Dacă un lucru este mai sigur decât altul, acela este că, atunci când un grup de oameni începe să trăiască autentic unii cu alții, vor exista multe lucruri de trecut cu vederea și multe de iertat. Două dintre valorile fundamentale care constituie semnul distinctiv al creștinului adevărat sunt îngăduința — un cuvânt puțin demodat — și iertarea.
Și există o deosebire între ele.
Îngăduința înseamnă să porți ceva pentru altcineva sau să porți ceva împreună cu altcineva. Ambele idei au legătură cu răbdarea, însă este vorba despre un anumit fel de răbdare. Îngăduința nu înseamnă să aștepți sau să speri la ceva. Înseamnă să porți acum, fie împreună cu o persoană, fie în locul ei — uneori amândouă. În contextul pasajului din Coloseni, este vorba în întregime despre relații.
A îngădui cu răbdare pe cineva înseamnă să nu te aștepți ca omul acela să fie ceea ce nu este. Înseamnă să-i recunoști slăbiciunile, care pot fi diferite de păcatele propriu-zise. Păcatele cer iertare și vom ajunge la aceasta în devoționalul următor. Unele slăbiciuni cer numai să fie trecute cu vederea. Să le porți împreună cu omul. Să le porți pentru el. Răbdare. Compasiune.
O persoană tratată cu asprime în copilărie poate avea acum o vorbire aspră. Uneori, deși este acum un creștin devotat, îi rănește pe oameni. Îi pare profund rău, depune eforturi sincere să se schimbe și progresează. Dar uneori răspunde tăios fără intenție și poate nici măcar nu-și dă seama. Este nevoie de iertare? Nu neapărat. Este nevoie de îngăduință.
O altă persoană poate învăța într-un ritm mai lent și are nevoie de mai mult timp pentru a înțelege concepte și lecții noi. Nu te aștepta ca devenirea ei ca creștin și studiul Bibliei să-i schimbe modul de învățare. Ține seama de toate acestea și poartă-i nevoile în minte atunci când conduci discuția din grupa Școlii de Sabat.
Tată care ne porți pe toți, Mântuitor pe ale cărui palme suntem săpați, ne îngădui în atât de multe lucruri. Ai purtat pentru noi o povară inimaginabilă de păcat, durere și slăbiciune. Când sunt în primejdia de a-mi pierde răbdarea, ajută-mă să-mi amintesc propriile slăbiciuni și să am compasiunea de a le trece cu vederea pe ale fratelui sau surorii mele. Amin.