La vârsta de patruzeci de ani, Moise avusese deja o viață destul de agitată. Fusese crescut pentru o vreme de propria familie de evrei. Mama și tatăl lui îl învățaseră cu mare grijă credința în singurul Dumnezeu adevărat. Apoi Moise intrase în lumea stranie a palatului egiptean. Acolo aflase despre închinarea la un zeu cu cap de șacal, la o zeiță-pisică, la o zeiță-broască, la un zeu care devora milioane de oameni, la un zeu-cărăbuș, la un „zeu-babuin mascul dominant”, la o gâscă numită „Marele Gâgâitor”, despre care se credea că purta oul vieții, la o zeiță-pește și la zeci de alte divinități. Învățase despre „magie” și despre ritualurile fără sfârșit dedicate morților. Învățase despre guvernare și politică.
Aflase și că poporul său era tratat ca o proprietate, nu ca oameni. Când a văzut un egiptean bătându-l pe unul dintre frații săi, l-a ucis pe egiptean și i-a ascuns trupul în nisip. A doua zi a descoperit că nici unii dintre evrei nu erau cu mult mai buni, pentru că se certau și se loveau între ei.
Când i-a mustrat, aceștia i-au strigat: „Ai de gând să ne omori și pe noi?”
Atunci Moise și-a dat seama că, la urma urmei, procedase la fel. Răspunsese mâniei prin violență ucigătoare.
A fugit. Poate că viața în pustiu avea să fie mai simplă.
Și chiar a fost. S-a căsătorit, a crescut doi fii și a îngrijit oi. În pustiu, Moise s-a apropiat tot mai mult de Dumnezeu. A simțit îndemnul de a așterne în scris relatările despre Creație, Potop și primii patriarhi. Viața era într-adevăr mai simplă — uneori chiar monotonă, dar sigură. Încerca să nu se gândească prea mult la poporul său și la suferințele prin care trecea, suferințe de care el scăpase mai întâi locuind în palat și apoi fugind.
Dumnezeule care ne chemi să ieșim din limitele în care ne-am așezat, Tu aștepți, ne înveți și ne pregătești cu răbdare pentru tot ce ai plănuit. Totuși, pentru noi chemarea Ta vine întotdeauna ca o surpriză. Ajută-mă să-mi amintesc că săptămâna aceasta, luna aceasta și chiar ziua de astăzi fac parte din planul Tău pentru mine, chiar dacă nu pot vedea viitorul, iar Tu îl vezi. Chiar dacă unele lucruri sunt grele și dureroase și nu au făcut parte din planul Tău originar — în care răul nu exista —, Tu știi ce faci, iar eu rămân copilul Tău care așteaptă. Amin.