Ellen Gould Harmon, una dintre două surori gemene, s-a născut la 26 noiembrie 1827. A crescut într-o familie creștină iubitoare, care a învățat-o să-L iubească și să-L urmeze pe Dumnezeu.
Când Ellen avea nouă ani și se întorcea de la școală, un incident aparent simplu i-a schimbat dramatic viața pentru totdeauna. Spusese ceva care o ofensase pe o fată mai mare. Aceasta a aruncat cu o piatră, iar piatra a lovit-o pe Ellen între ochi, provocându-i răni atât de grave, încât a trebuit să fie dusă acasă în brațe și, timp de mai multe săptămâni, s-a aflat între viață și moarte. Tatăl ei era plecat, iar când s-a întors, Ellen se ridicase în sfârșit din pat, însă el literalmente nu a recunoscut-o. Fiind un copil foarte sensibil și prea mică pentru a înțelege de ce propriul tată nu o recunoștea, Ellen a fost profund rănită. El și-a cerut însă iertare și a mângâiat-o.
În acel moment devenise limpede că avea să trăiască, dar lovitura nu numai că îi desfigurase fața, ci îi provocase și dificultăți de respirație, dureri de cap și alte probleme de sănătate care au afectat-o pentru tot restul vieții.
În cei doi ani care au urmat accidentului, Ellen își dorea atât de mult să meargă la școală, încât a încercat în repetate rânduri. De fiecare dată devenea atât de slăbită, încât trebuia să se întoarcă acasă și să se odihnească săptămâni întregi. La școală, fata care aruncase piatra fusese numită să o supravegheze și să o ajute. Așa cum avea să consemneze Ellen în jurnal, fata era cumplit de mâhnită pentru ceea ce făcuse și încerca, cu multă răbdare, să o ajute să citească și să scrie.
Această parte a istoriei este mai puțin cunoscută, dar ne oferă un exemplu excelent pentru situațiile în care suntem răniți sau îi rănim pe alții. Dacă noi am produs rana, putem încerca să îndreptăm lucrurile; dacă noi am fost răniți, putem ierta. Adevărul este că, de-a lungul vieții, ne vom afla de mai multe ori în ambele situații.
Doamne iertător, chiar și pe cruce ai cerut iertare pentru cei care Te răneau. Ajută-mă să am aceeași atitudine și să fiu dispus să iert așa cum sunt iertat. Ajută-mă și să nu-mi pierd cumpătul, dar, dacă totuși o fac, să fiu gata să îndrept răul pe cât îmi este posibil. Amin.