Să procedăm astăzi puțin diferit. Imaginează-ți că trăiești într-o țară ocupată de forțele militare ale unei alte națiuni, iar acestea dețin controlul. Poate urăști prezența lor sau poate pretind că se află acolo pentru a ajuta, însă uneori nu ești deloc convins. Există chiar acum multe țări aflate într-o asemenea situație. Știi doar că numeroase detalii ale vieții tale sunt supravegheate de oameni în uniformă. Ei îți spun unde poți merge, când poți pleca și la ce oră trebuie să fii acasă din cauza interdicției de circulație.
Să presupunem apoi că Isus vine în țara ta, călătorește, învață și săvârșește tot felul de minuni. Într-o zi, unul dintre comandanții străini se apropie și spune: „Slujitorul meu este bolnav.”
Isus îi răspunde: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.”
Care este prima ta reacție instinctivă? Dorești ca Isus să meargă și să-l vindece pe slujitorul acestui om?
Lucrurile devin și mai greu de acceptat. Sutașul spune: „Doamne, nu sânt vrednic să intri supt acoperemântul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sânt om supt stăpânire; am supt mine ostaşi...” (Matei 8:8-9).
Pentru o clipă, până și Isus rămâne uimit. Apoi Se întoarce spre tine și spre prietenii tăi — localnici asupriți de acest om și de tot ceea ce reprezintă el — și spune că ar dori să găsească în voi o credință asemenea credinței lui!
Cum te simți acum?
Uneori, chiar dacă suntem convinși că nu avem prejudecăți și că atitudinile noastre sunt drepte, avem nevoie de o trezire puternică. Întâmplarea aceasta — pe care o poți citi în întregime în Matei 8 — trebuie să-i fi șocat pe iudeii care au văzut-o și au auzit-o. Învățătorule! Chiar ai de gând să-l vindeci?
Aducător al Împărăției, uneori se vede mai clar decât în alte momente că venirea Împărăției Tale de iubire cere dărâmarea zidurilor tuturor împărățiilor false ale urii, prejudecății, egoismului și spiritului de judecată. Ca fiu al Tău, doresc să am încrederea simplă a sutașului. Rostește un cuvânt. S-a împlinit. Amin.