Annie Smith avea șaisprezece ani când s-a produs Marea Dezamăgire. Mama ei continua să creadă, însă Annie și fratele ei, Uriah, nu mai erau atât de siguri. Dar știi cum sunt mamele. Pe măsură ce anii au trecut, ea a continuat să se roage și să-i îndemne pe fiica și pe fiul ei să se gândească din nou la credință.
În cele din urmă, într-o zi de vineri, Annie a acceptat să meargă să-l asculte pe vorbitorul aflat în vizită, Joseph Bates. În noaptea aceea a avut un vis. A văzut sala în care urma să aibă loc întâlnirea și pe predicator. Când a mers acolo în dimineața următoare, totul arăta exact așa cum văzuse în vis. Annie a rămas uimită.
L-a ascultat cu interes pe vorbitor, dar aceasta nu a fost nimic în comparație cu ceea ce s-a întâmplat după întâlnire. Pastorul Bates s-a apropiat de ea și i-a spus că dorise neapărat s-o întâlnească, deoarece o recunoscuse. În noaptea precedentă visase că ea avea să vină la întâlnire!
După toate acestea, Annie a trebuit să studieze personal și a ajuns la convingerea că mesajul era adevărat. A devenit una dintre lucrătoarele noului birou de tipărire care se înființa la Rochester, în statul New York. Când a scris o poezie și a trimis-o revistei „Review”, James White i-a spus că avea talent literar.
Annie Smith a murit foarte tânără, la numai douăzeci și șapte de ani, însă până atunci scrisese aproximativ patruzeci și cinci de articole pentru „Review and Herald” și „The Youth’s Instructor”. A compus și imnuri, dintre care unele se găsesc și astăzi în cartea noastră de cântări.
Dumnezeul visătorilor, Îți mulțumesc pentru mame, tați și pentru toți cei care se roagă cu credincioșie pentru noi. Îmi voi uni rugăciunile cu ale lor. Doresc să contribui la descoperirea slavei Tale înaintea celor din jur. Cheamă-mă la lucrarea pe care o ai pentru mine și dă-mi puterea s-o împlinesc atât timp cât dorești, fie că vor fi optzeci de ani sau optzeci de zile. Doresc să trăiesc pentru a-Ți sluji. Amin.