Nu a trecut mult timp până când Elisei a devenit cunoscut drept un mare proroc, asemenea lui Ilie, deși era în mod limpede diferit prin personalitatea și felul său de a lucra. Într-o zi, niște cete de sirieni au năvălit în Israel și au luat prizonieră, printre alții, o fetiță. Trebuie să fi fost îngrozită. Nu avea cum să știe ce aveau să-i facă.
Din fericire, tânăra a ajuns slujitoarea soției generalului Naaman. Situația ei ar fi putut fi mult mai rea.
Se pare că noii ei stăpâni se purtau bine cu ea, deoarece, atunci când familia a fost lovită de nenorocire, fata a dorit să ajute. Generalul se îmbolnăvise — și nu de o boală obișnuită, ci de cea mai înspăimântătoare boală a vremii, lepra. Casa era cuprinsă de jale.
Dar slujitoarea i-a spus stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!” (2 Împărați 5:3).
Iată credință adevărată!
Faptul că această familie a luat în serios chiar și cuvântul unei sclave spune multe despre ea. Soția lui Naaman i-a povestit soțului ce auzise, iar el a pornit la drum. Era dispus să încerce orice.
Cunoști istorisirea. Elisei i-a spus lui Naaman să se scalde în Iordan. Naaman s-a simțit insultat și era gata să se întoarcă direct acasă. Dar aici apare un alt indiciu că își trata bine slujitorii. Aceștia nu numai că au avut curajul să-l oprească și să-i vorbească deschis, ci i s-au adresat cu „Părinte”. În esență, i-au spus: „Dacă ți-ar fi cerut să faci un lucru greu și eroic, l-ai fi făcut. Acesta este simplu. Nu merită măcar să încerci?”
Așa că Naaman s-a scăldat — de cinci ori, de șase ori, apoi de șapte ori — și pielea lui a devenit asemenea pielii unui copil. A vrut să-l răsplătească pe Elisei, dar prorocul nu a primit nimic. Motivul era simplu: nu Elisei îl vindecase, ci Dumnezeu. Iar vindecarea nu venise numai prin cuvântul lui Elisei, ci și prin mărturia unei fetițe sclave.
Chiar atunci, Naaman și-a predat inima lui Dumnezeu. I-a cerut iertare pentru faptul că știa că, în slujba sa, va trebui să intre în templul idolului împreună cu superiorul său, iar Elisei l-a asigurat că Dumnezeu îi cunoștea inima.
Dumnezeule al tuturor popoarelor, Tu l-ai iubit pe Naaman, deși era idolatru. Ai iubit-o pe soția lui și pe slujitoarea ei. Mă iubești pe mine și îi iubești și pe oamenii care mă scot din sărite. Ajută-mă să nu-mi imaginez niciodată că am vrăjmași, ci numai oameni care au nevoie de iubirea și ajutorul Tău. Fă să împărtășesc tuturor celor pe care îi întâlnesc experiența de a fi copilul Tău. Amin.