Un dar de la Domnul
Hristos, numai Hristos, cu neprihănirea Sa, va obţine pentru noi un paşaport pentru cer. – Letter 6b, 1890.
Inima mândră se străduieşte să obţină mântuirea, dar atât dreptul de a intra în cer, cât şi pregătirea noastră pentru el, se găsesc în neprihănirea lui Hristos. – The Desire of Ages, 1898, p. 300.
Pentru ca noi să putem deveni membri ai familiei din cer, El a devenit un membru al familiei omeneşti. – Idem, p. 638.
Decât dreptul de proprietate al celui mai nobil palat de pe pământ, mai bine să avem drept la locuinţele pe care Domnul nostru S-a dus să le pregătească. Mai de preţ decât toate cuvintele pământeşti de laudă vor fi cuvintele Mântuitorului către servii Săi credincioşi: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25,34). – Christ’s Object Lessons, 1900, p. 374.
De ce trebuie să ne gândim la lumea viitoare
Isus ne-a adus cerul aproape şi ne prezintă slava Lui într-o manieră accesibilă ochilor noştri, ca nu cumva veşnicia să fie exclusă din preocupările noastre. – The Signs of the Times, 4 aprilie 1895.
Privind mereu la realităţile veşnice, ne vom obişnui să cultivăm gânduri despre prezenţa lui Dumnezeu. Acest obicei va fi un scut împotriva apariţiei vrăjmaşului, ne va da tărie şi certitudine şi ne va ridica sufletul mai presus de orice temere. Respirând atmosfera cerului, nu vom mai respira miasmele lumii. [...] Domnul Isus vine să ne prezinte avantajele şi minunata imagine a lumii de sus, pentru ca atracţiile cerului să devină familiare gândurilor noastre, iar pe culoarele memoriei noastre să fie atârnate tablourile frumuseţilor cereşti şi veşnice. [...] Marele Învăţător îi oferă omului o imagine a lumii viitoare. El o aduce în raza privirilor lui, cu tot ce are ea mai de preţ. [...] Dacă El poate să fixeze mintea noastră asupra vieţii viitoare, cu binecuvântările ei, în comparaţie cu preocupările vremelnice ale acestei lumi, contrastul izbitor este adânc imprimat în minte şi pune stăpânire pe inimă, suflet şi pe întreaga fiinţă. – Our High Calling, 1890, p. 285, 286.
Motivele creştinului
Niciodată n-ar putea fi făcute să acţioneze motive mai convingătoare şi mijloace mai puternice ca răsplătirile peste măsură de mari pentru faptele bune, bucuria de a fi în cer, societatea îngerilor, comuniunea şi iubirea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, înnobilarea şi dezvoltarea tuturor energiilor în timpul veşniciei – nu sunt acestea stimulente puternice şi încurajări care să ne îndemne să-I aducem Creatorului şi Răscumpărătorului nostru slujirea unei inimi pline de iubire? – Steps to Christ, 1892, p. 21, 22.
Dacă vom putea să-L întâmpinăm pe Isus în pace şi să fim salvaţi, pentru totdeauna salvaţi, vom fi cele mai fericite fiinţe. Oh, să fim acasă, în cele din urmă, acolo unde cei răi nu ne mai pot supăra şi unde cel obosit se va putea odihni! – Letter 113, 1886.
Îmi place să văd tot ce este frumos în natură, în această lume. Cred că aş fi pe deplin mulţumită pe acest pământ, înconjurată de lucrurile bune ale lui Dumnezeu, dacă nu ar fi fost întunecat de blestemul păcatului. Dar vom avea ceruri noi şi un pământ nou. Ioan a văzut aceasta în viziune sfântă şi a zis: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ’Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’” (Apocalipsa 21,3). Oh, ce speranţă binecuvântată, ce măreaţă perspectivă! – Letter 62, 1886.
Un loc adevărat şi tangibil
Ce izvor de bucurie pentru ucenici, să ştie că aveau în cer un asemenea Prieten care să pledeze în favoarea lor! Prin înălţarea vizibilă a lui Hristos, toate ideile şi concepţia lor despre cer au fost schimbate. Mai înainte, socoteau cerul ca pe o întindere nesfârşită, locuită de duhuri imateriale. Acum, cerul era legat de Isus, pe care ei Îl iubiseră şi-L veneraseră mai presus de oricine altcineva, cu care stătuseră de vorbă şi călătoriseră, căruia Îi atinseseră chiar trupul înviat...
Cerul nu mai putea să le apară ca un spaţiu nemărginit, de neînţeles, plin de duhuri ce nu pot fi atinse. Acum, îl priveau ca pe viitorul lor cămin, unde iubitul lor Mântuitor avea să pregătească locuinţe pentru ei. – Spirit of Prophecy, vol. 3, 1878, p. 262.
Teama de a nu face ca moştenirea viitoare să pară prea materială i-a îndemnat pe mulţi să spiritualizeze chiar adevărurile care ne fac să privim cerul ca fiind căminul nostru. Domnul Hristos i-a asigurat pe ucenicii Săi că merge să le pregătească locuinţe în casa Tatălui Său. – The Great Controversy, 1911, p. 674, 675.
