Satana nu recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu
Dumnezeu acuză Babilonul, „pentru că a făcut ca toate neamurile să bea din vinul mâniei desfrânării ei”. [...] Dumnezeu a făcut lumea în şase zile şi în ziua a şaptea S-a odihnit. El a sfinţit această zi şi a pus-o deoparte pentru Sine, ca să fie păzită de poporul Lui, de-a lungul generaţiilor. Dar fiul pierzării, ridicându-se mai presus de Dumnezeu, aşezându-se în Templul Domnului şi declarându-se a fi Dumnezeu, s-a gândit să schimbe vremile şi legile. Această putere, vrând să se dovedească nu numai egală cu Dumnezeu, ci chiar mai presus de El, a schimbat ziua de odihnă, punând prima zi a săptămânii acolo unde trebuia să fie ziua a şaptea. Lumea protestantă a preluat acest copil al papalităţii, socotindu-l sfânt. În Cuvântul lui Dumnezeu, acest act este numit „desfrânarea Babilonului” (Apocalipsa 14,8). – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1900, p. 979.
În timpul dispensaţiunii creştine, marele vrăjmaş al fericirii omului a făcut din Sabatul poruncii a patra ţinta atacului său special. Satana spune: „Voi lucra împotriva planurilor lui Dumnezeu. Îi voi împuternici pe urmaşii mei să înlăture monumentul lui Dumnezeu, Sabatul zilei a şaptea. În felul acesta, îi voi arăta lumii că ziua sfinţită şi binecuvântată de Dumnezeu a fost schimbată. Acea zi nu va mai trăi în cugetele oamenilor. O voi şterge din memoria lor. Voi pune în locul ei o zi care nu poartă sigiliul lui Dumnezeu, o zi care nu poate să fie un semn între Dumnezeu şi poporul Său. Îi voi face pe cei care vor accepta această zi să-i atribuie o sfinţenie pe care Dumnezeu a atribuit-o zilei a şaptea”. – Prophets and Kings, p. 183, 184 (c. 1914).
Sabatul, marea problemă în litigiu
În războiul care va fi dus în ultimele zile, toate puterile corupte care s-au abătut de la supunerea faţă de Legea lui Iehova se vor uni împotriva poporului lui Dumnezeu. În acest război, Sabatul poruncii a patra va fi marea problemă în litigiu, pentru că, în porunca Sabatului, Marele Dătător al Legii Se identifică pe Sine ca fiind Creatorul cerurilor şi al pământului. – Selected Messages, book 3, 1891, p. 392.
„Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele”, a spus Domnul, „căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc” (Exod 31,13). Unii vor căuta să aşeze obstacole în calea respectării Sabatului, spunând: „Voi nu ştiţi care zi este Sabatul”, dar ei par să înţeleagă de unde vine duminica şi vor arăta un mare zel în formularea unei legi care să impună respectarea ei. – The Kress Collection, 1900, p. 148.
Mişcarea legii duminicale din anul 1880
Am aşteptat de mulţi ani să fie decretată în ţara noastră o lege duminicală, şi acum, când această mişcare este pe punctul de a fi declanşată, ne întrebăm: Ce poate să facă poporul nostru în această situaţie? [...] Ar trebui, mai ales, să-L căutăm pe Dumnezeu ca să-i dea acum poporului Său har şi putere. Dumnezeu trăieşte şi noi nu credem că a venit pe deplin timpul când El ar dori să fie restrânse libertăţile noastre.
Profetul a văzut „patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac” (Apocalipsa 7,1). Un alt înger, care venea dinspre răsărit, a strigat către ei, spunând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7,3). Aceasta ne arată lucrarea pe care o avem de făcut – să strigăm către Dumnezeu, ca îngerii să ţină cele patru vânturi, până ce vor fi trimişi misionari în toate părţile lumii şi va fi proclamată solia de avertizare împotriva neascultării de Legea lui Iehova. – Review and Herald, 11 decembrie 1888.
