Când Joseph Bates era copil în Massachusetts, avea un singur vis: să devină marinar. Părinții lui au făcut tot ce au putut pentru a-l convinge să renunțe, dar, în cele din urmă, i-au permis să călătorească pe apă până la Boston, sperând că astfel avea să-și scoată ideea din minte. Nu s-a întâmplat deloc așa: Joseph s-a îndrăgostit și mai mult de mare. În cele din urmă, când avea cincisprezece ani, tatăl lui i-a găsit un loc de muncă în calitate de mus pe o corabie nouă care urma să navigheze până în Europa — o călătorie foarte lungă pentru vremea aceea.
Pe drumul de întoarcere, un rechin a urmărit corabia întreaga zi. Marinarii superstițioși credeau că cineva avea să moară și că rechinul aștepta trupul. Spre seară, tânărul mus s-a urcat pe catargul principal pentru a încerca să vadă o altă corabie, dar și-a pierdut echilibrul, s-a lovit de o frânghie și a căzut direct în mare.
A ieșit la suprafață gâfâind și abia reușea să înoate în hainele sale grele și ude. Credea că va muri, dar cineva îl văzuse căzând și a aruncat cu toată puterea o frânghie spre el. Joseph abia a reușit să-i apuce capătul și, ținându-se cu disperare, a fost tras la bord.
Atunci cineva a întrebat: „Unde este rechinul?”
Joseph a început să tremure. Uitase cu totul de rechin! Acum, când se afla în siguranță, tremurul lui era pe jumătate reacția trupului după pericol și pe jumătate o teamă întârziată, la gândul a ceea ce i-ar fi putut face rechinul.
Dar rechinul înota liniștit de cealaltă parte a corăbiei. Dumnezeu îl salvase pe Joseph Bates cu un scop. Cât de surprins ar fi fost dacă ar fi putut ști atunci care era acel scop!
Pe măsură ce anii petrecuți pe mare au trecut, Bates a avansat până a ajuns căpitan. În perioada aceea a început să se contureze viitorul său de reformator. Își îngăduia numai un pahar de băutură tare pe zi, dar a început să-și dea seama că aștepta acel pahar cu mai multă nerăbdare decât masa. A hotărât să nu mai atingă niciodată băuturile tari. Joseph Bates trebuie să fi avut o voință puternică, deoarece, în anii care au urmat, nu și-a încălcat niciodată hotărârea, deși a continuat să bea câte un pahar de vin în societate.
Doamne al cerurilor, al pământului și al mării, Tu îi ocrotești pe „cei ce se pogoară pe mare”, dar și pe aceia dintre noi care nu părăsesc niciodată uscatul. Știu că ești cu mine astăzi și că ai un plan și pentru viața mea. Ajută-mă să fiu puternic în a Te urma. Amin.