O dublă preocupare
În această vreme, înainte de a Doua Venire a Domnului Hristos pe norii cerului, trebuie să fie făcută o lucrare asemănătoare lucrării lui Ioan Botezătorul. Dumnezeu are nevoie de oameni care să pregătească un popor capabil să reziste în ziua cea mare a Domnului. [...]
Pentru a fi în stare să vestim o astfel de solie, în acelaşi fel în care a fost vestită de Ioan, trebuie să avem o experienţă spirituală asemănătoare cu a lui Ioan. Această lucrare trebuie să fie îndeplinită mai întâi în noi. Trebuie să privim la Dumnezeu şi, privind la El, vom pierde din vedere eul nostru. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 332, 333.
Comuniunea cu Dumnezeu ne va înnobila caracterul şi viaţa. Oamenii vor şti despre noi, aşa cum au ştiut despre primii ucenici că au fost cu Isus. Aceasta va acorda lucrătorului o putere pe care nimic altceva n-o poate da. El nu trebuie să-şi permită să fie lipsit de această putere. Viaţa nostră trebuie să fie marcată de o dublă preocupare – o viaţă de meditaţie şi o viaţă de acţiune, rugăciune tăcută şi slujire sârguincioasă. – The Ministry of Healing, 1905, p. 512.
Rugăciune şi străduinţă, străduinţă şi rugăciune, acestea vor constitui preocuparea vieţii noastre. Trebuie să vă rugaţi ca şi cum rezultatul şi slava I s-ar datora în întregime lui Dumnezeu şi să lucraţi ca şi cum ar fi în totalitate datoria voastră. – Testimonies for the Church, vol. 4, 1881, p. 538.
Niciun om nu se află în siguranţă fără rugăciune, nici măcar o singură zi, ba chiar nicio clipă. – The Great Controversy, 1911, p. 530.
Cine se roagă, dar nu face nimic altceva, în curând va înceta să se roage. – Steps to Christ, 1892, p. 101.
Prinşi cu tărie de Hristos
Vine furtuna, o furtună care va încerca credinţa fiecăruia, oricât de mare ar fi ea. Credincioşii trebuie să se ţină cu tărie de Hristos acum, altfel păcatul îi va duce pe un drum greşit. – Evangelism, 1905, p. 361, 362.
Ar fi bine pentru noi să consacrăm în fiecare zi o oră de meditaţie pentru contemplarea vieţii lui Isus. Ar trebui să urmărim viaţa Lui moment cu moment şi să lăsăm ca imaginaţia noastră să se oprească asupra fiecărei scene, în special asupra celor de la sfârşit. – The Desire of Ages, 1898, p. 83.
Singura apărare împotriva răului este rămânerea lui Hristos în inimă, prin credinţa în neprihănirea Lui. Dacă nu devenim legaţi pe viaţă de Dumnezeu, nu vom putea rezista niciodată efectelor nelegiuite ale iubirii de sine, ale îngăduirii poftelor şi ale ispitei de a păcătui. Pentru un timp, putem renunţa la multe obiceiuri rele, putem să ne îndepărtăm de Satana, dar, fără o legătură vie cu Dumnezeu, prin predare continuă, vom fi biruiţi. Fără o experienţă personală cu Hristos şi fără o continuă părtăşie cu El, noi suntem la discreţia vrăjmaşului şi, până la urmă, vom face ceea ce ne spune el. – Idem, p. 324.
Isus Hristos Cel crucificat ar trebui să fie obiectul contemplării noastre, al vorbirii noastre şi al celor mai plăcute simţiri ale noastre. – Steps to Christ, 1892, p. 103, 104.
Modelat de Duhul Sfânt
Inima omenească nu va cunoaşte niciodată fericirea, până când nu I se va încredinţa lui Dumnezeu pentru a fi modelată de Duhul Sfânt, care face ca sufletul înnoit să semene cu modelul, cu Domnul Isus Hristos. Prin influenţa Sa, vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu este schimbată în credinţă şi iubire, iar mândria în umilinţă. Sufletul înţelege frumuseţea adevărului, iar Hristos este onorat prin superioritatea şi desăvârşirea caracterului. – Our High Calling, 1896, p. 152.
