Moise trăia liniștit în pustiu, își scria cărțile, avea grijă de familie și de oi și își vedea de treburile lui. Apoi, într-o zi, a zărit un rug care ardea fără să se mistuie. Dumnezeu a intrat într-un mod nou în viața lui și i-a adresat o nouă chemare — o chemare pe care Moise nu și-o dorea deloc.
Poți să te cerți cu Dumnezeu? Se pare că da, pentru că mulți oameni din Biblie au făcut-o. Dumnezeu chiar Și-a adaptat planurile de mai multe ori pentru a-i determina pe oameni să răspundă chemării Sale. În cazul lui Moise, i-a făgăduit că Aaron va îndeplini partea înfricoșătoare: aceea de a vorbi înaintea lui Faraon. În cele din urmă, deși fără entuziasm, Moise a spus da.
Așa a început a treia etapă a vieții lui. Petrecuse patruzeci de ani ca fiu adoptiv al casei regale egiptene și alți patruzeci ca păstor și scriitor. Acum începea patruzeci de ani în care avea să păstorească poporul lui Dumnezeu.
Moise nu știa încă, dar urma să fie privit ca unul dintre cei mai mari oameni din istorie. Dumnezeu folosise optzeci de ani ca să-l instruiască și să-l pregătească pentru un rol care îmbina conducerea, paternitatea, darea legii și judecata și care, în multe privințe, prefigura chiar lucrarea lui Isus ca Mesia. Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru popor și, cel puțin o dată, s-a oferit să moară în locul lui: „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” (Exod 32:32). În Deuteronom 18:15, Moise le-a făgăduit oamenilor: „Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine.” Astăzi recunoaștem în aceste cuvinte o profeție mesianică.
Dacă i-ai fi spus toate acestea lui Moise când avea douăzeci, patruzeci sau chiar șaizeci de ani, ar fi râs. Dacă i-ai fi spus la optzeci de ani, cu o zi înainte de întâlnirea de la rugul aprins, tot ar fi râs. Dar Dumnezeu avea un plan, iar Moise, deși a protestat, încerca să-L urmeze.
Ar fi putut spune nu. Cu toții putem spune nu. Isus a murit pentru a ne răscumpăra inclusiv această libertate. Cei care încearcă să te constrângă să faci ceva, chiar și un lucru bun, îndeplinesc lucrarea diavolului, nu pe a lui Dumnezeu.
Dumnezeule care nu ne lași singuri, nu mă lăsa singur! Uneori poate voi protesta sau mă voi îndoi de înțelepciunea Ta. Poate voi insista că trebuie să glumești dacă crezi că eu pot face acel lucru. Poate Îți voi pune întrebări și, prin îndoielile mele, Te voi scoate din răbdări — ca și cum aș putea! Dar vreau cu adevărat să Te urmez. Sunt copilul Tău dispus să răspundă chemării. Chiar sunt nerăbdător să descopăr planul Tău. Sper să nu trebuiască să aștept optzeci de ani, dar amintește-mi că și ziua de astăzi face parte din planul Tău. Amin.