Pe Noul Pământ, cei răscumpăraţi se vor angaja în activităţile şi bucuriile care i-au făcut fericiţi pe Adam şi pe Eva la început. Va fi trăită viaţa din Eden, viaţa în grădină şi la câmp. – Prophets and Kings, p. 730, 731 (c.1914).
O slavă de nedescris
Am văzut frumuseţea peste măsură de mare şi slava lui Isus. Faţa Lui era mai strălucitoare decât soarele la amiază. Veşmântul Său era mai alb decât albul cel mai curat. Cum aş putea [...] să vă descriu slava cerului şi îngerii minunaţi, care cântau din gură şi cu harfele lor cu zece corzi? – Letter 3, 1851.
Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo. Oh, dacă aş putea să vorbesc în limba Canaanului, atunci aş putea să vă spun măcar puţin despre măreţia acelei lumi mai bune! – Early Writings, 1851, p. 19.
Vorbirea este cu totul prea limitată pentru a încerca să descrie cerul. Pe măsură ce scenele trec prin faţa mea, rămân mută de uimire. Fermecată de neîntrecuta măreţie şi de slava desăvârşită, las jos instrumentul de scris şi exclam: „Oh, ce iubire! Ce iubire minunată!” Vorbirea cea mai înflăcărată nu reuşeşte să descrie slava cerului sau profunzimile fără egal ale iubirii Mântuitorului. – Early Writings, 1858, p. 289.
Limba omenească este incapabilă să descrie răsplătirea celor neprihăniţi. Ea va fi cunoscută doar de aceia care o vor vedea. Nicio minte mărginită nu poate să înţeleagă slava paradisului lui Dumnezeu. – The Great Controversy, 1911, p. 675.
Dacă am putea să privim măcar o dată Cetatea cerească, nu am mai dori niciodată să mai trăim din nou pe pământ. – The Signs of the Times, 9 aprilie 1889.
Râuri, coline şi copaci
Aici am văzut pomul vieţii şi tronul lui Dumnezeu. Din tron izvora un râu cu apă curată, iar pe fiecare parte a râului era pomul vieţii. Pe o parte a râului era o tulpină a copacului şi pe cealaltă parte era o altă tulpină, amândouă de aur curat, cristalin. La început, am crezut că văd doi copaci. Am privit din nou şi am văzut că se uneau la vârf şi alcătuiau un singur copac. Deci acesta era pomul vieţii, pe amândouă malurile râului vieţii. Ramurile lui se plecau spre locul unde stăteam noi şi fructele erau minunate; arătau asemenea aurului amestecat cu argint. – Early Writings, 1851, p. 17.
Acolo sunt ape veşnic curgătoare, limpezi precum cristalul, şi, pe malurile lor, copacii unduitori îşi aruncă umbrele peste cărările pregătite pentru răscumpăraţii Domnului. Acolo, câmpiile întinse se sfârşesc în coline de o mare frumuseţe şi munţii lui Dumnezeu îşi înalţă vârfurile lor semeţe. Pe câmpiile liniştite, de pe lângă acele ape vii, poporul lui Dumnezeu, care a fost atât de mult timp străin şi călător, va găsi un cămin. – The Great Controversy, 1911, p. 675.
Flori, fructe şi animale
Am văzut un alt câmp plin cu tot felul de flori şi, când le-am cules, am exclamat: „Ele nu se vor veşteji niciodată!” Alături, am văzut un câmp cu iarbă înaltă, nemaipomenit de măreţ la privit. Iarba era de un verde viu şi avea o strălucire de argint şi de aur, în timp ce se unduia mândră, spre slava Împăratului Isus. După aceea, am ajuns într-o câmpie cu tot felul de animale – leul, mielul, leopardul şi lupul, toate erau împreună, într-o perfectă înţelegere. Am trecut prin mijlocul lor şi ele au mers liniştite după noi.
Apoi, am intrat într-o pădure, nu ca pădurile întunecate pe care le avem aici, ci luminoasă şi peste măsură de măreaţă. Ramurile copacilor se mişcau încoace şi încolo şi noi toţi am strigat: „Vom locui în siguranţă în pustiuri şi vom dormi în păduri”. Am trecut mai departe prin păduri, în drumul nostru spre Muntele Sionului.
Pe munte era un templu măreţ. [...] În jurul templului, erau tot felul de arbori, ca să înfrumuseţeze locul: fagi, pini, brazi, măslini, mirţi, rodii şi smochini care se plecau sub greutatea smochinelor coapte. Aceştia făceau ca locul să fie peste măsură de minunat. [...] Am văzut o masă de argint curat, lungă de mai multe mile, totuşi ochii noştri puteau s-o cuprindă cu privirea în întregime. Am văzut fructele pomului vieţii, mană, migdale, smochine, rodii, struguri şi multe alte soiuri de fructe. L-am rugat pe Isus să mă lase să mănânc şi eu din fructe. – Early Writings, 1851, p. 18, 19.
