Unul dintre lucrurile pentru care James White este cunoscut în mod deosebit din perioada de început a bisericii este activitatea editorială. Prima lui revistă s-a numit „Present Truth” — „Adevărul prezent”. A început s-o publice deoarece soția lui avusese o viziune în noiembrie 1848 și îi spusese că Dumnezeu îi ceruse acest lucru. Ea mai spusese că oamenii aveau s-o susțină și că publicația urma să fie un succes încă de la început. Aceasta dovedește atât că Dumnezeu evaluează succesul după alte criterii decât oamenii, cât și că nici măcar viziunile nu anulează liberul-arbitru. În realitate, familia White a trebuit să finanțeze în mare parte singură revista și a trecut prin perioade cumplite pentru a continua publicarea ei. În 1850, pastorul White a vrut să renunțe, dar Dumnezeu i-a transmis prin doamna White că datoria lui era să meargă înainte. Cu toate acestea, mica publicație a dus adevăruri noi la mii de oameni; prin urmare, în ochii lui Dumnezeu, fusese un succes.
În vara aceea, publicarea revistei a fost suspendată temporar. În locul ei, pastorul White a editat o publicație de șaisprezece pagini, numită „Advent Review” — „Revista adventă” — deoarece recapitula adevărurile anilor 1830 și 1840, care îi conduseseră până în acel punct. În noiembrie a hotărât să le combine. În luna aceea au apărut ultimele numere din „Present Truth” și „Advent Review”, iar la Paris, în statul Maine, a fost publicat primul număr al revistei „Second Advent Review and Sabbath Herald”. „Review” a continuat să apară de atunci.
Pastorul White încă nu terminase. În 1852 a început să publice o revistă destinată în mod special tinerilor, numită „The Youth’s Instructor” — „Îndrumătorul tineretului”. Știa că mișcarea își avusese începuturile printre tineri — el însuși avea încă numai treizeci și unu de ani — și considera că aceștia aveau nevoie de propria publicație, care să-i ajute să se țină strâns de Isus și să dezvolte o credință puternică în mijlocul încercărilor.
Soții White au fost conducători în timpul problemelor dificile legate de organizarea Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, în anul 1863.
Dumnezeul Veștii Bune, Tu ai trimis coruri de îngeri, păstori, astrologi și pescari pentru a-Ți împlini lucrarea. Ai chemat fermieri, viticultori, negustori, gospodine, copii și adolescenți. Știu că mă chemi și pe mine. Iată-mă, trimite-mă! Amin.