Această lucrare nu constituie un impuls al naturii noastre, nicio însuşire a minţii sau o înclinaţie a inimii, ci nevoia de a fi clipă de clipă sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 421.
Duhul luminează întunericul nostru, risipeşte neştiinţa noastră şi ne ajută în nenumăratele noastre nevoi. Dar cugetul trebuie să fie în permanenţă dornic să-L urmeze pe Dumnezeu. Dacă îngăduim ca iubirea de lume să intre în el, dacă nu avem dorinţa de a ne ruga şi de a vorbi cu Acela care este izvorul tăriei şi al înţelepciunii, Duhul nu poate locui în noi. – Our High Calling, 1904, p. 154.
Necesitatea studiului biblic
Nicio inimă reînnoită nu poate fi menţinută tot timpul curată, dacă sarea Cuvântului nu este folosită zilnic. Harul divin trebuie să fie primit zilnic, altfel niciun om nu va rămâne convertit. – Our High Calling, 1897, p. 215.
Credinţa voastră să fie întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ţineţi cu tărie mărturia vie a adevărului. Aveţi credinţă în Hristos, ca Mântuitor personal. El a fost şi va fi mereu pentru noi Stânca Veacurilor. – Evangelism, 1905, p. 362.
Creştinii trebuie să se pregătească pentru ceea ce va veni curând asupra lumii, ca o surpriză copleşitoare, şi această pregătire trebuie să fie făcută prin studiul sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu şi prin străduinţa de a se conforma întocmai principiilor acestuia. – Prophets and Kings, p. 626 (c1914).
În timpul marelui conflict, nu va rezista nimeni, în afară de aceia care şi-au întărit mintea cu adevărurile Bibliei. – The Great Controversy, 1911, p. 593.
Numai cei care au fost cercetători sârguincioşi ai Scripturilor şi care au primit iubirea de adevăr vor fi la adăpost de puternicele amăgiri care ţin lumea în robia lor. – Idem, p. 635.
Poporul nostru trebuie să înţeleagă profeţiile lui Dumnezeu, să deţină o cunoaştere sistematică a principiilor adevărului descoperit, care-l va pregăti pentru ceea ce va veni asupra pământului şi-l va feri să fie influenţat de orice curent de doctrină. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 273.
Fixează Sfânta Scriptură în memorie
De multe ori pe zi, clipe preţioase trebuie să fie consacrate rugăciunii şi cercetării Sfintelor Scripturi, căci viaţa spirituală poate exista în suflet numai dacă încredinţăm memoriei text după text. – Idem, vol. 4, 1880, p. 459.
Cuvântul preţios al lui Dumnezeu este standardul pentru tinerii care vor să-I rămână credincioşi Împăratului cerului. Să studieze Scripturile, să înveţe pe dinafară text după text şi să dobândească o cunoaştere a celor spuse de Domnul. – My Life Today, 1887, p. 315.
Clădiţi în jurul vostru un zid de texte din Sfânta Scriptură şi veţi vedea că lumea nu poate să-l dărâme. Învăţaţi versete din Biblie pe dinafară şi, apoi, răspundeţi-i lui Satana, când vine cu ispitele sale: „Stă scris”. În felul acesta a întâmpinat Domnul ispitele lui Satana şi le-a opus rezistenţă. – Review and Herald, 10 aprilie 1888.
Păstrează în memorie cuvintele preţioase ale lui Hristos. Ele vor fi mai de preţ decât argintul şi aurul. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 81.
Când mergeţi la lucru, luaţi cu voi o Biblie de buzunar şi folosiţi orice ocazie pentru a învăţa pe dinafară preţioasele ei făgăduinţe. – Review and Herald, 27 aprilie 1905.
Va veni timpul când mulţi vor fi lipsiţi de Cuvântul scris. Dar, dacă acest Cuvânt este întipărit în memorie, nimeni nu-l poate lua de acolo. – Manuscript Releases, vol. 1, 1906, p. 760.