Puterea tinereţii veşnice
Toţi ies din mormintele lor cu aceeaşi statură cu care au intrat în ele. Adam, care se află în mulţimea celor înviaţi, are o înălţime impozantă şi o înfăţişare maiestuoasă, doar cu puţin mai mic la statură decât Fiul lui Dumnezeu. El prezintă un contrast evident faţă de oamenii din generaţiile de mai târziu. În această privinţă, se vede marea degenerare a rasei umane. Dar toţi se ridică din mormânt cu prospeţimea şi puterea tinereţii veşnice. Reîntorşi la pomul vieţii din Edenul de mult pierdut, cei răscumpăraţi „vor creşte” (Maleahi 4,2) până la statura deplină a omenirii, în slava ei de la început. – The Great Controversy, 1911, p. 644, 645.
Dacă Adam nu ar fi fost înzestrat, la creaţiune, cu o forţă vitală de douăzeci de ori mai mare decât cea pe care o au oamenii acum, neamul omenesc, cu obiceiurile lui actuale de a trăi, nesocotind legile naturale, s-ar fi stins de mult. – Testimonies for the Church, vol. 3, 1872, p. 138.
Nimeni nu va avea nevoie şi nu va dori să se odihnească. Acolo, nimeni nu va obosi în îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu sau aducând laudă Numelui Său. Vom simţi întotdeauna prospeţimea dimineţii şi vom fi departe de terminarea ei. [...] Însuşirea cunoştinţelor nu va mai obosi mintea şi nu va epuiza energiile. – The Great Controversy, 1911, p. 676, 677.
Cerul este sănătate în toate. – Testimonies for the Church, vol. 3, 1872, p. 172.
Fericirea garantată
Isus a ridicat vălul care ascundea viaţa viitoare. „La înviere”, a spus El, „nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (Matei 22,30). – The Desire of Ages, 1898, p. 605.
În ziua de azi, există oameni care îşi exprimă credinţa că pe noul pământ vor fi căsătorii şi naşteri de copii, dar cei care cred în Sfintele Scripturi nu pot accepta asemenea doctrine. Învăţătura că pe noul pământ se vor naşte copii, nu este o parte a „cuvântului sigur al profeţiei”.
Este o dovadă de îngâmfare să-ţi îngădui presupuneri şi teorii cu privire la ceea ce Dumnezeu nu ne-a făcut cunoscut în Cuvântul Său. Noi nu trebuie să ne angajăm în ipoteze cu privire la starea noastră viitoare. – Selected Messages, book 1, 1904, p. 172, 173.
Lucrătorii pentru Dumnezeu nu ar trebui să piardă timpul, făcând presupuneri asupra condiţiilor care vor domni pe Noul Pământ. Este o dovadă de îngâmfare să-ţi îngădui presupuneri şi teorii cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu nu ni le-a descoperit. El S-a îngrijit de tot ce va fi necesar pentru fericirea noastră în viaţa viitoare şi nu trebuie să facem presupuneri cu privire la planurile Sale pentru noi, nici să măsurăm condiţiile din viaţa viitoare, potrivit condiţiilor din această viaţă. – Gospel Workers, 1904, p. 314.
Identitatea celor mântuiţi va fi păstrată
Învierea lui Isus a fost o preînchipuire a învierii finale a tuturor celor care au adormit în El. Înfăţişarea Mântuitorului înviat, purtarea Lui, vorbirea, toate erau familiare pentru ucenicii Săi. Aşa cum a înviat Isus dintre morţi, tot aşa vor învia şi cei ce dorm în El. Noi ne vom recunoaşte prietenii, aşa cum L-au recunoscut ucenicii pe Domnul Isus. Poate că, în această viaţă muritoare, ei au fost deformaţi, bolnavi sau desfiguraţi şi, deşi vor învia în perfectă sănătate şi simetrie, totuşi, în trupul de slavă, identitatea lor va fi cu desăvârşire păstrată. – The Desire of Ages, 1898, p. 804.
Vor ieşi din morminte cu aceeaşi înfăţişare, dar ea va fi eliberată de boală şi de orice defect. Fiecare va reveni la viaţă cu aceeaşi individualitate a trăsăturilor, aşa încât prietenii se vor recunoaşte reciproc. – SDA Bible Commentary, vol. 6, 1900, p. 1093.
Acolo vom fi chiar aşa cum suntem cunoscuţi. Acolo, iubirile şi simpatiile pe care Dumnezeu le-a sădit în suflet îşi vor găsi cea mai adevărată şi plăcută împlinire. – Education, 1903, p. 306.
O înfăţişare plăcută şi un veşmânt de lumină
Când a ieşit din mâna Creatorului său, Adam a avut o înălţime nobilă şi o simetrie minunată. El a fost de două ori mai înalt decât oamenii care trăiesc acum pe pământ şi a fost bine proporţionat. Trăsăturile sale erau desăvârşite şi frumoase. Culoarea feţei sale nu era nici albă, nici palidă, ci era rumenă, strălucind de nuanţa vie a sănătăţii. Eva nu era chiar atât de înaltă ca Adam. Capul ei ajungea cu puţin mai jos de umerii lui. Ea avea o înfăţişare la fel de nobilă, desăvârşită în simetrie şi foarte frumoasă. – Spiritual Gifts, vol. 3, 1864, p. 34.
