Cele şapte plăgi finale şi cei drepţi - Timpul marii strâmtorări – partea a II-a
Timpul marii strâmtorări începe după încheierea timpului de probă
Când Domnul Hristos va înceta lucrarea Sa de mijlocire în favoarea omului, atunci va începe acest timp de strâmtorare. Atunci, cazul fiecărui suflet va fi fost hotărât şi nu va mai fi niciun sânge ispăşitor care să-l cureţe de păcat. Când Domnul Isus Îşi părăseşte poziţia de Mijlocitor pentru om înaintea lui Dumnezeu, este făcut anunţul solemn: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22,11). Atunci, Duhul ocrotitor al lui Dumnezeu va fi retras de pe pământ. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 201.
Poporul lui Dumnezeu este pregătit pentru ceasul de încercare din faţa lui
Când se încheie solia îngerului al treilea, harul nu va mai pleda pentru locuitorii vinovaţi ai pământului. Poporul lui Dumnezeu şi-a îndeplinit misiunea. Ei au primit „ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului” şi sunt acum pregătiţi pentru ceasul de încercare din faţa lor.
Îngerii se grăbesc încolo şi încoace în ceruri. Un înger întors de pe pământ anunţă că şi-a îndeplinit misiunea. Încercarea finală a fost adusă peste lume şi toţi cei care s-au dovedit credincioşi învăţăturilor divine au primit „sigiliul viului Dumnezeu”. Atunci, Domnul Isus Îşi încetează lucrarea de mijlocire în Sanctuarul de sus... Hristos a făcut ispăşirea pentru credincioşii Săi şi le-a şters păcatele. Numărul supuşilor Săi a fost completat. „Domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împăraţilor care sunt pretutindeni sub ceruri” (Daniel 7,27) este pe cale să le fie dată moştenitorilor mântuirii, iar Isus va domni ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. – The Great Controversy, 1911, p. 613, 614.
Înspăimântător, mai presus de orice înţelegere
Perioada de suferinţă şi chin care ne stă în faţă va necesita o credinţă care să poată suporta oboseala, amânarea şi foamea, o credinţă care, deşi va fi sever încercată, nu va dispărea.
„Un timp de strâmtorare aşa cum n-a mai fost niciodată” va veni curând asupra noastră şi noi avem nevoie de o experienţă pe care acum nu o avem şi pe care mulţi sunt prea nepăsători pentru a o dobândi. Deseori, se întâmplă că, atunci când eşti în aşteptarea unei nenorociri, aceasta pare a fi mai mare în închipuire decât în realitate, dar acest lucru nu este valabil pentru criza care ne stă în faţă. Nici cea mai vie descriere nu poate cuprinde dimensiunea grelei încercări. – Idem, 1911, p. 621, 622.
Când Domnul Isus părăseşte Sfânta Sfintelor, Duhul Său ocrotitor este retras de la conducători şi de la oameni. Ei sunt lăsaţi în stăpânirea îngerilor răi. Atunci, la sfatul şi la îndrumarea lui Satana, vor fi emise asemenea legi, încât, dacă timpul nu ar fi foarte scurt, nimeni nu ar putea fi salvat. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1859, p. 204.
Mulţi vor fi chemaţi la odihnă înaintea timpului de strâmtorare
Nu este întotdeauna bine să cerem o însănătoşire necondiţionată... Dumnezeu ştie dacă aceia pentru care ne rugăm vor fi sau nu în stare să suporte încercarea şi proba care ar putea veni peste ei, dacă ar trăi. El cunoaşte sfârşitul de la început. Mulţi vor fi chemaţi la odihnă, înainte ca încercarea fierbinte a timpului de strâmtorare să vină peste lume. – Counsels on Health, 1897, p. 375.
Domnul mi-a arătat adesea că mulţi copii vor fi chemaţi la odihnă, înainte de începerea timpului de strâmtorare. Noi ne vom vedea iarăşi copiii. Ne vom întâlni cu ei în curţile cereşti şi-i vom recunoaşte. – Selected Messages, book 2, 1899, p. 259.
Scopul lui Satana: nimicirea celor ce păzesc Sabatul
Marele amăgitor spune: „Grija noastră principală este de a reduce la tăcere grupul celor ce păzesc Sabatul. În cele din urmă, vom avea o lege care să-i extermine pe toţi cei care nu se vor supune autorităţii noastre”. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1884, p. 472, 473.
