Un spirit de slujire şi de sacrificiu de sine
Dumnezeu a aşteptat mult timp ca spiritul de slujire să ia în stăpânire întreaga biserică, astfel încât fiecare să lucreze pentru El, potrivit cu posibilităţile lui. Dacă membrii bisericii lui Dumnezeu îşi vor face partea lor de lucru pentru împlinirea misiunii de evanghelizare în câmpurile în care este nevoie, acasă şi în străinătate, lumea întreagă va fi avertizată curând şi Domnul Isus va reveni pe pământ cu putere şi slavă. – The Acts of the Apostles, 1911, p. 111.
Pretutindeni există tendinţa de a înlocui efortul individual cu activitatea organizaţiilor. Înţelepciunea omenească tinde spre consolidare, spre centralizare, spre construirea de mari biserici şi instituţii. Mulţimea lasă lucrarea de binefacere pe seama instituţiilor şi a organizaţiilor. Ei se consideră scutiţi de contactul cu oamenii, inima lor se răceşte, devin din ce în ce mai egoişti în preocupările lor şi nu-i mai impresionează nimic. Iubirea de Dumnezeu şi de oameni piere din sufletul lor.
Domnul Hristos le încredinţează urmaşilor Săi o lucrare individuală – o lucrare care nu poate fi făcută prin delegare. Grija pentru cel bolnav şi pentru cel sărman, vestirea Evangheliei pentru cel pierdut nu trebuie lăsate pe seama comitetelor sau a generozităţii organizate. Evanghelia cere o răspundere individuală, un efort individual şi un sacrificiu personal. – The Ministry of Healing, 1905, p. 147.
„Lucraţi până Mă voi întoarce!”
Domnul Hristos spune: „Lucraţi până Mă voi întoarce!” (Luca 19,13). Poate că au mai rămas doar puţini ani până când se va încheia istoria vieţii noastre, dar până atunci trebuie să lucrăm. – Review and Herald, 21 aprilie 1896.
Domnul Hristos doreşte ca fiecare să înveţe să mediteze în linişte la cea de-a Doua Venire a Sa. Toţi trebuie să cerceteze zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, dar să nu-şi neglijeze îndatoririle prezente. – Letter 28, 1897.
Domnul Hristos a declarat că, atunci când va veni, unii dintre cei ce-L aşteaptă vor fi angajaţi în diferite activităţi. Unii vor semăna în câmp, alţii vor culege şi strânge recolta şi alţii vor măcina la moară. Nu este voinţa lui Dumnezeu ca aleşii Săi să-şi părăsească îndatoririle şi răspunderile vieţii, să se complacă într-o atitudine de contemplare pasivă, trăind într-o reverie religioasă. – Manuscript 26, 1901.
Pe cât îţi este posibil, fă tot ce poţi mai bine în această viaţă. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1889, p. 488.
Ca şi cum fiecare zi ar putea fi ultima
Noi ar trebui să veghem, să lucrăm şi să ne rugăm, ca şi cum ziua de astăzi ar fi ultima zi care ne este îngăduită. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 200.
Singura noastră siguranţă este să ne facem lucrul de fiecare zi, muncind, veghind şi aşteptând încrezători în fiecare clipă, în puterea Celui care a fost mort, dar trăieşte şi e viu în vecii vecilor. – Letter 66, 1894.
În fiecare dimineaţă, consacraţi-vă lui Dumnezeu, pe voi şi pe copiii voştri, pentru ziua respectivă. Nu faceţi socoteala lunilor şi a anilor, căci nu vă aparţin. Vouă vă este dată doar o zi scurtă. Lucraţi în timpul orelor ei pentru Domnul, ca şi cum ar fi ultima zi de pe pământ. Depuneţi toate planurile voastre înaintea lui Dumnezeu, pentru a fi îndeplinite sau abandonate, aşa cum vă va arăta providenţa Sa. – Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 44.
Respectarea conştiincioasă a Sabatului
Prin respectarea Sabatului, Tatăl nostru Cel din ceruri doreşte să menţină printre oameni cunoaşterea Lui. Dumnezeu doreşte ca Sabatul să ne îndrepte mintea către El, ca singurul Dumnezeu viu şi adevărat, pentru ca, prin cunoaşterea Lui, să putem avea viaţă şi pace. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 349.