Perechea nevinovată nu purta veşminte artificiale. Ei erau îmbrăcaţi cu un veşmânt de lumină şi de slavă, aşa cum sunt învăluiţi îngerii. Atâta timp cât au trăit în ascultare de Dumnezeu, acest veşmânt de lumină a continuat să-i învelească. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 45.
Bucuria de a ne vedea familia în cer
Am văzut o suită de îngeri de fiecare parte a porţii şi, când am intrat, Isus a rostit: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. Domnul ne-a spus să ne bucurăm împreună cu El. Ce înseamnă aceasta? Taţilor şi mamelor, este bucuria de a vedea că truda sufletului vostru şi eforturile voastre sunt răsplătite. Acolo sunt copiii voştri şi coroana vieţii este pe capul lor. – The Great Controversy, 1911, p. 567, 568.
Cel mai mare dar al lui Dumnezeu este Hristos, a cărui viaţă ne aparţine, căci S-a dat pentru noi. El a murit pentru noi şi a înviat pentru noi, aşa încât să putem ieşi din mormânt, să fim împreună cu îngerii cei slăviţi din cer, să ne întâlnim cu cei iubiţi ai noştri şi să le recunoaştem chipurile, pentru că asemănarea cu Hristos nu schimbă înfăţişarea lor, ci o transformă după chipul Său glorios. Toţi sfinţii care aici, pe pământ, sunt uniţi printr-o legătură de familie se vor recunoaşte acolo unul pe altul. – Selected Messages, book 3, 1898, p. 316.
Mântuirea copiilor şi a celor handicapaţi mintal
Pe măsură ce ies nemuritori din patul lor de ţărână, copiii îşi iau imediat zborul în braţele mamelor lor. Ei se întâlnesc din nou pentru a nu se mai despărţi niciodată. Dar mulţi dintre aceşti micuţi nu au mame acolo. Am aşteptat în zadar să auzim minunatele cântări de biruinţă din partea mamelor lor. Îngerii îi primesc pe copiii fără mame şi îi conduc la pomul vieţii. – Selected Messages, book 2, 1858, p. 260.
Unii au întrebat dacă şi copilaşii părinţilor credincioşi vor fi mântuiţi, în condiţiile în care ei nu au avut parte de o verificare a caracterului, căci toţi trebuie să fie verificaţi şi caracterul lor trebuie încercat. S-a pus întrebarea: Cum pot aceşti copilaşi să fie verificaţi şi încercaţi? Am răspuns că încrederea părinţilor credincioşi este valabilă şi în dreptul copiilor mici, ca atunci când Dumnezeu a trimis judecăţile Sale asupra primilor născuţi ai egiptenilor...
Nu putem spune că toţi copilaşii părinţilor necredincioşi vor fi mântuiţi, pentru că Dumnezeu nu ne-a făcut cunoscut planul Său cu privire la această problemă, iar noi ar trebui să lăsăm aceasta pe seama lui Dumnezeu şi să stăruim asupra subiectelor lămurite din Cuvântul Său. – Selected Messages, book 3, 1885, p. 313-315.
Cu privire la cazul lui A., voi îl vedeţi aşa cum este acum şi deplângeţi simplitatea lui. El nu are conştienţa păcatului. Harul lui Dumnezeu va îndepărta această infirmitate transmisă ereditar şi el va avea o moştenire printre sfinţii în lumină. Vouă Dumnezeu v-a dat raţiune. A. este un copil în ceea ce priveşte capacitatea lui de a raţiona, dar el are supunerea şi ascultarea unui copil. – Manuscript Releases, vol. 8, 1893, p. 210.
Omagiul adus mamelor credincioase
Când va începe judecata şi vor fi deschise cărţile, când marele Judecător va rosti: „Bine!” şi când coroana vieţii nemuritoare va fi pusă pe fruntea învingătorului, mulţi îşi vor ridica coroana în faţa universului şi, arătând spre mamele lor, vor spune: „Ea a făcut din mine tot ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu. Învăţătura şi rugăciunile ei au fost binecuvântate spre mântuirea mea veşnică”. – Messages to Young People, 1881, p. 330.
Îngerii lui Dumnezeu vor face nemuritoare numele mamelor ale căror eforturi au câştigat pe copiii lor pentru Hristos. – The Great Controversy, 1911, p. 568.
Răsplata câştigătorilor de suflete
Când cei răscumpăraţi vor sta înaintea lui Dumnezeu, la auzirea numelor lor, vor răspunde suflete preţioase, care vor fi acolo datorită eforturilor credincioase şi răbdătoare depuse în favoarea lor, datorită rugăminţilor şi străduinţelor de a-i îndupleca să fugă spre Cetăţuie. Astfel, cei care, în această lume, au fost împreună lucrători cu Dumnezeu îşi vor primi răsplata. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 196, 197.