Susţinătorii legii duminicale nu-şi dau seama de ce fac
Mişcarea pentru duminică îşi croieşte acum drumul prin întuneric. Conducătorii ei îşi ascund adevărata intenţie şi mulţi dintre cei care se alătură mişcării nu văd încotro se îndreaptă curentul subteran. [...] Ei acţionează fără să vadă. Ei nu văd că, dacă un guvern protestant sacrifică principiile care au făcut naţiunea să fie liberă şi independentă şi introduc, prin lege, în Constituţie, principiile care propagă minciuna şi amăgirea papală, se cufundă în grozăviile romano-catolice din evul întunecat. – Ibidem.
Chiar şi dintre cei angajaţi în mişcarea de impunere a duminicii, mulţi sunt orbi faţă de rezultatele care vor decurge din această acţiune. Ei nu văd că lovesc în mod direct în libertatea religioasă. Mulţi nu au înţeles niciodată însemnătatea Sabatului biblic şi falsa temelie pe care se sprijină instituirea duminicii. [...] Toţi cei care se străduiesc să schimbe Constituţia şi să creeze o lege care să impună respectarea duminicii prevăd prea puţin consecinţele. Criza se află chiar în faţa noastră. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 711, 753.
Nimeni să nu stea nepăsător şi inactiv
Este datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere, ca să îndepărtăm pericolul ameninţător. [...] Bărbaţilor şi femeilor din toată ţara le revine marea răspundere de a se ruga, cerându-I lui Dumnezeu să risipească acest nor al răutăţii şi să mai acorde încă puţină vreme de har în care să lucrăm pentru El. – Review and Herald, 11 decembrie 1888.
Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu trebuie să se trezească şi să acţioneze, ca să poată primi ajutorul special pe care numai Dumnezeu li-l poate da. Trebuie să lucreze cu şi mai mult zel ca să amâne, atât cât este cu putinţă, nenorocirea care îi ameninţă. – Idem, 18 decembrie 1888.
Poporul care păzeşte poruncile lui Dumnezeu să nu rămână tăcut în această vreme, ca şi cum ar accepta situaţia cu bunăvoinţă. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1889, p. 975.
Nu îndeplinim voinţa lui Dumnezeu, dacă stăm liniştiţi, fără să facem ceva pentru păstrarea libertăţii de conştiinţă. Să fie înălţate spre ceruri rugăciuni fierbinţi şi stăruitoare, pentru ca această nenorocire să poată fi amânată, până când vom putea să ne îndeplinim misiunea neglijată atât de mult timp. Să ne rugăm cu mai multă seriozitate şi, apoi, să lucrăm în armonie cu rugăciunile noastre. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 714.
Sunt mulţi care se simt în largul lor şi care, ca să zicem aşa, sunt adormiţi. Ei spun: „Dacă profeţia a prezis impunerea respectării duminicii, legea va fi cu siguranţă decretată” şi, ajungând la această concluzie, ei rămân într-o stare de aşteptare liniştită a evenimentului, mângâindu-se cu ideea că Dumnezeu Îşi va ocroti poporul în ziua necazului. Dar Dumnezeu nu ne va salva, dacă noi nu facem niciun efort pentru a îndeplini lucrarea pe care El ne-a încredinţat-o.
Ca străjeri credincioşi, trebuie să vedeţi sabia care vine şi să daţi alarma, pentru ca bărbaţii şi femeile să nu meargă, din neştiinţă, pe o cale pe care ar fi putut s-o evite, dacă ar fi ştiut adevărul. – Review and Herald, 24 decembrie 1889.
