Nu este interesant? Noe, strănepotul lui Enoh, umbla și el cu Dumnezeu! În acele vremuri, oamenii trăiau atât de mult, încât era surprinzător că Enoh dispăruse înainte ca Noe să se nască. Adam însuși, părintele întregului neam omenesc, murise cu numai 126 de ani înainte de nașterea lui Noe și fusese încă în viață când Enoh împlinise 300 de ani!
Aceasta era o perioadă dureroasă pentru Dumnezeu. El Se bucurase atât de mult când crease lumea și oamenii pe care să-i iubească. Acum, pe întreaga planetă, aproape că nu mai exista nimeni care să-L iubească. Biblia spune că Dumnezeu „S-a mâhnit în inima Lui” (Geneza 6:6), iar eu cred că exact așa a fost. Tu nu crezi?
Întreaga lume urma să fie distrusă, dar Dumnezeu încă dorea să salveze cât mai mulți oameni. Poate că teama provocată de vestea venirii Potopului avea să-i întoarcă pe unii la El. Dumnezeu i-a cerut lui Noe să construiască arca și să predice cu toată seriozitatea de care era capabil, implorându-i pe oameni să intre în ea și să fie salvați. Timp de 120 de ani!
Este interesant să ne gândim la aceasta: Dumnezeu nu le-a cerut mai întâi să-și demonstreze schimbarea inimii sau a minții. Le-a cerut pur și simplu să urce pe rampă și să intre în corabie. Cât de greu putea fi? Semăna întrucâtva cu porunca: „Nu mânca din acel singur pom!”
Prin faptele sale, Noe le spunea celor din jur: „Oricât de absurd vi s-ar părea, înainte de orice sunt copilul lui Dumnezeu. Prietenia voastră și părerea voastră despre mine ocupă un loc secundar.”
Mă întreb cât de greu i-a fost lui Noe să continue să construiască și să predice an după an, deceniu după deceniu, în timp ce toți, în afară de propria familie, îl considerau nebun.
Tată iubitor, ajută-mă să fiu hotărât ca, înainte de orice, să rămân copilul Tău statornic. Nu lăsa nimic din viață — oricât de important, dificil sau ispititor ar fi — să ocupe locul care Îți aparține. Fă ca vorbele și faptele mele să le arate tuturor celor din jur că Îți aparțin. Amin.