Când vor fi deschise porţile acelei minunate cetăţi de sus, iar cei care au păzit adevărul vor intra în ea, pe capul lor vor fi aşezate coroane de slavă şi ei Îi vor atribui lui Dumnezeu cinstea, slava şi mărirea. Atunci, unii vor veni la tine şi vor spune: „Dacă n-ar fi fost cuvintele pe care mi le-ai spus cu atâta bunătate, dacă n-ar fi fost lacrimile, rugăminţile şi eforturile tale zeloase, niciodată nu L-aş fi văzut pe Împărat în toată frumuseţea Lui”. Ce răsplată va fi aceasta! Cât de neînsemnată este lauda fiinţelor omeneşti, în această viaţă pământească trecătoare, în comparaţie cu infinitele răsplătiri care îl aşteaptă pe cel credincios în viaţa viitoare nemuritoare! – Cuvinte de încurajare pentru lucrătorii care se susţin singuri. – Pamphlet 113, 1909, p. 16.
Caracterul nostru neschimbat
Dacă vrei să fii un sfânt în cer, trebuie să fii un sfânt pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care ţi le formezi în viaţa de pe pământ nu vor fi schimbate prin moarte sau prin înviere. Veţi ieşi din mormânt cu aceeaşi fire pe care aţi manifestat-o în căminul şi în anturajul vostru. La venirea Sa, Isus nu va schimba caracterul. Lucrarea de transformare trebuie să fie făcută acum. Trăirea noastră de zi cu zi ne hotărăşte soarta. Defectele de caracter trebuie să fie regretate şi biruite prin harul lui Hristos şi, în această vreme de încercare, trebuie să ne formăm un caracter armonios ca să putem fi pregătiţi pentru locuinţele de sus. – Manuscript Releases, vol. 13, 1891, p. 82.
Atmosfera paşnică şi plină de iubire a cerului
Pacea şi armonia curţilor cereşti nu vor fi mânjite de prezenţa niciunei persoane aspre sau neprietenoase. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 140.
În cer, totul este nobil şi înălţător. Toţi caută folosul şi fericirea celorlalţi. Nimeni nu se dedică lui însuşi şi nu caută să se îngrijească de sine. Cea mai mare bucurie pentru toate fiinţele sfinte este să asiste la bucuria şi la fericirea celor din jurul lor. – Testimonies for the Church, vol. 2, 1869, p. 239.
Mi se părea că mă aflu acolo unde totul era pace, unde niciodată nu pot avea loc luptele violente de pe pământ – cerul, o împărăţie a neprihănirii, unde sunt adunaţi toţi cei sfinţi, curaţi şi binecuvântaţi, de zece mii de ori zece mii şi mii de mii, trăind şi umblând în fericită şi curată intimitate, lăudându-L pe Dumnezeu şi pe Mielul, care stăteau pe tron.
Glasurile lor erau în armonie desăvârşită. Niciodată nu-şi făceau rău unul altuia. Prinţii cerului, puternicii acestor grandioase domenii, se iau la întrecere numai în facerea de bine şi în căutarea fericirii şi a bucuriei unul pentru altul. Acolo, cel mai mare este cel din urmă în ochii lui şi cel din urmă este cel mai mare în recunoştinţa şi bogăţia dragostei.
Acolo nu sunt greşeli ascunse, care să întunece mintea. Adevărul şi cunoştinţa, clare, puternice şi desăvârşite, au alungat orice îndoială şi niciun nor de bănuială nu-şi aruncă umbra sa periculoasă peste locuitorii fericiţi ai cerului. Dulcea şi desăvârşita pace a cerului nu este tulburată de glasuri care se ceartă. Locuitorii lui nu cunosc nici durerea, nici tristeţea, nici lacrimile. Totul este o armonie deplină, o ordine desăvârşită şi o fericire absolută. [...] Cerul este un cămin, unde împreuna simţire este vie în fiecare inimă, exprimată în fiecare privire. Acolo domneşte iubirea. Acolo nu sunt motive de ceartă, de dezbinare, sau de nemulţumire. – Manuscript Releases, vol. 9, 1882, p. 104, 105.
Nici ispite şi nici păcat
Niciun pom al cunoştinţei binelui şi răului nu va mai oferi prilej de ispitire. Acolo nu va mai fi ispititor, nici posibilitate de a greşi. – Education, 1903, p. 302.
Am auzit strigăte de biruinţă din partea îngerilor şi a sfinţilor răscumpăraţi, care sunau ca zece mii de instrumente muzicale, pentru că nu aveau să mai fie necăjiţi şi ispitiţi de Satana şi pentru că locuitorii altor lumi fuseseră eliberaţi de prezenţa şi ispitirile lui. – The Story of Redemption, 1858, p. 416
Comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul
Acolo, copiii lui Dumnezeu au privilegiul de a fi în comuniune directă cu Tatăl şi cu Fiul. [...] Îi vom vedea faţă în faţă, fără să mai fie între noi un văl întunecat. – The Great Controversy, 1911, p. 676, 677.
Vom locui întotdeauna cu El şi ne vom bucura de lumina preţioasă a Feţei Sale. Inima mea tresaltă de bucurie la gândul acestei minunate perspective! – In Heavenly Places, 1856, p. 352.
Cerul este acolo unde este Hristos. Pentru cei care Îl iubesc pe Hristos, cerul nu ar fi cer, dacă El nu ar fi acolo. – Manuscript 41, 1897.
Acolo va exista o legătură apropiată şi duioasă între Dumnezeu şi sfinţii înviaţi. – The Desire of Ages, 1898, p. 606.