Protestaţi împotriva legilor duminicale prin scris şi prin vot
Nu trebuie să ne străduim să fim pe placul acelor oameni care îşi vor folosi influenţa pentru a suprima libertatea religioasă şi pentru a pune în aplicare măsuri opresive, care să-i îndemne sau să-i oblige pe cetăţeni să respecte duminica în locul Sabatului. Prima zi a săptămânii nu este o zi care să fie respectată. Ea este un sabat fals, iar membrii familiei Domnului nu pot fi alături de cei care preamăresc această zi şi nesocotesc Legea lui Dumnezeu prin dispreţuirea Sabatului Său. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să voteze instalarea unor asemenea oameni în posturi înalte, pentru că, dacă procedează astfel, devin părtaşi la păcatele pe care le vor înfăptui în timpul mandatului lor. – Fundamentals of Christian Education, 1899, p. 475.
Nădăjduiesc că trâmbiţa va da un sunet lămurit cu privire la această mişcare pentru legea duminicală. Cred că ar fi mai bine dacă, în revistele noastre, subiectul perpetuării Legii lui Dumnezeu ar fi tratat în mod special. [...] Ar trebui să facem acum tot ce putem ca această lege duminicală să nu fie aprobată. – Counsels to Writers and Editors, 1906, p. 97, 98.
Statele Unite vor adopta o lege duminicală
Când naţiunea noastră îşi va încălca principiile de guvernare într-o asemenea măsură, încât să decreteze o lege duminicală, protestantismul îşi va da mâna cu papalitatea, unindu-se în această acţiune. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 712.
Protestanţii vor trece de partea papalităţii cu întreaga lor putere de influenţă. Printr-un act naţional, menit să impună sabatul fals, ei vor da viaţă şi vigoare credinţei corupte a Romei, reînviind tirania şi oprimarea conştiinţei. – Martie 179 (1893).
Mai devreme sau mai târziu, legile duminicale vor fi adoptate. – Review and Herald, 16 februarie 1905.
În curând, legile duminicale vor fi impuse, iar oamenii aflaţi în poziţii de răspundere se vor înrăi împotriva micului grup al celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu. – Manuscript Releases, vol. 4, 1909, p. 278.
Profeţia din Apocalipsa 13 declară că puterea reprezentată de fiara cu coarne de miel va face ca „pământul şi locuitorii lui” să se închine papalităţii, simbolizate acolo de fiara care „seamănă cu un leopard”... Această profeţie se va împlini atunci când Statele Unite vor impune respectarea duminicii, pe care Roma papală o pretinde ca fiind o recunoaştere specială a supremaţiei ei. [...] Corupţia politică distruge iubirea de dreptate şi respectul pentru adevăr şi, chiar în America cea liberă, cârmuitorii şi legislatorii, pentru a-şi asigura bunăvoinţa publicului, vor ceda cererii populare pentru o lege care să impună respectarea duminicii. – The Great Controversy, 1911, p. 578, 579, 592.
Argumente folosite de apărătorii legii duminicale
Satana oferă propriile interpretări cu privire la evenimente şi oamenii cred, aşa cum doreşte el, că nenorocirile care umplu ţara sunt o consecinţă a călcării duminicii. Crezând că potolesc mânia lui Dumnezeu, aceşti oameni influenţi emit legi menite să impună respectarea duminicii. – Manuscript Releases, vol. 10, 1899, p. 239.
Tocmai această categorie difuzează ideea că răspândirea rapidă a corupţiei este cauzată în mare măsură de profanarea aşa-numitului „sabat creştin” şi că impunerea respectării duminicii ar îmbunătăţi foarte mult starea morală a societăţii. Această pretenţie va fi susţinută mai ales în America, unde doctrina despre Sabatul adevărat a fost cel mai mult predicată. – The Great Controversy, 1911, p. 587.
Protestantismul şi catolicismul acţionează de comun acord
Protestantismul va da mâna cu puterea romano-catolică. Apoi, va apărea o lege împotriva Sabatului creaţiunii lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, Dumnezeu Îşi va îndeplini „lucrarea Sa ciudată” pe pământ. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1886, p. 910.
