A fost odată o fată pe nume Hadasa, nume care înseamnă „mirt” — un arbust veșnic verde, cu flori asemenea unor steluțe și frunze din care se obține un ulei parfumat. Este un nume frumos, iar Hadasa era o fată frumoasă. Nu doar la înfățișare, ci și prin blândețea și frumusețea caracterului ei, ceea ce contează cel mai mult.
Nu știm foarte multe despre Hadasa. Cu câteva generații înainte, familia ei fusese dusă în Babilon împreună cu primul grup de captivi. Părinții îi muriseră când era încă tânără, iar vărul ei mai în vârstă, Mardoheu, o luase în casa lui și o crescuse.
Totuși, putem deduce câteva lucruri despre ea. În Estera 2:9-10 ni se spune: „Fata i-a plăcut, şi a căpătat trecere înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului, şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor. Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.”
Desigur, dacă Hegai încerca să găsească soția potrivită pentru regele său, la început această atenție s-ar fi putut datora numai frumuseții ei fizice. Însă este limpede că lucrurile au mers mai departe. Citind printre rânduri, înțelegem că Hadasa devenise cunoscută printre femei și printre cei care le îngrijeau ca fiind blândă, modestă și plăcută.
Ea pare să fi fost omul care își supunea propria judecată sfatului persoanelor în care avea încredere. Nu a spus nimic despre originea ei și despre faptul că era evreică, pentru că Mardoheu îi poruncise să nu vorbească despre aceasta. Când i-a venit rândul să meargă înaintea regelui, „n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai” (versetul 15).
Apoi aflăm că „împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete” (versetul 17). Acesta era un monarh experimentat și deziluzionat, care cunoscuse multe femei. Trebuie să fi existat ceva cu adevărat deosebit la Estera pentru ca ea să-i câștige atât de deplin inima.
Cât de smeriți, blânzi și dispuși să învățăm suntem noi?
Ne lăsăm îndrumați de oamenii în care avem încredere?
Tată credincios al nostru, doresc să fiu copilul Tău ascultător, blând, smerit și frumos în suflet, asemenea Hadasei. Dar vreau și să apăr adevărul în împrejurările dificile. Ajută-mă să știu când și cum să rostesc adevărul și să o fac întotdeauna cu iubire. Amin.