Intenţia lui Satana este să-i facă să dispară de pe faţa pământului, pentru ca supremaţia lui să nu poată fi contestată. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1893, p. 37.
Biserica rămăşiţei va fi trecută printr-o mare încercare şi suferinţă. Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus vor simţi mânia balaurului şi a oştilor sale. Satana pretinde că lumea îi aparţine. El a obţinut stăpânirea asupra bisericilor apostaziate, dar aici este o mică grupă care nu-i recunoaşte supremaţia. Dacă ar putea să-i şteargă de pe faţa pământului, victoria sa ar fi completă. Aşa cum a influenţat naţiunile păgâne să nimicească poporul Israel, tot aşa, în viitorul apropiat, Satana va întărâta puterile nelegiuite de pe pământ să nimicească poporul lui Dumnezeu. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 231.
Argumentele folosite împotriva poporului lui Dumnezeu
Am văzut că cei patru îngeri vor ţine cele patru vânturi până când Domnul Isus Îşi va fi încheiat lucrarea din Sanctuar şi, apoi, vor veni cele şapte plăgi finale. Aceste plăgi îi vor înfuria pe nelegiuiţi împotriva celor drepţi. Ei vor crede că noi suntem cei care am adus judecăţile lui Dumnezeu asupra lor şi că, dacă ar putea să ne şteargă de pe faţa pământului, plăgile ar înceta. – Early Writings, 1851, p. 36.
Când îngerul îndurării îşi va strânge aripile şi se va îndepărta, Satana va înfăptui faptele rele pe care a dorit de mult să le facă. Furtuni şi uragane, războaie şi vărsări de sânge – acestea sunt lucrurile în care îşi găseşte el plăcerea şi pe acestea le adună în secerişul său. Atât de deplin vor fi oamenii amăgiţi de el, încât vor declara că aceste nenorociri sunt rezultatul profanării primei zile a săptămânii. De la amvoanele bisericilor populare se va auzi declaraţia că lumea este pedepsită, deoarece duminica nu este onorată aşa cum ar trebui să fie. – Review and Herald, 17 septembrie 1901.
Se va susţine că acei puţini, care se opun unei orânduiri a bisericii şi unei legi a statului, nu ar trebui să fie toleraţi şi că este mai bine să sufere ei, decât să fie aruncate în confuzie şi fărădelege naţiuni întregi. Acelaşi argument a fost adus de către „cârmuitorii poporului” şi împotriva lui Hristos, acum aproape două mii de ani. Acest argument va părea decisiv. – The Great Controversy, 1911, p. 615.
Moarte pentru toţi cei care nu cinstesc duminica
S-a dat un decret ca sfinţii să fie omorâţi, iar ei au început să strige zi şi noapte pentru eliberare. – Early Writings, 1851, p. 36, 37.
Aşa cum Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a emis un decret ca să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina înaintea chipului, tot aşa va fi dată o proclamaţie ca toţi cei care nu vor respecta sfânta zi a duminicii să fie pedepsiţi cu închisoarea şi cu moartea. [...] Fiecare să citească atent capitolul 13 din Apocalipsa, pentru că el se referă la fiecare fiinţă umană, mare sau mică. – Manuscript Releases, vol. 14, 1896, p. 91.
Vremea strâmtorării este pe punctul de a veni peste poporul lui Dumnezeu. Atunci se va da decretul care le va interzice celor ce păzesc Sabatul Domnului să cumpere sau să vândă şi care îi va ameninţa cu pedeapsa şi cu moartea, dacă nu respectă prima zi a săptămânii ca zi de odihnă. – In Heavenly Places, 1908, p. 344.
Puternicii pământului, unindu-se să lupte împotriva poruncilor lui Dumnezeu, vor decreta că „toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi sau robi” (Apocalipsa 13,16) trebuie să se conformeze tradiţiilor bisericii, prin respectarea sabatului fals. Toţi cei care vor refuza obligaţia vor fi pedepsiţi cu aspre pedepse civile şi, în cele din urmă, se va declara că merită chiar moartea. – The Great Controversy, 1911, p. 604.
În mod deosebit, se va trezi mânia împotriva celor care sfinţesc Sabatul poruncii a patra şi, în cele din urmă, un decret universal îi va denunţa ca meritând moartea. – Prophets and Kings, p. 512 (c.1914).