Este greu de priceput cum poate Biserica Romano-Catolică să se dezvinovăţească de acuzaţia de idolatrie. [...] Şi aceasta este religia la care protestanţii încep să se uite cu multă bunăvoinţă şi care, în cele din urmă, se va uni cu protestantismul. Totuşi, această unire nu va fi efectuată printr-o schimbare în catolicism, pentru că biserica Romei nu se va schimba niciodată. Ea se pretinde infailibilă. Protestantismul va fi cel care se va schimba. Adoptarea ideilor liberale din partea sa îl conduce într-o poziţie în care va putea să se ia de mână cu catolicismul. – Review and Herald, 1 iunie 1886.
Lumea aşa-zis protestantă va forma o confederaţie cu omul nelegiuirii, iar biserica şi lumea vor fi într-o armonie bazată pe corupţie. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1891, p. 975.
Catolicismul din Lumea Veche şi protestantismul din Lumea Nouă vor acţiona în acelaşi fel împotriva celor ce cinstesc toate poruncile divine. – The Great Controversy, 1911, p. 616.
Legile duminicale onorează Roma catolică
Când principalele biserici ale Statelor Unite se vor uni, pe baza acelor puncte de doctrină pe care le au în comun, şi vor influenţa statul, ca să-şi impună decretele şi să-şi susţină instituţiile, atunci America protestantă va fi făcut deja un chip al ierarhiei romano-catolice, iar rezultatul inevitabil va fi aplicarea de pedepse civile asupra celor ce nu se vor conforma.
Impunerea respectării duminicii de către bisericile protestante este o impunere a recunoaşterii papalităţii. [...] Chiar prin impunerea unei datorii religioase prin intermediul puterii civile, bisericile formează un chip al fiarei şi, în felul acesta, obligativitatea respectării duminicii în Statele Unite este o impunere a adorării fiarei şi a chipului ei. – Idem, p. 445, 448, 449.
Când protestantismul îşi va întinde mâna peste prăpastie ca să prindă mâna puterii romane, când se va apropia de abis ca să dea mâna cu spiritismul, când, sub influenţa acestei întreite uniuni, ţara noastră va nega chiar principiile Constituţiei sale, ca stat protestant şi republican, şi va lua măsuri pentru propagarea neadevărurilor şi amăgirilor papale, atunci vom şti că a venit timpul ca Satana să-şi facă lucrarea sa uimitoare şi că sfârşitul este aproape. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 451.
Roma îşi va recăpăta supremaţia pierdută
Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, este de o importanţă vitală să existe armonie şi unitate între uneltele Domnului. În ciuda faptului că lumea este plină de revolte, războaie şi dezbinări, oamenii se vor uni sub un conducător unic – puterea papală – pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, în persoana martorilor Săi. Această unire este consolidată de marele apostat. – Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 182.
Legea pentru impunerea respectării duminicii ca zi de odihnă va aduce după sine o apostazie naţională de la principiile republicane care au stat la baza întemeierii acestui stat. Religia papalităţii va fi acceptată de conducători, iar Legea lui Dumnezeu va fi făcută fără valoare. – Manuscript Releases, vol. 7, 1906, p. 192.
Succesul papalităţii a fost favorizat de o perioadă de mare întunecime intelectuală, dar se va dovedi că şi o vreme de mare lumină intelectuală este la fel de favorabilă succesului ei. – Spirit of Prophecy, vol. 4, 1884, p. 390.
În eforturile care se intensifică acum în Statele Unite în scopul de a asigura sprijinul statului pentru instituţiile şi obiceiurile bisericii, protestanţii merg pe calea papalităţii. Ba mai mult, ei deschid uşa papalităţii pentru a recâştiga, în America protestantă, supremaţia pe care au pierdut-o în Lumea Veche. – The Great Controversy, 1911, p. 573.