Să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu, să încredinţăm memoriei făgăduinţele Sale preţioase în aşa fel încât, atunci când vom fi lipsiţi de Biblia noastră, să fim totuşi în posesia Cuvântului lui Dumnezeu. – Idem, vol. 10, 1909, p. 298.
Apocalipsa 14 este o ancoră pentru poporul lui Dumnezeu
În aceste ultime zile, este datoria noastră să precizăm înţelesul complet al soliilor primului, celui de-al doilea şi celui de-al treilea înger. Tot ce întreprindem trebuie să fie conform Cuvântului lui Dumnezeu. Prima, a doua şi a treia solie îngerească sunt renumite şi descoperite în capitolul 14 din Apocalipsa, de la versetul 6 până la sfârşit. – Manuscript Releases, vol. 13, 1896, p. 68.
Mulţi care au acceptat cea de-a treia solie nu au trecut prin experienţa vestirii primelor două solii. Satana a înţeles lucrul acesta şi ochiul lui cel rău a fost asupra lor ca să-i deruteze, dar îngerul al treilea le-a arătat Sfânta Scriptură, iar celor care nu au avut o experienţă în ceea ce priveşte soliile trecute, li s-a arătat calea spre Sanctuarul ceresc. Mulţi au înţeles lanţul perfect al adevărului în soliile îngereşti şi le-au primit cu bucurie, în ordinea lor, urmându-L pe Isus, prin credinţă, în Sanctuarul din cer. Aceste solii mi-au fost arătate ca o ancoră pentru poporul lui Dumnezeu. Aceia care le-au înţeles şi le-au primit vor fi feriţi de a fi luaţi de valul multelor amăgiri ale lui Satana. – Early Writings, 1858, p. 256.
Educaţi-vă mintea să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu
Cei care îşi iau libertatea de a contesta Cuvântul lui Dumnezeu, de a se îndoi de orice, atunci când există posibilitatea de a fi sceptici, vor vedea că le va fi necesar un efort extraordinar pentru a avea credinţă la vreme de necaz. Influenţa care întunecă mintea educată în spiritul necredinţei va fi aproape imposibil de biruit, pentru că, în felul acesta, sufletul este prins în mreaja lui Satana şi devine incapabil să rupă îngrozitoarea reţea care a fost ţesută din ce în ce mai strâns în jurul lui.
Printr-o atitudine de îndoială, omul îi cheamă în ajutorul său pe agenţii lui Satana. Singura speranţă pentru cel care a fost educat în spiritul necredinţei este să se agaţe cu disperare de Mântuitorul şi, ca un copil, să-şi predea voinţa şi întreaga fiinţă lui Hristos, ca să poată fi adus din întuneric la lumina Sa minunată. Omul nu are puterea de a-şi reveni singur din capcana lui Satana. Cel care şi-a însuşit deprinderea de a contesta, de a se îndoi şi de a critica se întăreşte singur în necredinţă. – Manuscript 3, 1895.
Pregătirea pentru încercările viitoare
Servii lui Hristos nu trebuie să se pregătească pentru a şti cum să vorbească când vor fi traşi la răspundere pentru credinţa lor. Pregătirea lor trebuie să fie făcută zi de zi, strângând adevărurile preţioase ale Cuvântului lui Dumnezeu ca pe o comoară în inima lor, hrănindu-se cu învăţăturile lui Hristos şi întărindu-şi credinţa prin rugăciune. Apoi, când va veni vremea încercării, Duhul Sfânt le va aduce aminte tocmai acele adevăruri care vor impresiona inima celor ce vor veni să-i asculte. Dumnezeu va face să ţâşnească în memoria lor cunoştinţa obţinută prin cercetarea sârguincioasă a Scripturilor, exact în momentul când va fi nevoie de ea. – Counsels on Sabbath School Work, 1900, p. 40, 41.
