Când Dumnezeu repetă ceva cu o asemenea precizie, probabil că ar trebui să fim atenți. Sabatul, spune El, este legat de reverență și de sanctuar.
Sanctuarele noastre de astăzi nu seamănă prea mult cu acela despre care vorbește Dumnezeu în aceste texte. Un sanctuar este un loc special, pus deoparte, în care ceva este păstrat în siguranță, asemenea unui refugiu pentru animale sălbatice. În cazul acesta, era locul în care se aflau chivotul și celelalte simboluri ale prezenței lui Dumnezeu. Exista atât ideea de a îngriji și proteja obiectele pentru care Dumnezeu oferise planurile, cât și aceea de a-i ține pe oamenii din afară la adăpost de prezența Sa.
Noțiunea aceasta ni se pare ciudată, însă prezența lui Dumnezeu, nefiltrată și neacoperită, ne-ar distruge într-o fracțiune de secundă. El nu dorește să se întâmple lucrul acesta. De aceea le-a cerut oamenilor să ridice acest loc, Cortul Întâlnirii, în care poporul nu intra. Preoții intrau în Locul Sfânt numai după curățiri ceremoniale speciale, iar în Locul Preasfânt intra numai marele-preot, o singură dată pe an și după ritualuri de curățire și mai elaborate.
Bisericile de astăzi seamănă mai mult cu sinagogile apărute în Israel după distrugerea definitivă a Templului. Intrăm în ele și vorbim despre întâlnirea cu Dumnezeu, dar uneori nu părem prea conștienți de acea Prezență sfântă.
Oamenii au fost crescuți cu moduri diferite de a arăta reverență. Unii cred că singura atitudine potrivită în sanctuar este tăcerea; alții consideră că ridicarea mâinilor în rugăciune sau cântarea unui anumit tip de muzică este singurul mod de a manifesta respect. O parte importantă a reverenței este respectarea conștiinței celorlalți în această privință.
Nu există însă un singur mod de a arăta reverență. Esențial este să fii conștient, atent și prezent. Un pastor spune în fiecare săptămână: „Ne aflăm întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, oriunde am fi, dar aici, pentru câteva minute, să exersăm o conștientizare mai limpede a ei.” Cu alte cuvinte, după cum spunea Solomon acum aproximativ trei mii de ani, Dumnezeu nu locuiește într-o casă. O mie de ani mai târziu, Pavel a arătat că noi trăim în El (1 Împărați 8:22-53; Faptele Apostolilor 17:28).
Dumnezeu Preasfânt și Preaînalt, nu vreau să Te consider ceva obișnuit. Doresc să manifest și să simt reverență. Amintește-mi măreția și puterea Ta și ajută-mă să găsesc modalități prin care casa Ta de pe pământ să le vorbească celor care intră despre măreția și puterea Ta. Amin.