O lege duminicală naţională înseamnă o apostazie naţională
Pentru a-şi asigura popularitatea şi sprijinul, legislatorii vor ceda în faţa cererii pentru o lege duminicală. [...] Prin decretul de impunere a instituţiei papale, prin violarea Legii lui Dumnezeu, naţiunea noastră se va îndepărta cu totul de dreptate. [...] Aşa cum apropierea armatelor romane a fost pentru ucenici un semn al iminentei distrugeri a Ierusalimului, tot astfel şi această apostazie va fi pentru noi un semn că s-a ajuns la limita răbdării lui Dumnezeu. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 451.
Noi trebuie să luăm poziţia fermă de a nu respecta prima zi a săptămânii ca zi de odihnă, pentru că nu este ziua care a fost binecuvântată şi sfinţită de Iehova, iar, prin respectarea duminicii, ne-am aşeza singuri de partea marelui amăgitor. [...] Când Legea lui Dumnezeu va fi îndepărtată şi apostazia va deveni păcat naţional, Domnul va veni în ajutorul poporului Său. – Selected Messages, book 3, 1889, p. 388.
Poporul Statelor Unite a fost un popor favorizat, dar, când se va restrânge libertatea religioasă, se va supune protestantismului şi va acorda sprijin papalităţii, atunci măsura vinovăţiei lui se va împlini şi „apostazia naţională” va fi înregistrată în cărţile cerului. – Review and Herald, 2 mai 1893.
Apostazia naţională va fi urmată de ruină naţională
Când naţiunea noastră va decreta, în consiliile ei legislative, legi care să constrângă conştiinţa oamenilor cu privire la privilegiile religioase, impunând respectarea duminicii şi folosind forţa împotriva celor care ţin Sabatul zilei a şaptea, Legea după voia lui Dumnezeu va fi, practic, îndepărtată din ţara noastră şi apostazia naţională va fi urmată de ruină naţională. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1888, p. 977.
Când, acţionând după îndemnurile lui Satana, conducătorii ţării se vor aşeza din proprie iniţiativă de partea omului nelegiuirii, atunci va fi o vreme de apostazie naţională. Atunci se va împlini măsura vinovăţiei. Apostazia naţională va fi semnul ruinei naţionale. – Selected Messages, book 2, 1891, p. 373.
Principiile romano-catolice vor fi luate în grija şi protecţia statului. Această apostazie naţională va fi urmată cu repeziciune de ruina naţională. – Review and Herald, 15 iunie 1897.
Sabatul papal va fi impus de autoritatea bisericii, unită cu cea a statului, atunci când, pentru a susţine o religie falsă, bisericile protestante se vor uni cu acea putere civilă din partea căreia, în momentul în care i s-au opus, strămoşii lor au îndurat cea mai crudă persecuţie. Atunci va fi o apostazie naţională, care se va sfârşi numai în ruină naţională. – Evangelism, 1899, p. 235.
Când statul îşi va folosi forţa pentru a impune hotărârile bisericii şi pentru a susţine instituţiile ei, atunci America protestantă a format deja un chip al papalităţii şi va avea loc o apostazie naţională care se va sfârşi numai în ruină naţională. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1910, p. 976.
Legislaţia duminicală universală
Istoria se va repeta. Religia falsă va fi înălţată. Prima zi a săptămânii, o zi obişnuită de lucru care n-a fost în niciun fel sfinţită, va fi înălţată, aşa cum a fost înălţată statuia din Babilon. Toate naţiunile, limbile şi popoarele vor fi obligate să sfinţească acest sabat fals. [...] Decretul de impunere şi respectare a acestei zile va fi trimis în toată lumea. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1897, p. 976.
Pe măsură ce America – ţara libertăţii religioase – se va uni cu papalitatea, forţând conştiinţa şi obligându-i pe oameni să cinstească sabatul fals, popoarele din fiecare ţară de pe glob vor fi îndemnate să urmeze exemplul ei. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 18.
În marele conflict final, problema Sabatului va fi cea din urmă, la care va lua parte întreaga lume. – Idem, p. 352.
Naţiunile străine vor urma exemplul Statelor Unite. Cu toate că aici va fi începutul, aceeaşi criză va veni asupra poporului nostru în toate părţile lumii. – Idem, p. 395.
