James White s-a numărat printre cei care au participat la adunarea de tabără din Exeter, unde Samuel Snow și-a prezentat convingerea că revenirea avea să aibă loc în Ziua Ispășirii, la 22 octombrie. Însuflețit mai mult ca niciodată, White a continuat să călătorească și să predice, uneori chiar de trei ori într-o singură zi. „Pregătiți-vă!”, îi implora el. „Isus este pe drum!”
El s-a numărat și printre cei profund dezamăgiți atunci când ziua de 22 octombrie a trecut fără să se întâmple nimic. Până atunci, White și ceilalți făcuseră parte dintr-o mulțime aflată într-o continuă creștere. Acum venise adevărata încercare, deoarece majoritatea oamenilor s-au întors din drum, au respins mesajul și, uneori, chiar pe Dumnezeu și credința în întregime. Ce avea să facă James?
Trăise prea multe experiențe evidente cu Dumnezeu pentru a crede că El îi părăsise. James a observat că Dumnezeu mai spusese și: „Trebuie să prooroceşti din nou.” Astfel, White s-a numărat printre cei care s-au ținut strâns de credință și speranță și au continuat să studieze. A fost unul dintre cei care au acceptat noua înțelegere: data fusese corectă, dar ei se înșelaseră cu privire la evenimentul care avusese loc în acea zi.
În iarna anului 1845, White a vizitat localitatea Orrington din Maine. În anul acela se aflau acolo câțiva fanatici extremi, iar o tânără de optsprezece ani a venit să-i mustre pentru fanatismul lor. Unii s-au simțit, desigur, jigniți că o simplă adolescentă îi chema la pocăință, dar alții au fost impresionați. White s-a numărat printre aceștia din urmă.
Pe măsură ce au vorbit și s-au cunoscut, tânăra Ellen Harmon i-a devenit foarte dragă. Era la fel de pasionată ca el de adevărul advent și la fel de călăuzită și convinsă de Dumnezeu. Amândoi doreau să se implice în lucrarea publică, ajutându-i pe ceilalți să învețe și să rămână credincioși, deși erau tineri — prea tineri, după părerea unora, pentru o asemenea lucrare. Mai mult, Ellen avea unele dintre aceleași slăbiciuni fizice de care suferea și el. Și ea știa ce înseamnă să depui un efort deosebit pentru a realiza lucruri pe care alții le considerau firești.
Dumnezeule, prin puterea căruia toate lucrurile sunt posibile, sper să am aceeași consacrare, credincioșie și loialitate neclintită pe care au avut-o tinerii aceia de demult. Știu că ai și pentru mine o lucrare. O voi împlini pe măsură ce mă conduci și mă înveți cum s-o fac. Unește-mă cu alți credincioși, ca să lucrăm împreună pentru Tine. Amin.