Am ajuns acum la istoria a două persoane atât de importante pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, încât le vom acorda un spațiu mai amplu în această carte. Prima este James White, născut la 4 august 1821. Poate vei fi surprins să afli că el însuși se descria drept „un băiat firav, nervos și aproape orb”.
În copilărie, vederea îi era atât de slabă, încât nu a putut merge deloc la școală până la vârsta de șaisprezece ani. Îi era cumplit de rușine că, la acea vârstă, trebuia să învețe noțiunile elementare studiate de copiii mici. Totuși, după numai douăsprezece săptămâni în care a studiat optsprezece ore pe zi, a primit un certificat care îi permitea să predea la nivel elementar.
Iarna aceea a produs o mare schimbare în viața lui James. Înainte se simțise atât de inferior și lipsit de valoare, încât își dorise chiar să nu se fi născut. Acum înțelegea că, prin muncă serioasă, putea deveni un om capabil să schimbe ceva în lume.
Era hotărât să urmeze și liceul. Și-a găsit de lucru într-un gater pentru a-și plăti studiile și se hrănea cu mere și mămăligă pregătită de el însuși, dar a mers la școală.
Diavolul nu terminase însă de aruncat obstacole în calea lui. La gater, James și-a tăiat glezna atât de grav, încât nu a mai putut lucra multă vreme și a rămas cu o slăbiciune permanentă. Pentru tot restul vieții, nu și-a mai putut sprijini întreaga greutate pe călcâiul stâng.
Ținând seama de ceea ce știm despre viitoarea soție a lui James White, este deosebit de interesant că Dumnezeu a ales pentru ea un asemenea partener. Este posibil ca El să fi știut că cei doi aveau să se încurajeze și să se sprijine unul pe altul într-un mod în care persoane mai puternice fizic nu ar fi putut s-o facă?
Dumnezeul celor slabi și firavi, poate că eu nu mă confrunt cu aceleași dificultăți ca James White, dar există cu siguranță momente în care mă simt foarte nepotrivit. Când sunt descurajat sau mă privesc cu dispreț, ajută-mă să-mi amintesc că Tu ai încredere în mine. Vindecarea unei imagini de sine scăzute nu vine din încercarea de a mă înălța singur, ci din înălțarea Ta și din acceptarea valorii pe care Tu o vezi în mine: copilul Tău prețios, pentru care Ți-ai dat viața. Amin.