Noi vom aşeza la picioarele Mântuitorului coroanele pe care le-a pus pe capul nostru şi, atingând harfele de aur, vom umple tot cerul cu laude la adresa Celui ce stă pe tron. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 254.
Dacă, în timpul acestei vieţi, rămân credincioşi lui Dumnezeu, în cele din urmă, „ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22,4). Ce altceva înseamnă fericirea cerului, decât să-L vezi pe Dumnezeu? Ce bucurie mai mare ar putea avea păcătosul mântuit prin harul lui Hristos, decât să-L privească în faţă pe Dumnezeu şi să-L cunoască pe El ca Tată? – Idem, p. 268.
În societatea îngerilor şi a credincioşilor din toate veacurile
Fiecare răscumpărat va înţelege care a fost misiunea îngerilor în viaţa lui. Îngerul care i-a fost păzitor din primele clipe ale vieţii, care i-a vegheat paşii şi i-a salvat viaţa în ziua primejdiei, care a fost cu el în valea umbrei morţii şi a însemnat locul său de odihnă, care a venit primul să-l salute în dimineaţa învierii – ce minunat va fi să poată sta de vorbă cu el, să audă istoria intervenţiei divine în viaţa lui, cooperarea cerului în fiecare lucrare pentru omenire! – Education, 1903, p. 305.
Nu vom şti niciodată de câte pericole, văzute şi nevăzute, am fost feriţi prin intervenţia îngerilor până când nu vom înţelege, în lumina veşniciei, actele de providenţă ale lui Dumnezeu. – The Desire of Ages, 1898, p. 240.
Iubirea şi simpatiile pe care Dumnezeu Însuşi le-a sădit în suflet îşi vor găsi acolo cea mai sinceră şi mai plăcută împlinire. Comuniunea curată cu fiinţele sfinte, viaţa socială, armonioasă, cu îngerii binecuvântaţi şi cu cei credincioşi din toate veacurile, care şi-au spălat veşmintele şi le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc „întreaga familie din cer şi de pe pământ” (Efeseni 3,15), toate acestea vor contribui la instaurarea fericirii celor răscumpăraţi. – The Great Controversy, 1911, p. 677.
Mărturie pentru fiinţele necăzute
„Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Matei 20,28). Lucrarea lui Hristos de pe pământ este continuată în cer, iar răsplata noastră pentru conlucrarea cu El în această lume va consta în dreptul şi privilegiul cel mai înalt de a lucra cu El în lumea care va veni. „Voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu” (Isaia 43,12). Tot aşa va fi şi în veşnicie.
De ce a fost îngăduit ca marea luptă să continue de-a lungul secolelor? Oare de ce nu a fost întreruptă existenţa lui Satana încă de la începutul răzvrătirii lui? Pentru ca universul să poată fi convins de dreptatea lui Dumnezeu, manifestată în modul Său de tratare a răului, pentru ca păcatul să poată fi condamnat veşnic. În planul răscumpărării se află înălţimi şi adâncimi pe care nici chiar veşnicia nu le va epuiza vreodată, minuni pe care până şi îngerii doresc să le înţeleagă. Dintre toate fiinţele create, numai cei răscumpăraţi au cunoscut, din propria experienţă, adevărata luptă cu păcatul. Ei au lucrat împreună cu Hristos şi au împărtăşit suferinţele Sale, ceea ce îngerii nu au putut face. Oare, nu vor avea ei de dat nicio mărturie cu privire la ştiinţa mântuirii, nimic care să le fie de folos fiinţelor necăzute? – Education, 1903, p. 308.
Laudă la adresa lui Dumnezeu prin muzica bogată şi melodioasă
Acolo va fi muzică şi cântec, o asemenea muzică şi asemenea cântece, încât, în afară de cele care au fost auzite în viziunile date de Dumnezeu, nu au fost auzite de nicio ureche muritoare şi nu au fost concepute de nicio minte omenească. [...] Cântecul pe care îl vor cânta cei răscumpăraţi – cântecul experienţei lor – va face cunoscută slava lui Dumnezeu: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt” (Apocalipsa 15,3.4). – Education, 1903, p. 307-309.
În cer există un înger care conduce întotdeauna, care atinge primul harfa şi dă tonul, apoi toţi i se alătură în muzica bogată şi desăvârşită a cerului. Ea nu poate fi descrisă. Este o armonie cerească, divină. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1857, p. 146.
El va sta pe Muntele Măslinilor, nu ca un om al suferinţei, ci ca un împărat slăvit şi biruitor, în timp ce „Aleluia” evreiască, împreună cu osanalele neamurilor şi cu glasurile celor mântuiţi, ca o oaste grandioasă, vor face să răsune proclamaţia: „Să fie încoronat ca Domn al tuturor!”. – The Desire of Ages, 1898, p. 830.