Pe tot parcursul săptămânii, trebuie să avem în minte Sabatul şi să ne pregătim să-l sfinţim aşa cum spune porunca. Nu trebuie să respectăm Sabatul doar ca pe o literă a Legii, trebuie să înţelegem influenţa lui spirituală asupra tuturor activităţilor vieţii. [...] Când Sabatul este recunoscut în felul acesta, celor vremelnice nu li se va îngădui să ia locul celor spirituale. Nicio îndatorire care aparţine celor şase zile de lucru nu va fi lăsată pentru Sabat. – Idem, p. 353, 354.
Necesităţile vieţii trebuie să fie satisfăcute, bolnavii să fie îngrijiţi, iar lipsurile celor nevoiaşi, împlinite. Cel care neglijază să aline suferinţa în zi de Sabat nu va fi socotit nevinovat. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om şi faptele făcute din milă sunt în perfectă armonie cu scopul ei. Dumnezeu nu doreşte ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră de durere, dacă ea poate fi uşurată în Sabat sau în oricare altă zi. – The Desire of Ages, 1898, p. 207.
Credincioşie în zecimi şi daruri
Zecimea este sfântă, rezervată de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie să fie adusă în tezaurul Său şi folosită pentru susţinerea lucrătorilor Evangheliei în lucrarea lor. [...] Citiţi cu atenţie capitolul 3 din Maleahi şi vedeţi ce spune Dumnezeu cu privire la zecime. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 249.
Noul Testament nu repetă instituirea legii cu privire la zecime, aşa cum nu face nici cu cea privitoare la Sabat, pentru că valabilitatea ambelor este recunoscută şi profunda lor însemnătate spirituală este justificată. – Counsels on Stewardship, 1882, p. 66.
Domnul îi cheamă acum pe adventiştii de ziua a şaptea din fiecare localitate să I se consacre şi să facă tot ce pot mai bine, după posibilităţile lor, ca să ajute lucrarea Lui. Prin generozitatea cu care aduc daruri şi ofrande, El doreşte ca ei să-şi exprime aprecierea pentru binecuvântările Sale şi recunoştinţa pentru harul Său. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 132.
Generozitatea arătată după moarte este un slab înlocuitor al binefacerii din timpul vieţii. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 155.
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, necesităţile lucrării vor creşte mereu. – Idem, p. 156.
Noi suntem supuşi la încercări în lumea aceasta, ca să dovedim că suntem pregătiţi pentru viaţa viitoare. Nimeni nu va putea intra în cer cu un caracter mânjit de murdăria josnică a egoismului. De aceea, Dumnezeu ne încearcă aici, încredinţându-ne bunuri vremelnice, pentru ca felul în care le folosim să arate dacă ni se pot încredinţa sau nu bogăţiile veşnice. – Counsels on Stewardship, 1893, p. 22.
Înfiinţaţi noi instituţii
Unii ar putea zice: „Dacă Domnul vine în curând, de ce mai este nevoie să înfiinţăm şcoli, sanatorii şi fabrici de alimente? De ce mai este nevoie ca tinerii noştri să înveţe meserii?”
Este planul lui Dumnezeu ca noi să ne dezvoltăm talentele cu care ne-a înzestrat. Dar nu putem face aceasta, dacă nu le folosim. Perspectiva revenirii în curând a Domnului Hristos nu trebuie să ne îndemne la inactivitate. Mai degrabă trebuie să ne determine să facem tot ce putem spre binele şi folosul omenirii. – Medical Ministry, 1902, p. 268.
Pretutindeni în lume trebuie făcută o mare lucrare şi nimeni să nu tragă concluzia că, din cauză că sfârşitul este aproape, nu mai este nevoie de un efort deosebit pentru a construi diferite instituţii, după cum o impune lucrarea. [...] Când Domnul ne va porunci să nu mai facem efortul de a construi case de adunare, de a înfiinţa şcoli, sanatorii şi edituri, va fi timpul să ne încrucişăm braţele şi să-L lăsăm pe Domnul să-Şi încheie lucrarea, dar acum este ocazia noastră de a ne arăta zelul pentru Dumnezeu şi iubirea faţă de oameni – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 440.
