Este uimitor — deși poate că nu ar trebui să fie — cât de mulți dintre primii credincioși adventi erau pastori. Ei Îl iubeau deja pe Dumnezeu și știau să-și studieze Biblia. Când cineva le arăta un adevăr pe care nu-l observaseră, mergeau și îl verificau singuri — mai ales când era vorba despre un adevăr atât de direct precum Sabatul. Profețiile temporale din Daniel și Apocalipsa și doctrina sanctuarului ceresc cereau timp, rugăciune și studiu aprofundat. Sabatul însă este destul de limpede atunci când îl cercetezi cu ochii deschiși.
Este la fel de uimitor câți oameni au fost excluși din bisericile lor pentru că au crezut că Isus urma să vină!
Thomas Preble era unul dintre acești oameni. Fusese hirotonit ca pastor al Bisericii Baptiste a Liberului-Arbitru. Când și-a folosit liberul-arbitru pentru a accepta învățăturile din Daniel prezentate de William Miller, nu numai că și-a pierdut postul de pastor, ci a fost și exclus din biserică.
Fără să se lase descurajat, a găsit credincioși adventi împreună cu care să se închine. Apoi a aflat despre păzitorii Sabatului din Washington, New Hampshire. Este posibil ca prin Frederick Wheeler să fi acceptat Sabatul. Oricum s-ar fi întâmplat, Preble a fost primul credincios advent care a publicat adevărul că ziua a șaptea era sfântă, pusă deoparte pentru totdeauna de Dumnezeu și nu doar pentru iudei. Broșura „Tratat care arată că ziua a șaptea trebuie păzită ca Sabat” a fost retipărirea, în luna martie și sub formă de broșură, a unui articol apărut cu o lună înainte într-o publicație numită „Speranța lui Israel”. Acesta a fost tratatul pe care l-a citit Joseph Bates și pe care a început apoi să-l răspândească.
Doamne al Sabatului, Tu ne conduci pas cu pas și ne oferi numai atâta lumină cât putem primi la un moment dat. Ajută-mă să-mi amintesc lucrul acesta și să Te las pe Tine să hotărăști, nu pe mine, cât cred eu că ar trebui să cunoască sau să accepte familia mea, prietenii mei ori chiar eu însumi într-un anumit moment. Continuă doar să mă conduci... Amin.