Înlocuirea adevărului cu minciuna constituie ultimul act al dramei. Când această înlocuire va deveni generală, Dumnezeu Se va descoperi. Când legile oamenilor vor fi înălţate mai presus de Legea lui Dumnezeu, când puterile acestui pământ vor încerca să-i forţeze pe oameni să ţină prima zi a săptămânii, vom şti că a venit timpul ca Dumnezeu să lucreze. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1901, p. 980.
Înlocuirea Legii lui Dumnezeu cu legile oamenilor, preamărirea duminicii în locul Sabatului biblic, doar prin puterea autorităţii omeneşti, constituie ultimul act al dramei. Când această înlocuire va deveni universală, Dumnezeu Se va descoperi. El Se va ridica în măreţia Lui ca să zguduie teribil pământul. – Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 141.
Întreaga lume va susţine legea duminicală
Cei răi [...] au declarat că ei au fost cei care au avut adevărul, că printre ei au avut loc minuni, că îngerii din ceruri au vorbit cu ei, că în mijlocul lor au fost înfăptuite semne şi lucruri uimitoare şi că acesta a fost mileniul pământesc pe care l-au aşteptat de atâta timp. Lumea întreagă a fost convertită şi a fost de acord cu legea duminicală. – Selected Messages, book 3, 1884, p. 427, 428.
Lumea întreagă va fi incitată la vrăjmăşie împotriva adventiştilor de ziua a şaptea, pentru că ei nu îi vor aduce papalităţii omagiul lor, prin cinstirea duminicii, care este instituţia acestei puteri anti-hristice. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1893, p. 37.
Cei care calcă Legea lui Dumnezeu vor institui legi omeneşti şi îi vor forţa pe oameni să le accepte. Oamenii se vor sfătui şi vor plănui ce să facă. „Întreaga lume respectă duminica”, spun ei. „Atunci de ce acest popor, care este atât de mic la număr, nu se supune legilor ţării?” – Manuscript 163, 1897.
Controversa se concentrează în lumea creştină
Lumea aşa-zis creştină va fi teatrul unor acţiuni mari şi decisive. Oameni puternici vor decreta legi menite să controleze conştiinţa, după exemplul papalităţii. Babilonul va face ca toate naţiunile să bea din vinul mâniei desfrânării ei. Fiecare naţiune va fi implicată. Despre acest timp, Ioan, descoperitorul, declara (Apocalipsa 18,3-7; 17,13.14 – citat de referinţă): „Toţi au acelaşi gând. Va fi unire generală, o mare armonie, o confederaţie a forţelor satanice şi acestea îi vor da fiarei puterea şi stăpânirea lor”. Astfel, se va manifesta aceeaşi putere arbitrară şi opresivă împotriva libertăţii religioase – a libertăţii de a te închina lui Dumnezeu după cum îţi dictează conştiinţa – care a fost manifestată de papalitate în trecut, când i-a persecutat pe cei ce au îndrăznit să refuze a se conforma ritualurilor şi ceremoniilor religioase ale romanismului. – Selected Messages, book 3, 1891, p. 392.
În marele conflict dintre credinţă şi necredinţă va fi implicată întreaga lume creştină. – Review and Herald, 8 februarie 1893.
Întreaga lume creştină va fi împărţită în două mari clase: cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” şi cei care se închină fiarei şi chipului ei şi primesc semnul ei. – The Great Controversy, 1911, p. 450.
Deoarece Sabatul a devenit punctul special de controversă în lumea creştină şi autorităţile civile s-au unit ca să impună respectarea duminicii, refuzul persistent al unei minorităţi de a ceda cererii populare va face obiectul urii generale. – Idem, p. 615.
Pe măsură ce decretul emis de diverşi conducători ai lumii creştine împotriva celor ce păzesc poruncile le va retrage acestora protecţia guvernului şi-i va lăsa la discreţia celor ce le doresc pieirea, poporul lui Dumnezeu va fugi din oraşe şi se va asocia în grupuri ca să locuiască în cele mai pustii şi mai izolate locuri. – Idem. p. 626.
