În anul 1860, problema organizării oficiale a bisericii a devenit deosebit de aprinsă. Timp de trei ani, credincioșii au studiat, s-au rugat, au dezbătut, au avut păreri diferite și au încercat să ajungă la un acord. Atât James, cât și Ellen White considerau că organizarea era necesară. În numai douăzeci de ani, câteva mii de credincioși adventi ajunseseră să accepte și ziua a șaptea ca Sabat. Cum ar fi putut atât de mulți oameni să rămână uniți fără o formă de organizare centrală?
Și cei care se împotriveau aveau motive întemeiate de îngrijorare. Se temeau foarte mult că vor deveni încă o instituție greoaie și învechită, cu liste de reguli și regulamente și cu puterea de a hotărî cine este „înăuntru” și cine este „afară”. Aceste preocupări au fost luate în serios și s-a hotărât să nu fie redactat un crez precis după care să fie testată calitatea de membru. Credincioșii avuseseră deja suficientă experiență cu schimbările care veneau pe măsură ce creșteau în cunoaștere și doreau să lase loc acestui proces și în viitorul bisericii. În trimestrul al patrulea vom cerceta mai profund „crezul fără crez” al adventiștilor. Iată însă un exemplu potrivit.
În primii ani, mulți ajunseseră să înțeleagă adevărul despre revenirea literală a lui Isus, Sabatul zilei a șaptea și chiar judecata de cercetare. Dar, în afară de Joseph Bates, aproape nimeni nu acorda prea multă importanță sănătății.
În iunie 1863, la scurt timp după organizarea Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Ellen White a primit o viziune amplă și devenită celebră cu privire la sănătate. I s-a explicat limpede că, pentru a avea claritatea minții necesară înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu și energia de a-l trăi, omul trebuia să aibă grijă de trupul său. Aceasta includea multe lucruri care tinerei Ellen White nu-i plăceau deloc. Îi plăceau carnea de porc și fructele de mare, iar gândul de a mânca numai pâine integrală îi provoca neplăcere. Dar avea deja o experiență îndelungată în renunțarea la propriile dorințe și în supunerea față de voia lui Dumnezeu. Prin urmare, le-a împărtășit altora ceea ce învățase și s-a obligat să mănânce numai pâine neagră timp de trei săptămâni, până când s-a obișnuit și a început s-o aprecieze.
Duhule Sfânt, doresc ca trupul meu să fie templul Tău. Știu că există lucruri pe care le pot îmbunătăți, fie că este vorba despre obiceiurile alimentare sau despre deprinderea unor gânduri pline de bucurie și iubire. Ajută-mă să fiu sănătos, echilibrat și deplin în Tine. Amin.