Decretul de pedeapsă cu moartea va fi asemenea celui dat de Ahaşveroş
Decretul care va fi emis în cele din urmă împotriva poporului lui Dumnezeu va fi foarte asemănător celui dat de Ahaşveroş împotriva evreilor. Astăzi, potrivnicii bisericii adevărate văd în mica grupă care păzeşte porunca Sabatului un Mardoheu la poartă. Respectul poporului lui Dumnezeu faţă de Legea Sa este o mustrare permanentă pentru aceia care au lepădat frica de Domnul şi care calcă în picioare Sabatul Său. – Prophets and Kings, p. 605 (c.1914).
I-am văzut pe conducătorii pământului consultându-se, iar Satana şi îngerii săi îi înconjurau şi erau preocupaţi. Am văzut un document, ale cărui copii au fost răspândite în diferite părţi ale pământului şi prin care se dădeau ordine ca, dacă sfinţii nu vor renunţa la credinţa lor deosebită şi la Sabat pentru a respecta prima zi a săptămânii, după un anumit timp, oamenii să fie liberi să-i omoare. – Early Writings, 1858, p. 282, 283.
Dacă poporul lui Dumnezeu îşi va pune încrederea în El şi dacă, prin credinţă, se va baza pe puterea Lui, uneltirile lui Satana vor fi învinse şi în zilele noastre, aşa cum au fost învinse şi pe vremea lui Mardoheu. – The Signs of the Times, 22 februarie 1910.
Rămăşiţa îşi face din Dumnezeu scutul ei
„În vremea aceea, se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte” (Daniel 12,1). Când va veni această vreme de strâmtorare, fiecare caz va fi deja hotărât şi nu va mai fi nici vreme de încercare, nici har pentru cel nepocăit. Sigiliul viului Dumnezeu va fi deja pus asupra poporul Său.
Mica rămăşiţă, incapabilă să se apere singură în acest conflict aducător de moarte cu puterile pământului, care sunt conduse de oastea balaurului, îşi face din Dumnezeu scutul ei. Cele mai înalte autorităţi de pe pământ au adoptat un decret, prin care li se impune să se închine fiarei şi să-i primească semnul. Dumnezeu să ajute poporul Său, pentru că ce ar putea face ei fără sprijinul Lui într-un conflict atât de înspăimântător? – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 212, 213.
Poporul lui Dumnezeu părăseşte oraşele; mulţi sunt închişi
Pe măsură ce decretul emis de diferiţi conducători ai lumii creştine împotriva celor ce păzesc poruncile va retrage protecţia guvernului şi-i va da în mâna celor ce le doresc nimicirea, copiii lui Dumnezeu vor fugi din oraşe şi sate şi, asociaţi în grupuri, vor locui în locurile cele mai pustii şi mai izolate. Mulţi îşi vor găsi refugiul în fortăreţele munţilor. [...] Cu toate acestea, mulţi credincioşi, din toate naţiunile şi din toate categoriile sociale, bogaţi şi săraci, negri sau albi, vor fi aruncaţi în sclavia cea mai nedreaptă şi mai cruntă. Cei iubiţi de Dumnezeu vor petrece zile grele în lanţuri, închişi în celulele închisorilor, condamnaţi la moarte, unii dintre ei părând chiar să fie lăsaţi să moară de foame în închisori întunecoase şi dezgustătoare. – The Great Controversy, 1911, p. 626.
Deşi un decret general va stabili data când vor putea fi omorâţi păzitorii poruncilor, în unele cazuri, duşmanii lor o vor lua înaintea decretului şi vor încerca să le ia viaţa înainte de timpul specificat. Dar nimeni nu va putea trece peste puternicii păzitori care veghează asupra fiecărui suflet credincios. Unii sunt atacaţi în timp ce fug din oraşe şi sate, dar săbiile ridicate împotriva lor se rup şi cad fără putere, ca nişte paie. Alţii sunt apăraţi de îngeri cu chip de soldaţi. – Idem, p. 631.
În acest timp, copiii lui Dumnezeu nu se află toţi într-un singur loc. Ei sunt în grupuri diferite, răspândiţi în toate părţile pământului, şi vor fi încercaţi fiecare în parte, nu în grupuri. Fiecare trebuie să reziste singur în faţa încercării. – SDA Bible Commentary, vol. 4, 1908, p. 1143.
Credinţa fiecărui membru al bisericii va fi încercată, ca şi cum nu ar mai fi nicio altă persoană credincioasă în lume. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1890, p. 983.