Nu vă lăsaţi provocaţi
Cei care alcătuiesc bisericile noastre au trăsături de caracter ce pot să-i facă, dacă nu sunt atenţi, să se simtă indignaţi, pentru că, din cauza unei expuneri greşite, le este suprimată libertatea cu privire la activitatea desfăşurată duminica. Nu vă mâniaţi din această pricină, ci aduceţi totul în rugăciune înaintea lui Dumnezeu! Numai El poate să restrângă puterea cârmuitorilor. Nu vă pripiţi! Nimeni să nu se laude în mod nechibzuit cu libertatea lui, folosind-o ca pe o haină a răutăţii, ci, ca servi ai lui Dumnezeu, „Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cinste împăratului” (1 Petru 2,17).
Acest sfat se va dovedi de o reală valoare pentru cei care vor fi în situaţii critice. Nu trebuie să se manifeste nicio atitudine care ar putea să fie interpretată ca sfidare sau răutate. – Manuscript Releases, vol. 2, 1898, p. 193, 194.
Abţineţi-vă de la lucru duminica
Cu privire la teritoriul din sud, atât cât este posibil, lucrarea trebuie făcută acolo cu multă înţelepciune şi atenţie – aşa cum ar fi lucrat Hristos. Oamenii vor afla repede ce credeţi voi despre duminică şi vor pune întrebări cu privire la Sabat. Atunci veţi putea să le vorbiţi, dar nu în aşa fel încât să le atrageţi atenţia asupra lucrării voastre. Nu trebuie să vă distrugeţi singuri posibilitatea de a lucra pentru Domnul, muncind duminica.
Faptul că vă abţineţi de la lucru duminica nu înseamnă că aţi primit semnul fiarei. [...] În locurile unde împotrivirea este atât de puternică, încât poate să provoace persecuţii, dacă se lucrează duminica, fraţii noştri să considere acea zi un prilej de a face lucrare misionară veritabilă. – The Southern Work, 1895, p. 69, 70.
Dacă ar veni să vă spună: „Trebuie să încetaţi lucrul şi să opriţi maşinile de tipărit duminica”, eu nu v-aş spune: „Lăsaţi maşinile să meargă”, deoarece conflictul nu este între voi şi Dumnezeul vostru. – Manuscript 163, 1898.
Nu trebuie să aveţi impresia că ni s-a poruncit să-i supărăm pe vecinii noştri, care venerează duminica, făcând eforturi hotărâte de a lucra în acea zi, în mod intenţionat în prezenţa lor, ca să ne arătăm independenţa. Surorile noastre nu trebuie să aleagă duminica pentru a-şi spăla rufele. – Selected Messages, book 3, 1889, p. 399.
Angajaţi-vă în activităţi spirituale duminica
Voi încerca să răspund la întrebarea voastră cu privire la ceea ce ar trebui să faceţi în cazul în care vor fi impuse legi duminicale.
Lumina dată mie de Domnul, la vremea când ne aşteptăm exact la o criză de felul celei care vi se pare că se apropie, a fost că, atunci când oamenii vor fi incitaţi de o putere satanică pentru a impune respectarea duminicii, adventiştii de ziua şaptea vor trebui să-şi arate înţelepciunea prin abţinerea de la munca obişnuită, consacrând acea zi activităţii misionare.
Prin sfidarea legilor duminicale, nu vom face decât să-i întărâtăm la persecuţie pe religioşii zeloşi care caută să le impună. Nu le daţi ocazia să vă numească infractori. [...] Faptul că o persoană dă dovadă de înţelepciune, menţinând pacea, prin abţinerea de la muncă, dacă acest lucru poate să jignească, nu înseamnă că primeşte semnul fiarei. [...]
