În Vechiul Testament există patru proroci pe care îi numim „proroci mari”: Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel. Aceasta nu înseamnă că soliile lor sunt mai importante, ci că scrierile lor sunt mai ample. Și, pentru că s-a păstrat mai mult din ceea ce au scris, găsim în cărțile lor numeroase mesaje relevante pentru noi.
Isaia, în mod deosebit, are atât de multe capitole pline de învățături valoroase, încât ai putea scrie zece cărți mari fără să epuizezi profunzimea lor. Două puncte bune de început sunt chemarea lui, relatată în Isaia 6, și solia lui principală — pocăința — prezentată încă din Isaia 1.
Chemarea lui Isaia a fost mai spectaculoasă decât chemarea multor altor proroci. El L-a văzut în viziune pe Dumnezeu stând pe tron în Templul Său. Dumnezeu a întrebat: „Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?” Spre deosebire de cei mai mulți proroci biblici, Isaia nu s-a împotrivit și nu a insistat că nu era suficient de bun. A răspuns pur și simplu: „Iată-mă, trimete-mă!” (Isaia 6:8). Iar Dumnezeu l-a trimis. Soliile sale continuă să încurajeze milioane de oameni, după mii de ani.
Mai ales solia aceea esențială: pocăința.
Primul capitol din Isaia conține o mustrare puternică. Prin Isaia, Dumnezeu spune că poporul Său trăiește într-o răutate fără scuză și refuză să se pocăiască. Oamenii cred că pot face orice doresc, atât timp cât aduc jertfe respectând toate regulile minuțioase. Dumnezeu le spune, în esență: „De ce credeți că Îmi pasă de jertfele voastre, dacă nu-Mi dați inima?”
Apoi le adresează această invitație mișcătoare: „Veniți. Să stăm jos și să vorbim. Poate credeți că nu mai puteți fi vindecați sau îndreptați, dar Eu vă pot face din nou curați și luminoși. Vă promit. Însă trebuie să cooperați!” Poți auzi dorul din glasul lui Dumnezeu. Lui nu-I place să rostească mustrări aspre, dar uneori oamenii par să nu asculte nimic altceva.
Dumnezeule înalt și puternic, tronul Tău este veșnic, iar pământul este plin de slava Ta! Atinge-mi buzele, curăță-mă și trimite-mă să împlinesc lucrarea pe care o ai pentru mine. Este adevărat, am păcătuit. Am căzut și am pătat haina neprihănirii pe care mi-ai dăruit-o. Te rog, iartă-mă, curăță-mă și ține-mă în brațele iubirii Tale, ca pe copilul Tău iertat. Amin.