Casele şi pământurile nu vor mai fi de folos
În vremea strâmtorării, casele şi pământurile nu le vor mai fi de niciun folos sfinţilor, pentru că ei vor trebui să fugă din faţa mulţimii înfuriate şi, în acel timp, bunurile lor nu vor mai putea fi dăruite pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. [...] Am văzut că, dacă unii au ţinut la proprietăţile lor şi nu L-au întrebat pe Domnul cu privire la datoria lor, El nu le-a mai spus ce să facă şi le-a permis să-şi păstreze averile, dar, în vremea strâmtorării, ele vor veni asupra lor ca un munte gata să-i zdrobească. Atunci, vor încerca să mai dispună de ele, dar nu vor mai fi în stare... Cu toate acestea, dacă ar fi dorit să fie învăţaţi, El i-ar fi învăţat la vreme de nevoie când să vândă şi când să cumpere. – Early Writings, 1851, p. 56, 57.
Acum este prea târziu să ne ataşăm de bunuri pământeşti. În curând, casele şi pământurile care ne prisosesc nu vor mai fi de niciun folos nimănui, pentru că blestemul lui Dumnezeu va apăsa din ce în ce mai mult asupra pământului. Va veni timpul când se va rosti apelul: „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie!” (Luca 12,33). Solia că ceea ce Îi aparţine lui Dumnezeu trebuie să-I fie înapoiat sub formă de daruri pentru înaintarea lucrării Sale în lume trebuie să fie vestită cu credincioşie, ca să ajungă la inima poporului. – Manuscript Releases, vol. 16, 1901, p. 348.
Ca în vremea strâmtorării lui Iacov
În cele din urmă, împotriva acelora care sfinţesc Sabatul poruncii a patra, va fi emis un decret prin care vor fi denunţaţi ca meritând cea mai aspră pedeapsă şi care le va acorda oamenilor libertatea ca, după un anumit timp, să-i poată ucide. Romano-catolicismul din Lumea Veche şi protestantismul apostaziat din cea Nouă vor urma un comportament similar faţă de cei care cinstesc poruncile divine. Copiii lui Dumnezeu vor ajunge în acele situaţii de întristare şi de suferinţă pe care profetul le-a descris ca fiind vremea strâmtorării lui Iacov. – The Great Controversy, 1911, p. 615, 616.
Din punct de vedere omenesc, se pare că nu va mai fi mult până când copiii lui Dumnezeu vor trebui să-şi pecetluiască mărturia cu sânge, aşa cum au făcut martirii dinaintea lor. Ei înşişi încep să se teamă că Domnul i-a lăsat să piară în mâna vrăjmaşilor lor. Este o vreme de agonie îngrozitoare. Ei strigă zi şi noapte la Dumnezeu pentru eliberare. [...] Luptă cu Dumnezeu, la fel ca Iacov. Expresia feţei dezvăluie lupta lor interioară. Pe fiecare chip se aşterne paloarea, dar ei nu încetează să se roage stăruitor. – Idem, p. 630.
Experienţa lui Iacov, în timpul nopţii de luptă şi spaimă, reprezintă încercarea prin care trebuie să treacă poporul lui Dumnezeu chiar înainte de Revenirea Domnului. Privind acest timp în viziune sfântă, profetul Ieremia spune: „Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu e pace! [...] Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele? Vai! că ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea” (Ieremia 30,5-7). – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 201.
Cei drepţi nu vor mai avea păcate ascunse de mărturisit
Dacă, în vremea strâmtorării, poporul lui Dumnezeu ar mai avea păcate încă nemărturisite, care să le apară înaintea ochilor, în timp ce sunt chinuiţi de frică şi de spaimă, ei ar putea fi copleşiţi. Disperarea le-ar distruge credinţa şi nu ar mai putea să aibă curajul de a insista înaintea lui Dumnezeu pentru eliberare. În ciuda faptului că trăiesc un simţământ profund al nevredniciei lor, totuşi nu mai au păcate ascunse. Păcatele lor au mers mai înainte la judecată, au fost şterse şi ei nu-şi mai pot aminti de ele. – The Great Controversy, 1911, p. 620.