Cercetarea comorilor universului
Când vălul care ne-a întunecat înţelegerea va fi îndepărtat, iar ochii noştri vor privi acea lume de frumuseţi pe care acum abia o întrezărim prin microscop, când vom privi gloriile cerului, scrutate acum cu privirea de la distanţă prin telescop, când rugina păcatului va fi îndepărtată, întregul pământ va apărea „în frumuseţea Domnului, Dumnezeului nostru”. Ce domeniu vast va fi deschis studiului nostru! Acolo, cercetătorul ştiinţei va putea citi rapoartele creaţiunii şi nu va mai găsi nicio referire la legea răului. El va putea asculta muzica vocilor naturii şi nu va mai descoperi nicio notă de tânguire, niciun ton de durere. [...] Toate comorile universului vor putea fi cercetate de copiii lui Dumnezeu. Cu o plăcere inexprimabilă, vom intra în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute. Vom avea parte de comorile obţinute de-a lungul veacurilor petrecute în contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. – Education, 1903, p. 303, 307.
Eliberaţi de firea muritoare, vor merge în zborul lor neobosit către lumile din depărtare, lumi care s-au înfiorat de durere la spectacolul nenorocirilor omeneşti şi care au izbucnit în cântece de bucurie la veştile despre un suflet răscumpărat. [...] Cu vederea neîntunecată, ei vor privi cu mirare la slava creaţiunii, sori, stele şi sisteme, toate în ordinea lor stabilită, rotindu-se în jurul tronului lui Dumnezeu. Pe toate lucrurile, de la cel mai mic până la cel mai mare, este scris Numele Creatorului şi în toate este arătată bogăţia puterii Sale. – The Great Controversy, 1911, p. 677, 678.
Revederea istoriei sacre
Mulţimea celor mântuiţi va călători dintr-o lume într-alta şi o mare parte din timpul lor va fi folosit pentru cercetarea tainelor mântuirii. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1886, p. 990.
Tainele răscumpărării vor fi în inima, în cugetul şi pe buzele celor mântuiţi, în veacurile fără de sfârşit. Ei vor înţelege adevărurile pe care Hristos dorea să le descopere ucenicilor Săi, dar pe care ei nu aveau destulă credinţă pentru a le înţelege. Mereu şi mereu, vor apărea noi aspecte ale desăvârşirii slavei lui Hristos. În veacuri fără de sfârşit, gospodarul cel credincios va scoate din comoara sa lucruri noi şi lucruri vechi. – Christ’s Object Lessons, 1900, p. 134.
Atunci, i se va descoperi desfăşurarea marii lupte, care a luat naştere înainte de începerea timpului şi care se sfârşeşte doar când timpul va înceta. Istoria începutului păcatului, a minciunii aducătoare de moarte prin lucrarea ei perversă, a adevărului care, neabătându-se de la căile lui cele drepte, a întâmpinat şi a învins rătăcirea – toate vor fi date la iveală. Vălul care se interpune între lumea vizibilă şi cea invizibilă va fi dat la o parte şi vor fi descoperite lucruri minunate. – Education, 1903, p. 304.
Deşi întristările, durerile şi ispitirile de pe pământ s-au sfârşit şi cauza lor a fost îndepărtată, copiii lui Dumnezeu vor păstra în permanenţă o amintire vie a preţului plătit pentru mântuirea lor. [...] Mântuitorul nostru va purta veşnic semnele răstignirii Sale. Pe cap, pe coastă, pe mâini şi pe picioare, Îi vor rămâne urmele lucrării nemiloase a păcatului. – The Great Controversy, 1911, p. 651, 674.
Nedumeririle vieţii vor fi explicate
Atunci, vor fi lămurite toate nedumeririle din experienţa vieţii. Acolo unde ni s-a părut că nu este decât confuzie şi dezamăgire, proiecte distruse şi planuri zădărnicite, se va vedea că a existat un plan călăuzitor, măreţ şi biruitor, şi o armonie divină. – Education, 1903, p. 305.
Acolo, Domnul Isus ne va conduce la apa vie care curge din tro-nul lui Dumnezeu, şi ne va explica aspectele întunecate ale împrejurărilor prin care ne-a trecut pe acest pământ pentru a ne desăvârşi caracterul. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 254.
Tot ceea ce ne-a nedumerit cu privire la intervenţiile lui Dumnezeu în viaţa noastră ne va fi lămurit în lumea viitoare. Tainele harului vor fi desfăşurate înaintea noastră. Acolo unde mintea noastră mărginită descoperea doar confuzie şi promisiuni neîmplinite, vom vedea o armonie desăvârşită şi minunată. Atunci, vom şti că iubirea nemărginită a rânduit experienţele care ni s-au părut cel mai greu de suportat. Pe măsură ce ne vom da seama de grija duioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie de nedescris. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 286.
Rezultatul îndeplinirii oricărei fapte nobile
Toţi cei care au lucrat cu un spirit neegoist vor vedea rodul străduinţelor lor. Se va vedea rezultatul îndeplinirii fiecărui principiu drept şi al fiecărei fapte nobile. Câte ceva se vede şi aici, pe pământ. Dar cât de puţin din rezultatul înfăptuirii celei mai nobile lucrări din lume i se descoperă autorului ei în această viaţă! Câţi nu se ostenesc în mod altruist şi neobosit pentru persoane la care nu ajung şi pe care nu le cunosc! Părinţi şi învăţători trec la odihnă cu gândul că munca lor de o viaţă a fost în zadar. Ei nu ştiu că prin credincioşia lor au făcut să ţâşnească izvoare de binecuvântări, care nu vor înceta niciodată să curgă. Numai prin credinţă îi văd pe copiii pe care i-au educat, devenind o binecuvântare, un îndemn, pentru semenii lor şi influenţa lor se va repeta înmiit.
