Foarte mulți psihologi, autori și specialiști în dezvoltare personală îți vor spune că prima ta sarcină, dacă dorești să devii un om întreg, este să-ți spui adevărul. Sunt aproape corecți. Aceasta este a doua sarcină.
Până când nu începi să-I spui lui Dumnezeu adevărul, lăsându-L să-Și îndrepte lanterna spre colțurile întunecate și să-ți arate realități despre care nici nu știai că există, este inutil să încerci să-ți spui singur adevărul.
Dar, după ce ai început această lucrare, trebuie să-l rostești și pentru tine însuți. Poți vorbi cu voce tare sau poți scrie într-un jurnal. Este foarte folositor să ai un ajutor evlavios — un pastor, un consilier, un părinte sau un prieten apropiat — care să te asculte. Acesta este unul dintre motivele pentru care alcoolicii și dependenții acordă o importanță atât de mare mărturisirii întregului adevăr despre propria persoană înaintea lor înșiși, a lui Dumnezeu și a unui alt om, pe măsură ce îl descoperă. Au înțeles că lucrul acesta este esențial pentru vindecare.
De exemplu, într-o zi Dumnezeu îți spune: „Îți amintești ce ți s-a întâmplat în clasa a patra? Din cauza aceea ai început să te retragi în tine sau să te porți într-un anumit fel. Privește cum ți-a afectat relațiile — pe aceasta, pe aceea...”
„Uimitor”, răspunzi. „Nu aveam nicio idee! Ce descoperire extraordinară! De acum înainte nu mă voi mai purta astfel și nu mă voi mai retrage.”
Apoi îți continui viața și, spre dezgustul tău, aceleași fapte și gânduri continuă să te stăpânească. Poate chiar, asemenea omului din Iacov 1:24, uiți cu totul descoperirea care te impresionase atât de mult în clipa aceea.
Tocmai de aceea am ales textul de astăzi, deși la prima vedere nu pare să aibă mare legătură cu porunca de a nu minți. El arată cât de important este să rostim ceea ce credem. Amintește-ți: vechile gânduri, dorințe și convingeri false care ne-au ținut captivi au fost repetate iar și iar, poate timp de ani întregi. Va trebui să repetăm noul adevăr de multe ori, până când inima ajunge să-l creadă cu adevărat și să trăiască potrivit lui.
Atunci, și numai atunci, vom începe să putem trăi autentic înaintea propriei oglinzi, precum și înaintea lui Dumnezeu.
Mare Dumnezeu al Adevărului, știu că, atunci când Ți-am oferit întreaga inimă, ai primit-o și ai revendicat întreaga mea ființă. Știu și că mai am foarte multe de învățat! Condu-mă suficient de repede pentru a mă ajuta să cresc și suficient de încet pentru a nu mă prăbuși sub greutatea tuturor minciunilor după care am trăit fără să le cunosc măcar. Amin.