Duminica poate fi folosită pentru a îndeplini diverse activităţi care vor valora mult pentru Domnul. În acea zi, pot fi organizate întruniri în aer liber şi în case particulare. Poate fi făcută lucrarea din casă în casă. Scriitorii pot consacra această zi pentru a-şi scrie articolele. Oriunde este posibil, duminica să fie ţinute servicii religioase. Faceţi ca aceste întruniri să fie deosebit de interesante. Cântaţi cântece de adevărată redeşteptare şi vorbiţi cu putere şi convingere despre iubirea Mântuitorului. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 232, 233.
Îndrumaţi-i pe studenţi să organizeze întruniri în diferite locuri şi să facă lucrare misionară medicală. Ei vor găsi oamenii acasă şi vor avea o ocazie minunată pentru a le prezenta adevărul. Acest fel de a petrece duminica este întotdeauna pe placul Domnului. – Idem, p. 238.
Împotrivirea face să apară frumuseţea adevărului
Zelul celor care ascultă de Domnul va creşte pe măsură ce lumea şi biserica se vor uni să înlăture Legea. Orice obiecţie ridicată împotriva poruncilor lui Dumnezeu va deschide calea pentru înaintarea adevărului şi îi va împuternici pe apărătorii acestuia să prezinte importanţa lui înaintea oamenilor. Există o frumuseţe şi o forţă în adevăr pe care nimic nu le scoate la iveală decât împotrivirea şi persecuţia. – Manuscript Releases, vol. 13, 1896, p. 71, 72.
Acest timp, în care se face un asemenea efort pentru impunerea respectării duminicii, este tocmai timpul în care lumii trebuie să i se prezinte adevăratul Sabat, în contrast cu cel fals. În providenţa Sa, Domnul este cu mult înaintea noastră. El a îngăduit ca problema duminicii să iasă în evidenţă, pentru ca Sabatul poruncii a patra să poată fi prezentat înaintea adunărilor legislative. În felul acesta, conducătorii naţiunii pot să-şi îndrepte atenţia spre mărturia Cuvântului lui Dumnezeu în favoarea adevăratului Sabat. – Manuscript Releases, vol. 1, 1890, p. 197.
Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni
Partizanii adevărului sunt chemaţi acum să aleagă între nerespectarea cerinţei evidente a lui Dumnezeu sau pierderea libertăţii. Dacă vom renunţa la Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă vom accepta obiceiurile şi tradiţiile omeneşti, poate că ni se va mai permite să trăim printre oameni, să cumpărăm, să vindem şi să ni se respecte drepturile. Dar, dacă ne menţinem loialitatea faţă de Dumnezeu, o vom face sacrificându-ne drepturile, pentru că vrăjmaşii Legii lui Dumnezeu s-au aliat pentru a suprima judecata independentă cu privire la credinţa religioasă şi pentru a controla conştiinţa oamenilor. [...]
Poporul lui Dumnezeu va recunoaşte guvernarea omenească drept instituţie rânduită în mod divin şi, prin învăţătura şi exemplul lui, va recomanda ascultarea de ea ca fiind o datorie sacră, atâta timp cât autoritatea acesteia este exercitată în sfera ei legitimă. Dar, când pretenţiile ei intră în conflict cu cele ale lui Dumnezeu, noi trebuie să alegem să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut şi ascultat ca o autoritate mai presus de toată legislaţia omenească. „Aşa zice Domnul!” nu trebuie să fie dat la o parte pentru „Aşa zice biserica sau statul!”. Coroana lui Hristos trebuie să fie înălţată mai presus de toate diademele puternicilor pământului. – The Home Missionary, 1 noiembrie 1893.
Satana le oferă oamenilor împărăţiile lumii, dacă îi recunosc supremaţia. Mulţi procedează astfel, sacrificând cerul. Este mai bine să mori decât să păcătuieşti, mai bine să fii lipsit decât să înşeli, mai bine să fii flămând decât să minţi. – Testimonies for the Church, vol. 4, 1880, p. 495.