preasfânt, pentru a începe administrarea mântuirii depline oferite tuturor prin jertfa Sa. Unul dintre argumentele interesante ale lui Crozier era că ispășirea trebuia făcută de un preot — mai precis, de un mare-preot. Din moment ce Isus fusese El Însuși jertfa, unde era marele-preot care așeza păcatele pentru care murise asupra capului țapului ispășitor?
Împreună cu prietenii săi, el credea că Isus devenise, așa cum afirmă limpede Epistola către evrei, Mare-Preot pentru totdeauna și că acum slujea în sanctuarul ceresc înaintea lui Dumnezeu pentru cei care acceptau jertfa Sa desăvârșită în locul lor.
Mare-Preot sfânt, Îți sunt atât de recunoscător că i-ai păstrat uniți pe acei pionieri credincioși și le-ai arătat lumina! Îți mulțumesc pentru certitudinea că ești de partea noastră și că slujești, prin sângele Tău vărsat, pentru toți cei care sunt dispuși să-l primească. Aceasta mă face să mă simt în siguranță și iubit. Folosește darurile pe care mi le-ai oferit așa cum le-ai folosit pe ale fermierilor și învățătorilor de demult. Amin.