În anul 1866, un tânăr căsătorit, pe nume Goodloe Harper Bell, a venit la Battle Creek. Deși era învățător, fusese aproape în întregime autodidact, cu excepția câtorva luni petrecute la Colegiul Oberlin din Ohio, cunoscut până astăzi pentru metodele sale educaționale progresiste.
Bell nu venise însă la Battle Creek pentru a preda. Studiase prea intens, iar sănătatea îi fusese afectată. Un prieten de-al său fusese ajutat de timpul petrecut la Sanatoriul din Battle Creek, așa că Bell s-a gândit că și lui i-ar putea fi de folos. S-a oferit voluntar pentru activități ușoare pe terenul instituției și în grădini, iar această muncă i-a redat sănătatea.
Între timp, se petrecea un lucru interesant. Copiilor din localitate, printre care se aflau și băieții familiei White, le plăcea să stea în preajma domnului Bell. Au descoperit că el nu numai că știa să lucreze în grădină, ci putea să-i ajute și cu problemele de matematică și de limba engleză care le dădeau bătăi de cap. L-au rugat pe tatăl lor să-l convingă pe domnul Bell să le devină profesor.
Între timp, Bell devenise adventist, astfel că James White a făcut aranjamente pentru ca familia Bell să primească o căsuță în care să poată organiza o școală mică. Școala a fost într-adevăr mică, dar nu pentru multă vreme. Renumele lui Bell s-a răspândit, iar curând căsuța a devenit neîncăpătoare. I s-a oferit o clădire veche pe care editura nu o mai folosea, dar și aceasta a devenit prea mică. În cele din urmă, cursurile s-au ținut în noua clădire a bisericii.
Mare Învățător, Te rog să-i înveți pe toți învățătorii: de la cei care conduc grupa copiilor mici la Școala de Sabat până la profesorii universitari care pregătesc doctoranzi, incluzându-i aici pe mame, pe tați — pe noi toți! Fie ca oricine pretinde că îl învață sau îl conduce pe altul să rămână un elev permanent în școala Ta de smerenie și credincioșie. Ajută-mă în toate situațiile în care sunt elev și ajută-mă în toate situațiile în care sunt învățător și călăuză. Amin.