În primăvara anului 1844, după ce trecuseră primele două date stabilite, credincioșii s-au ținut strâns de cuvintele din Habacuc: „Dacă zăboveşte, aşteaptă-o.” Joseph Bates era unul dintre cei care studiau și se rugau pentru lumină nouă.
A participat la întâlnirea din Exeter, New Hampshire, unde Samuel Snow a propus pentru prima dată că evenimentul curățirii trebuia să urmeze sărbătorile de toamnă și să aibă loc în Ziua Ispășirii, care în anul acela cădea la 22 octombrie 1844.
Pentru Bates și pentru ceilalți, ziua întunecată de 23 octombrie a reprezentat, de fapt, a treia Mare Dezamăgire. Până atunci însă, Bates se obișnuise cu studiul zilnic al Bibliei, cu rugăciunea și meditația. La fel ca toți cei care s-au ținut de credință în loc să renunțe la ea cu disperare, așa cum făcuseră atât de mulți, el știa că Dumnezeu era încă alături de ei și că avea în continuare un plan.
În primăvara anului 1845, Bates i-a vizitat pe adventiștii din Washington, New Hampshire, care păzeau Sabatul datorită influenței lui Rachel Preston, Frederick Wheeler și T. M. Preble, precum și a unui bărbat numit J. B. Cook. Bates a recunoscut imediat adevărul biblic atunci când l-a întâlnit și a început să păzească Sabatul în martie 1845.
Dacă astăzi este greu să înveți să păzești Sabatul — să mergi împotriva învățăturii primite, a familiei, a obiceiurilor unei vieți întregi și ale întregii țări — gândește-te cât de greu trebuie să fi fost atunci! Astăzi există milioane de oameni din întreaga lume, aparținând multor denominațiuni, care respectă Sabatul biblic. Și aici nici măcar nu-i includem pe iudei, care l-au păzit dintotdeauna.
În anii 1840, numărul creștinilor care păzeau Sabatul era extrem de mic. Dar acești creștini trecuseră deja printr-o școală grea. Apăraseră adevărul în timp ce toți cei din jur îi batjocoreau, iar grupul și mai mic rămas după Dezamăgire continua să stea ferm de partea lui Dumnezeu, deși speranțele le fuseseră zdrobite.
La început, Joseph Bates nu a reușit să-i convingă pe mulți, dar a apărat adevărul oricum. Devenise deja foarte experimentat în reformă, iar în august 1846 a scris propria broșură despre Sabat, fără să știe cum o va publica, deoarece nu mai avea niciun ban.
Dumnezeule răbdător, nu știu cum reușești! Ajută-mă să am măcar o mică parte din răbdarea cu care Tu îi aștepți pe oameni să înțeleagă și să pornească împreună cu Tine. Amin.