Copiii lui Dumnezeu [...] vor trăi un simţământ profund al nevredniciei şi, pe măsură ce-şi vor revedea viaţa, speranţele îi vor părăsi. Totuşi, aducându-şi aminte de măreţia harului lui Dumnezeu, precum şi de căinţa lor sinceră, ei vor pleda pentru făgăduinţele Lui, făcute prin Hristos, pentru păcătoşii neputincioşi, dar plini de căinţă. Credinţa lor nu va dispărea din cauză că nu li se răspunde imediat la rugăciuni. Ei se vor ţine strâns de tăria lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Iacov cu îngerul, iar sufletul lor va spune: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32,26). – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 202.
Sfinţii nu-şi vor pierde viaţa
Dumnezeu nu va îngădui ca cei răi să-i nimicească pe aceia care au aşteptat strămutarea, care nu s-au plecat în faţa decretului fiarei şi care nu au primit semnul ei. Am văzut că, dacă celor nelegiuiţi li s-ar permite să-i omoare pe sfinţi, Satana împreună cu toată oştirea lui nelegiuită şi cu toţi cei care-L urăsc pe Dumnezeu ar fi satisfăcuţi. Ce triumf ar fi fost pentru maiestatea sa satanică să aibă, în ultima mare bătălie, putere asupra acelora care au aşteptat atât de mult timp să-L privească pe Cel pe care L-au iubit! Cei care şi-au bătut joc de ideea că sfinţii vor fi luaţi la cer vor vedea grija lui Dumnezeu pentru poporul Său şi vor privi cu ochii lor eliberarea glorioasă a sfinţilor. – Early Writings, 1858, p. 284.
Copiii lui Dumnezeu nu vor fi scutiţi de suferinţă. Dar, deşi vor fi persecutaţi şi chinuiţi, deşi vor îndura lipsuri şi vor suferi din lipsă de hrană, ei nu vor fi lăsaţi să piară. – The Great Controversy, 1911, p. 629.
Dacă sângele martirilor credincioşi ai lui Hristos ar fi vărsat în această vreme, n-ar mai fi, aşa cum a fost sângele martirilor, o sămânţă semănată ca să aducă o recoltă pentru Dumnezeu. – Idem, p. 634.
Dumnezeu Se va îngriji
În repetate rânduri, Domnul mi-a arătat că a ne face provizii pentru nevoile noastre vremelnice, în vremea strâmtorării, este contrar Bibliei. Am văzut că, dacă în acest timp de strâmtorare, când pe pământ este sabie, foamete şi boală, sfinţii şi-ar depozita rezerve de hrană, fie acasă, fie la câmp, acestea le-ar fi luate cu forţa şi recolta de pe ogoarele lor ar fi strânsă de străini.
Atunci va fi timpul să ne încredem pe deplin în Dumnezeu, iar El va avea grijă de noi. Am văzut că pâinea şi apa ne vor fi asigurate în acea vreme, nu vom duce lipsă şi nu vom suferi de foame, pentru că Dumnezeu este în stare să întindă pentru noi o masă în pustie. Dacă va fi necesar, El va trimite corbi să ne hrănească, aşa cum a făcut pentru Ilie, sau va face să cadă mană din cer, cum a făcut pentru israeliţi. – Early Writings, 1851, p. 56.
Am văzut o vreme de strâmtorare înaintea noastră, când lipsuri grele vor obliga poporul lui Dumnezeu să trăiască doar cu pâine şi apă. [...] În vremea strâmtorării, nimeni nu va mai lucra. Suferinţele lor vor fi de natură sufletească, iar Dumnezeu Se va îngriji de hrana lor. – Manuscript 2, 1858.
Timpul strâmtorării este chiar în faţa noastră. Lipsurile grele vor impune ca poporul lui Dumnezeu să se lepede de sine şi să mănânce doar atât cât să-şi menţină viaţa, dar Dumnezeu ne va pregăti pentru acel timp. În acea vreme îngrozitoare, nevoile noastre vor fi ocazia lui Dumnezeu de a dărui din puterea Sa întăritoare şi de a-Şi susţine poporul. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1859, p. 206.
Pâinea şi apa sunt tot ce i-a fost promis poporului rămăşiţei în vremea de strâmtorare. – The Story of Redemption, 1870, p. 129.
În vremea strâmtorării, chiar înainte de venirea lui Hristos, cei drepţi vor fi ocrotiţi cu ajutorul îngerilor din cer. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 256.
