Când Ellen Harmon și Joseph Bates s-au întâlnit pentru prima dată, ea era prudentă față de credința lui în Sabat, iar el era prudent față de viziunile ei. Niciunul dintre ei nu era genul de om care să-și schimbe părerile după orice adiere. Mai întâi trebuiau să studieze și să se roage. În cele din urmă, fiecare s-a convins că celălalt susținea o cauză dreaptă și au început să lucreze împreună, alături de un nucleu de alți credincioși care aveau să formeze tânăra Biserică Adventistă de Ziua a Șaptea.
Tinerii căsătoriți White erau foarte săraci. Pastorul White cosea fân sau transporta piatră pentru calea ferată, câștigând cincizeci de cenți pe zi. Când erau chemați să călătorească sau să predice, puteau pleca numai dacă ceilalți credincioși donau suficienți bani pentru drum. Locuiau într-o parte a casei unui alt credincios, foloseau mobilă împrumutată și aveau drept masă două scânduri așezate peste un butoi.
În următorii trei ani li s-au născut primii doi fii, astfel că, pe lângă celelalte poveri, trebuiau să se îngrijească acum și de copii. Tot în perioada aceasta, Ellen White a primit viziunea prin care i se spunea soțului ei să înceapă publicarea revistei „Present Truth” („Adevărul prezent”).
Cu toate acestea, au continuat să călătorească și să lucreze, susținând că judecata începuse și că Isus urma să vină mai curând decât se așteptau cei mai mulți oameni. Cu timpul, unii au început să ceară ca viziunile lui Ellen White să fie publicate. Astfel, ea a scris prima sa carte, un volum de șaizeci și patru de pagini intitulat „O schiță a concepțiilor și experienței creștine a lui Ellen G. White”. Astăzi, această lucrare este inclusă în cartea „Scrieri timpurii”.
Doamne veghetor, Tu ai grijă de toți copiii Tăi, în orice timp și în orice loc. Știu că ochiul Tău este și asupra mea, păzindu-mă și ocrotindu-mă. Călăuzește-mă pe toate căile mele și fă ca încercările și greutățile prin care trec să mă întărească. Amin.