Când va veni vremea încercării, unii dintre aceia care acum le predică altora îşi vor da seama, la examinarea doctrinelor pe care le susţin, că sunt multe lucruri pentru care nu pot oferi un argument satisfăcător. Ei nu şi-au cunoscut marea lor ignoranţă până când nu au fost încercaţi în felul acesta. În biserică, există mulţi care consideră că înţeleg ceea ce cred şi nu-şi vor cunoaşte slăbiciunea până când nu se vor ivi controverse. Când vor fi despărţiţi de cei care au aceeaşi credinţă şi vor fi obligaţi să stea izolaţi şi singuri şi să dea socoteală pentru credinţa lor, vor fi surprinşi să vadă cât de confuze le sunt ideile despre ceea ce acceptaseră ca fiind adevăr. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 707.
Controlul asupra puterilor morale
Iscusinţa în a găsi argumente în sprijinul credinţei noastre este o bună realizare, dar, dacă adevărul nu pătrunde mai adânc, sufletul nu va fi niciodată salvat. Inima trebuie să fie curăţită de orice pată morală. – Our High Calling, 1893, p. 142.
Puţini îşi dau seama că datoria lor este să-şi exercite controlul asupra gândurilor şi a imaginaţiei. Este greu pentru o minte nedisciplinată să se menţină fixată asupra subiectelor folositoare. Dar, dacă gândurile nu sunt ocupate cu ceea ce trebuie, religia nu poate să înflorească în suflet. Mintea trebuie să se preocupe numai cu lucruri sfinte şi veşnice, altfel va nutri gânduri neînsemnate şi uşuratice. Atât puterile intelectuale, cât şi cele morale trebuie să fie disciplinate, şi ele se vor întări şi se vor dezvolta prin exerciţiu. – Our High Calling, 1881, p. 111.
Trebuie să încurajăm şi să cultivăm gânduri curate şi neprihănite şi să întărim puterile morale, nu pe cele înjositoare şi senzuale. Dumnezeu să ne ajute să ne trezim din poftele îngăduinţei noastre egoiste! – Medical Ministry, 1896, p. 278.
Exemplul lui Enoh
Înainte de a fi luat la cer, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, iar starea lumii de atunci nu a fost mai favorabilă decât este astăzi pentru desăvârşirea caracterului creştin. Cum a umblat Enoh cu Dumnezeu? El şi-a educat mintea şi inima să simtă mereu că se află în prezenţa lui Dumnezeu, iar, când era nesigur, Enoh îşi înălţa rugăciunile către Dumnezeu, ca El să-l aibă în paza Lui.
Enoh a refuzat să facă orice ar fi putut să-L supere pe Dumnezeul său. Domnul era mereu prezent înaintea lui. Enoh se ruga: „Învaţă-mă căile Tale, ca să nu mă rătăcesc. Care este hotărârea Ta cu privire la mine? Ce trebuie să fac pentru a Te onora pe Tine, Dumnezeul meu?” În felul acesta, el şi-a croit neîncetat cărarea şi umblarea sa în armonie cu poruncile lui Dumnezeu şi a avut o desăvârşită încredere şi speranţă că Tatăl ceresc îl va ajuta. El nu a urmat gândul său ori voinţa sa. Acestea erau cufundate cu totul în voinţa Tatălui său.
Enoh a fost un reprezentant al acelora care vor fi pe pământ când va veni Hristos şi care vor fi luaţi la cer fără să vadă moartea. – Sermons and Talks, vol. 1, 1886, p. 32.
Enoh a fost ispitit întocmai ca şi noi. El a trăit într-o societate aproape tot aşa de prietenoasă şi de neprihănită ca cea de astăzi. Atmosfera pe care o respira era viciată de păcat şi stricăciune, la fel ca a noastră, şi totuşi el a trăit o viaţă de sfinţenie. El nu a fost mânjit de păcatele care predominau în epoca în care a trăit. Tot aşa şi noi putem să rămânem curaţi şi necorupţi. – Testimonies for the Church, vol. 2, 1866, p. 122.