Nu va mai fi mijlocitor, dar va fi o continuă comuniune cu Domnul Hristos
Hristos a făcut ispăşirea pentru poporul Său şi le-a şters păcatele. El Şi-a completat numărul supuşilor Săi. [...] Când Domnul părăseşte Sanctuarul, peste locuitorii pământului se lasă întunericul. În acel timp îngrozitor, cei drepţi vor trebui să trăiască fără mijlocitor în faţa unui Dumnezeu sfânt. – The Great Controversy, 1911, p. 613, 614.
Îşi va uita oare Dumnezeu poporul în această oră de încercare? Deşi vrăjmaşii lor îi pot arunca în închisoare, totuşi zidurile închisorilor nu vor putea opri comuniunea dintre sufletul lor şi Hristos. [...] Cel care înţelege fiecare slăbiciune a lor, care este obişnuit cu fiecare încercare, este mai presus de toate puterile pământeşti, şi îngerii vor veni la ei în celulele singuratice şi le vor aduce lumină şi pace din cer. Închisoarea va fi ca un palat, pentru că cei bogaţi în credinţă locuiesc acolo, iar zidurile mohorâte vor fi luminate cu lumina din cer, ca atunci când Pavel şi Sila se rugau şi cântau laude la miezul nopţii în temniţa din Filipi. – Idem, p. 626, 627.
Dacă oamenii ar putea să vadă cu ochi cereşti, atunci ar zări cete de îngeri cu o putere deosebită, stând în jurul acelora care au ţinut cuvântul răbdării lui Hristos. Cu o gingaşă compătimire, îngerii sunt martori ai suferinţei lor şi le aud rugăciunile. Ei aşteaptă cuvântul Comandantului lor, ca să-i scape din primejdie. [...] Scumpul nostru Mântuitor ne va trimite ajutorul Său exact atunci când vom avea nevoie de el. – Idem, p. 630, 633.
Este imposibil să ne imaginăm experienţa poporului lui Dumnezeu, care va fi în viaţă pe pământ, când slava cerească se va uni cu repetarea persecuţiilor din trecut. Ei vor umbla în lumina care vine de la tronul lui Dumnezeu. Prin intermediul îngerilor, va fi o continuă comunicare între cer şi pământ. [...] În mijlocul vremii de strâmtorare care vine – o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceea – poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana şi oastea lui nu pot să-i nimicească, pentru că îngerii care excelează în putere îi vor proteja. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 16, 17.
Poporul lui Dumnezeu nu nutreşte dorinţe păcătoase
Acum, în timp ce Marele nostru Preot face ispăşire pentru noi, ar trebui să căutăm să devenim desăvârşiţi în Hristos. Mântuitorul nostru nu a putut fi determinat să cedeze puterii ispititoare nici măcar printr-un gând. Satana găseşte în inima omenească breşe, cum ar fi o dorinţă păcătoasă nutrită, prin care să poată pătrunde şi prin care ispitele sale să-şi poată consolida influenţa. Dar Domnul Hristos a spus despre Sine: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine” (Ioan 14,30). Satana nu a putut să găsească în Fiul lui Dumnezeu nimic care să-l facă în stare să câştige victoria. El a ţinut poruncile Tatălui Său şi în El nu s-a găsit niciun păcat pe care Satana ar fi putut să-l folosească în avantajul său. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiţi cei care vor rezista în vremea strâmtorării. – The Great Controversy, 1911, p. 623.
Lupta împotriva eului continuă
Atâta timp cât domneşte Satana, va trebui să ne stăpânim eul şi să învingem păcatele care ne asaltează. Atâta timp cât va dura viaţa, nu va fi clipă de răgaz sau punct pe care să-l putem atinge, spunând: „Am ajuns la capăt”. Sfinţirea este rezultatul ascultării de o viaţă întreagă. – The Acts of the Apostles, 1911, p. 560, 561.
Trebuie să ducem o luptă permanentă împotriva tendinţelor fireşti şi să fim ajutaţi de influenţa transformatoare a harului lui Dumnezeu, care atrage mintea spre cele de sus şi o deprinde să cugete la cele sfinte. – Testimonies for the Church, vol. 2, 1870, p. 479.
În mintea noastră, putem născoci o lume ireală şi ne putem închipui o biserică ideală, unde tentaţiile lui Satana nu mai pot să îndemne la rău, dar perfecţiunea există numai în imaginaţia noastră. – Review and Herald, 8 august 1893.
