La vârsta de șaptesprezece și optsprezece ani, Ellen Harmon călătorea acolo unde o trimitea Dumnezeu și le spunea oamenilor ceea ce El îi poruncea să le transmită. Uneori reținea mustrările, iar Dumnezeu îi arăta limpede că aceasta era neascultare. Uneori oamenii susțineau că era mesmerizată sau hipnotizată. În jurul ei circulau zvonuri urâte. Știi cum te simți când cineva te bârfește sau răstălmăcește ceva ce ai spus și îl folosește împotriva ta. Imaginează-ți poziția în care se afla această fată!
Ellen a mers la o întâlnire în Orrington, unde a trebuit să-i mustre pe câțiva fanatici. Acolo l-a cunoscut pe James White. Îl respecta pe el și lucrarea lui, dar în acel moment nu intenționa să se căsătorească cu nimeni.
La New Bedford, Massachusetts, l-a întâlnit pe Joseph Bates, care îi învăța pe oameni despre Sabat. Ellen considera — așa cum spun și astăzi mulți — că el mergea prea departe, concentrându-se mai mult asupra poruncii a patra decât asupra celorlalte nouă. Desigur, celelalte nouă nu erau neglijate.
În august 1846, James White și Ellen Harmon s-au căsătorit. Acești doi tineri, care cunoscuseră boala, depresia și timiditatea, păreau făcuți unul pentru celălalt. Era ca și cum Dumnezeu ar fi spus universului care privea: „Așteptați și vedeți ce pot face cu cei mai slabi oameni, dacă Îmi sunt consacrați pe deplin.”
Cam în perioada aceea, soții White au citit chiar broșura lui Joseph Bates despre Sabat. Se pare că Bates le-a prezentat lucrurile mai limpede decât tot ceea ce auziseră până atunci, deoarece de data aceasta au înțeles că era adevărul lui Dumnezeu. În toamna aceea, au început să păzească Sabatul și să-i învețe și pe alții să-l respecte.
Poate că aceste lupte timpurii i-au oferit lui Ellen White compasiunea pe care avea s-o manifeste mai târziu, când a scris lucruri precum: „Nu trebuie să înaintăm mai repede decât putem să-i luăm cu noi pe cei ale căror conștiințe și minți sunt convinse de adevărurile pe care le susținem. Trebuie să-i întâlnim pe oameni acolo unde se află. Unii dintre noi au avut nevoie de mulți ani pentru a ajunge la poziția pe care o avem astăzi...” (3T, p. 20).
Dumnezeu răbdător și atotvăzător, Tu ne înțelegi pe fiecare așa cum nimeni altcineva nu poate. Știi care adevăr este cel mai necesar fiecărui om într-un anumit moment. Știi asupra cărui adevăr trebuie să mă concentrez eu astăzi și în săptămâna aceasta. Dă-mi răbdarea și compasiunea Ta față de cei care lucrează la o lecție diferită de a mea. Amin.