În anul 1852, John Byington a intrat în posesia unei reviste noi, numită „Review and Herald”. A citit-o, a studiat învățăturile ei, s-a rugat și a început să păzească Sabatul.
Nu după mult timp, James și Ellen White l-au vizitat la ferma lui din New York. Desigur, s-au rugat împreună cu el și l-au încurajat. În următorii trei ani, Byington a organizat întâlniri de Sabat în propria casă. Apoi a construit o biserică pe proprietatea sa. Din câte știm, aceasta a fost prima biserică ridicată de un adventist de ziua a șaptea, deși denominațiunea cu acest nume încă nu exista.
În 1853, fiica lui, despre care vom afla mai multe, a predat într-o locuință din apropiere, în ceea ce se consideră a fi fost prima școală primară adventistă de ziua a șaptea.
În 1858, soții White l-au rugat să se mute la Battle Creek, unde putea lucra mai îndeaproape cu ei și cu J. N. Andrews la elaborarea planurilor pentru mișcarea aflată în continuă creștere.
În anii 1860, când credincioșii se confruntau cu problema organizării, Byington trebuie să fi participat la acest proces. Când a fost formată Conferința Adventiștilor de Ziua a Șaptea, iar pastorul White a refuzat funcția de președinte, John Byington a fost ales. La vremea aceea, mandatele durau numai un an, iar Byington a îndeplinit două asemenea mandate.
Dumnezeul cărării luminate, condu-mă, călăuzește-mă și arată-mi drumul. Și Îți mulțumesc pentru răbdarea Ta. Amin.