Să ne reamintim binecuvântările lui Dumnezeu din trecut
Examinând istoria trecutului nostru, urmărind fiecare pas de înaintare până în situaţia noastră prezentă, pot să spun: Domnul fie lăudat! Când văd ce a înfăptuit Dumnezeu, mă simt plină de uimire şi de încredere în Domnul Hristos, Conducătorul nostru. Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul şi învăţătura Sa din istoria trecutului nostru. – Life Sketches,1902, p. 196.
Un timp pentru meditaţie serioasă
Dacă a fost vreodată un timp când oricine se teme de Dumnezeu se cuvine să mediteze cu seriozitate, atunci acest timp este acum. Acum evlavia personală este esenţială. Fiecare ar trebui să se întrebe: „Cine sunt eu şi care este lucrarea şi misiunea mea în acest timp? De care parte sunt eu – de partea lui Hristos sau de partea vrăjmaşului?”
Fiecare suflet să se smerească înaintea lui Dumnezeu, pentru că acum trăim în mod sigur în marea Zi a Ispăşirii. Chiar acum, cazul multora este adus înaintea lui Dumnezeu spre examinare, pentru că ei mai au de dormit doar puţină vreme în mormântul lor. Nu mărturisirea voastră de credinţă va garanta pentru voi în acea zi, ci starea în care se află sufletul vostru. Este templul sufletului meu curăţit de orice mânjitură? Sunt păcatele mele mărturisite şi mă căiesc de ele înaintea lui Dumnezeu, ca să poată fi şterse? Mă consider eu prea nepăsător? Doresc eu să fac mereu orice sacrificiu pentru desăvârşirea cunoaşterii lui Isus Hristos? Simt eu în fiecare clipă că nu mai sunt al meu, ci că Îi aparţin lui Hristos, că slujirea mea Îi aparţine lui Dumnezeu, pentru că sunt al Lui?” – Manuscript 87, 1886.
Trebuie să ne întrebăm: „Pentru ce trăim şi lucrăm? Şi care va fi rezultatul tuturor acestora?” – The Signs of the Times, 21 noiembrie 1892.
Să trăim având în vedere Ziua Judecăţii
Pe măsură ce priveam oamenii din oraşele noastre, grăbindu-se încoace şi încolo la treburile lor, m-am întrebat în mintea mea dacă se gândesc vreodată la ziua lui Dumnezeu care este aproape. Fiecare dintre noi ar trebui să trăiască cu gândul la ziua cea mare care va veni în curând. – 1 SAT 25 (1886).
Nu ne putem permite să trăim fără să ţinem seama de Ziua Judecăţii, pentru că, deşi a fost îndelung amânată, acum este aproape, este chiar la uşi şi vine în grabă. În curând, trâmbiţa arhanghelului îi va face pe cei vii să tresară şi îi va trezi pe cei morţi. – Child Guidance, 1892, p. 560, 561.
Gata pentru Revenirea lui Hristos
Dacă acum nu găsim nicio plăcere în contemplarea lucrurilor cereşti, dacă nu avem niciun interes pentru căutarea cunoaşterii lui Dumnezeu şi nu ne bucurăm privind caracterul lui Hristos, dacă sfinţenia nu are nicio atracţie pentru noi, atunci putem fi siguri că speranţa noastră pentru cer este zadarnică. Deplina conformare faţă de voia lui Dumnezeu trebuie să fie ţinta supremă, aflată mereu în faţa creştinului. El va simţi plăcere să vorbească despre Dumnezeu, despre Domnul Isus, despre căminul fericit şi curat pe care Hristos L-a pregătit pentru cei ce-L iubesc. Apostolul prezintă contemplarea acestor teme, când sufletul se desfată cu asigurările binecuvântate ale lui Dumnezeu, ca fiind o pregustare a „puterilor veacului viitor”. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 745.
Dacă sunteţi împăcaţi cu Dumnezeu, atunci sunteţi gata pentru venirea lui Hristos, chiar dacă ar fi să fie astăzi. – In Heavenly Places, 1891, p. 227.