Mulţi lucrători vestesc în lume solii de curaj şi de speranţă, cuvinte care aduc binecuvântare inimilor, în fiecare ţară, dar cei care trudesc singuri şi neştiuţi ştiu prea puţin despre aceste rezultate. Astfel, sunt oferite daruri, sunt purtate poveri şi sunt săvârşite lucrări. Oamenii seamănă o sămânţa din care, peste mormintele lor, alţii culeg recoltele binecuvântate. Ei sădesc copaci, pentru ca alţii să poată mânca fructele. Aici, ei sunt mulţumiţi să ştie că au pus în mişcare forţe care lucrează spre bine. În viaţa viitoare, va fi văzută activitatea şi influenţa tuturor acestora. – Education, 1903, p. 305, 306.
Bucuria noastră va creşte neîncetat
Umilirea Fiului lui Dumnezeu pentru a putea lua chip omenesc, minunata iubire şi bunăvoinţă a Tatălui în dăruirea Fiului Său sunt taine ale mântuirii, care constituie pentru îngerii din cer obiectele unei uimiri neîncetate. [...] Acestea vor fi pentru cei răscumpăraţi subiecte de cercetare în veacurile veşnice. Pe măsură ce vor contempla lucrarea lui Dumnezeu, de creaţiune şi de răscumpărare, noi adevăruri vor fi descoperite minţii lor uimite şi încântate. Cu cât vor învăţa mai mult despre înţelepciunea, dragostea şi puterea lui Dumnezeu, cu atât mintea lor se va dezvolta neîncetat, iar bucuria lor va creşte mereu. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 702, 703.
Pe măsură ce vor trece, anii veşniciei vor aduce descoperiri tot mai bogate şi mai măreţe cu privire la Dumnezeu şi la Domnul Hristos. Cu cât va progresa cunoştinţa, cu atât mai mult vor creşte iubirea, veneraţia şi fericirea. Cu cât vor afla mai multe despre Dumnezeu, cu atât mai mare va fi admiraţia lor pentru caracterul Lui. Pe măsură ce Domnul Isus le descoperă bogăţiile răscumpărării şi uimitoarele cuceriri în marea luptă cu Satana, inima celor răscumpăraţi va fi cuprinsă de o şi mai fierbinte devoţiune şi, cu o bucurie nestăvilită, vor atinge harfa de aur şi de zece mii de ori zece mii şi mii de mii de glasuri se vor uni, izbucnind în coruri puternice de laudă. – The Great Controversy, 1911, p. 678.
Întotdeauna va mai rămâne nemărginit de mult
Fiecare aptitudine se va dezvolta, fiecare capacitate va creşte. Cele mai grandioase proiecte vor fi aduse la îndeplinire, cele mai sublime năzuinţe vor fi atinse, cele mai înalte dorinţe vor fi realizate. Totuşi, se vor ivi noi culmi de depăşit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles şi noi obiective care vor antrena energiile corpului, ale minţii şi ale sufletului. – Education, 1903, p. 307.
Oricât de departe vom înainta în cunoaşterea înţelepciunii şi a puterii lui Dumnezeu, întotdeauna va rămâne nemărginit mai mult. – Review and Herald, 14 septembrie 1886.
Toată iubirea părintească, transmisă din generaţie în generaţie în inima omenească, toate izvoarele duioşiei, care s-au deschis în sufletul oamenilor, sunt ca un pârâu minuscul faţă de oceanul nemărginit, când sunt comparate cu nemărginita şi inepuizabila iubire a lui Dumnezeu. Limba nu poate să o exprime, pana nu poate să o descrie. Puteţi să meditaţi în fiecare zi, puteţi să cercetaţi cu sârguinţă Sfintele Scripturi pentru a le înţelege, puteţi să recurgeţi la toată puterea şi capacitatea pe care vi le-a dat Dumnezeu, în străduinţa de a înţelege iubirea şi compătimirea Tatălui ceresc şi totuşi va mai rămâne încă neînchipuit de mult. Puteţi să cercetaţi această iubire timp de veacuri şi totuşi niciodată nu veţi putea înţelege pe deplin lungimea, lăţimea, adâncimea şi înălţimea iubirii lui Dumnezeu, prin dăruirea Fiului Său, ca să moară pentru lume. Veşnicia însăşi nu va putea să o dezvăluie pe deplin niciodată. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 740.
Întregul univers declară că Dumnezeu este iubire
Marea luptă s-a încheiat. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Întregul univers este curat. O singură vibraţie de armonie şi de bucurie străbate imensa creaţiune. De la Cel care a creat totul izvorăşte viaţă, lumină şi bucurie, străbătând toate lumile spaţiului infinit. De la cel mai mic atom până la cea mai mare planetă, toate lucrurile însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi în bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire. – The Great Controversy, 1911, p. 678.