Când fiinţele omeneşti vor primi un trup sfânt, nu vor mai rămâne pe pământ, ci vor fi luate la cer. Deşi păcatul este iertat în această viaţă, consecinţele lui nu sunt îndepărtate acum în totalitate. Dar, la venirea Sa, Domnul Hristos „va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3,21). – Selected Messages, book 2, 1901, p. 33.
Cei o sută patruzeci şi patru de mii
Ei cântau „o cântare nouă” înaintea scaunului de domnie, o cântare pe care niciun om nu o poate învăţa, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii. Aceasta este cântarea lui Moise şi a Mielului. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii nu poate învăţa acea cântare, pentru că ea este cântarea experienţei lor, o experienţă pe care nicio grupare nu a avut-o vreodată. „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge El”. Cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt strămutaţi de pe pământ, dintre cei vii, fiind socotiţi „ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel” (Apocalipsa 15,2-3; 14,1-5). „Aceştia vin din necazul cel mare” (Apocalipsa 7,14). Ei au trecut printr-o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost alta de când există popoare pe pământ. Ei au îndurat spaima din timpul nopţii strâmtorării lui Iacov şi au stat fără mijlocitor în timpul vărsării judecăţilor finale ale lui Dumnezeu. – The Great Controversy, 1911, p. 648, 649.
Dumnezeu nu doreşte ca ei să intre în discuţii contradictorii asupra subiectelor care nu-i ajută la creşterea spirituală, cum ar fi cea privitoare la cine vor fi cei o sută patruzeci şi patru de mii. Fără nicio îndoială, nu peste mult timp, cei care sunt aleşi de Dumnezeu vor cunoaşte răspunsul. – Selected Messages, book 1, 1901, p. 174.
Poporul lui Dumnezeu salvat
Oastea lui Satana şi oamenii nelegiuiţi îi vor înconjura şi vor tresălta de bucurie, pentru că li se va părea că nu mai este cale de scăpare pentru poporul lui Dumnezeu. Dar, în culmea orgiei şi a triumfului lor, se aud zgomotele teribile ale celui mai puternic tunet. Cerurile se înnegresc şi sunt luminate doar de lumina strălucitoare şi de slava impresionantă care vine pe măsură ce vocea lui Dumnezeu răsună din locaşul Său cel sfânt.
Temeliile pământului sunt zguduite, clădirile se clatină şi cad la pământ cu un trosnet teribil. Marea fierbe ca un cazan şi pământul întreg este într-o teribilă agitaţie. Robia celor drepţi este curmată şi, în şoapte plăcute şi solemne, îşi spun unul altuia: „Suntem salvaţi! Acesta este glasul lui Dumnezeu”. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1862, p. 353, 354.
Când protecţia legilor omeneşti le va fi retrasă celor care cinstesc Legea lui Dumnezeu, în diferite ţări va avea loc o mişcare simultană pentru nimicirea lor. Când se va apropia timpul stabilit în decret, oamenii vor conspira să smulgă din rădăcini secta urâtă de ei. Se va lua hotărârea ca, într-o singură noapte, să se dea o lovitură decisivă, glasul dizident şi mustrător să fie redus la tăcere.
Poporul lui Dumnezeu – unii în celulele închisorilor, alţii ascunşi în adăposturi izolate din păduri şi munţi – încă se roagă pentru protecţia divină, în timp ce, în fiecare loc, cete de oameni înarmaţi, îndemnaţi de oştirile îngerilor răi, se pregătesc pentru lucrarea morţii. Cu strigăte de triumf, batjocuri şi blesteme, mulţimea de oameni răi este gata să se repeadă asupra prăzii, când, iată, un întuneric dens, mai profund decât bezna nopţii, cade peste pământ.
Când Dumnezeu Îşi va arăta puterea pentru eliberarea poporului Său, va fi miezul nopţii. [...] În mijlocul cerului înfuriat se vede un loc senin, de o slavă de nedescris, de unde vine glasul lui Dumnezeu, ca vuietul multor ape, spunând: „S-a isprăvit!” (Apocalipsa 16,17). Acest glas clatină cerurile şi pământul. [...] Cele mai mândre oraşe ale pământului sunt în ruine. Palatele trufaşe, pentru care oamenii mari ai pământului şi-au irosit averea spre slava proprie, se prăbuşesc la pământ în faţa ochilor lor. Zidurile închisorilor sunt dărâmate şi copiii lui Dumnezeu, care au fost ţinuţi închişi pentru credinţa lor, sunt puşi în libertate. – The Great Controversy, 1911, p. 635-637.