James White nu știa ce să facă mai departe. Își dorea încă foarte mult să se întoarcă la școală și să devină un erudit, dar, dacă Isus avea să vină într-adevăr peste numai câțiva ani, i se părea mult mai important să încerce să răspândească vestea. A încercat de câteva ori să predice, dar nu se pricepea prea bine și se simțea mai timid și mai nepregătit ca niciodată.
În cele din urmă, s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu și a simțit mai multă pace. A înțeles că și predicarea cerea pregătire și că exista mai mult de un singur fel de școală. A cumpărat cărți și planșe despre revenirea lui Hristos și a început să se pregătească pentru a-i învăța pe oameni ceea ce aveau cea mai mare nevoie să știe: cum să fie gata pentru Isus. A participat și la o mare adunare de tabără, unde zelul i-a fost reaprins și și-a reînnoit hotărârea de a face orice îi cerea Dumnezeu.
A pregătit trei prelegeri și a pornit la drum pe un cal împrumutat. Folosea o șa ale cărei pernițe le fixase cu cuie și un căpăstru pe care îl reparase cu niște cuie pe care le putuse îndoi. În timp ce călătorea, a lucrat la alte prelegeri, până când a ajuns la o serie de șase.
Exista o singură problemă: oamenii îl ascultau! Îl ascultau foarte mulți! Șaizeci de persoane doreau să se alăture cauzei, iar el nu avea nicio idee ce să facă mai departe cu ele. A apelat la fratele său, care era pastor de cinci ani, iar acesta a întemeiat o nouă biserică împreună cu noii credincioși.
James White nu mai putea pune la îndoială faptul că fusese chemat de Dumnezeu. Asemenea lui Pavel, a pornit la drum cu aceeași hotărâre cu care înainte își urmase propria cale. A predicat în mijlocul batjocurilor, al strigătelor ostile și al rafalelor de bulgări de zăpadă aruncate spre el. Un piron aruncat de cineva l-a lovit în cap. James l-a ridicat și l-a transformat într-o parte a apelului său: „De ce m-aș supăra pentru această insultă, când Stăpânului meu I-au fost bătute asemenea piroane în mâini?” A ținut pironul ridicat, și-a întins brațele într-o poziție care amintea de cruce, iar lacrimile îi curgeau pe față. Aproape o sută de oameni au venit în față. Agitația a continuat, dar cineva care părea a fi un înger l-a prins de braț și l-a condus în siguranță prin mulțime.
Dumnezeul oamenilor precum Pavel, White și Bates, fii și Dumnezeul meu. Nu am multe, dar tot ceea ce am Îți aparține. Fă cu mine ceea ce dorești și împlinească-se voia Ta. Amin.