Lucrarea medicală misionară
Pe măsură ce persecuţia religioasă va distruge libertăţile naţiunii noastre, aceia care vor lua poziţie pentru libertatea de conştiinţă vor fi puşi în situaţii nefavorabile. Având în vedere aceasta, ei ar trebui, atâta timp cât mai au posibilitatea, să acumuleze cunoştinţe cu privire la boli, la cauzele, prevenirea şi tratamentul lor. Cei care vor proceda astfel vor găsi oriunde un câmp de lucru. Pretutindeni vor fi tot mai mulţi oameni în suferinţă, care vor avea nevoie de ajutor, nu numai printre cei de aceeaşi credinţă cu noi, ci şi, într-o mare măsură, printre cei care nu cunosc adevărul. – Counsels on Health, 1892, p. 506.
Doresc să vă spun că, în curând, acolo unde nu vor mai putea lucra predicatorii, se va putea lucra pe linie medicală. – Counsels on Health, 1901, p. 533.
Poporul lui Dumnezeu să-şi preţuiască sănătatea
Mi s-a arătat că reforma în privinţa sănătăţii constituie o parte a soliei îngerului al treilea şi este tot atât de strâns legată de aceasta, precum este braţul de corp. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1867, p. 486.
Ceaiul, cafeaua, tutunul şi alcoolul trebuie să fie prezentate ca fiind nişte permisivităţi păcătoase. Nu pe acelaşi plan putem pune carnea, ouăle, untul, brânza şi alte alimente asemănătoare, pe care le aşezăm pe masă. Nu pe acestea trebuie să le prezentăm mai întâi, ca şi când ar constitui aspectul cel mai important al lucrării noastre. În ceea ce le priveşte pe primele – ceaiul, cafeaua, tutunul, vinul şi toate băuturile alcoolice – nu trebuie acceptate cu moderaţie, ci înlăturate complet. – Selected Messages, book 3, 1881, p. 287.
Adevărata cumpătare ne învaţă să ne lipsim în totalitate de orice este dăunător şi să folosim cu chibzuinţă ceea ce este sănătos. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 562.
Aerul curat, lumina soarelui, cumpătarea, odihna, activitatea, hrana potrivită, folosirea apei, încrederea în puterea divină – acestea sunt adevăratele leacuri. – The Ministry of Healing, 1905, p. 127.
Orice dăunează sănătăţii nu slăbeşte numai vigoarea fizică, ci tinde să slăbească şi puterile mintale şi morale. Îngăduirea oricărei deprinderi nesănătoase face să fie mult mai dificil, pentru oricine, să reziste în faţa răului. – Idem, p. 128.
Revenirea la alimentaţia de la început
Dumnezeu încearcă să ne aducă înapoi, pas cu pas, la planul Său de la început – ca omul să se hrănească cu produsele naturale ale pământului. Pentru cei care aşteaptă Revenirea Domnului, mâncarea de carne va fi, în cele din urmă, înlăturată; carnea va înceta să alcătuiască o parte din hrana lor. Trebuie să avem întotdeauna în vedere acest scop şi să ne străduim să lucrăm permanent în direcţia lui. – Counsels on Health, 1890, p. 450.
În poporul care pretinde că aşteaptă Revenirea în curând a lui Hristos, trebuie să se vadă reforme mari. În ceea ce priveşte reforma sănătăţii, poporul nostru trebuie să facă o lucrare care încă nu a fost făcută. Cei care încă se hrănesc cu carnea animalelor, primejduindu-şi sănătatea fizică, mintală şi spirituală, ar trebui să fie treziţi cu privire la pericolul mâncării de carne. Mulţi dintre cei care acum sunt numai pe jumătate convertiţi cu privire la mâncarea de carne se vor îndepărta şi nu vor mai umbla cu poporul lui Dumnezeu. – Review and Herald, 27 mai 1902.
Timp de post şi de rugăciune
De acum şi până la încheierea timpului, poporul lui Dumnezeu trebuie să fie mai plin de râvnă, mai clarvăzător, să nu se încreadă în înţelepciunea proprie, ci în înţelepciunea Conducătorului său. Popurul trebuie să hotărască zile de post şi de rugăciune. Poate că nu va fi necesară abstinenţa totală, dar să mănânce cu cumpătare din alimentele cele mai simple. – Counsels on Diet and Foods, 1904, p. 188, 189.
Postul adevărat, care ar trebui să le fie recomandat tuturor, constă în abţinerea de la orice hrană excitantă şi folosirea corespunzătoare a hranei sănătoase şi simple, pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziţie din belşug. Oamenii trebuie să se gândească mai puţin la ceea ce vor mânca şi vor bea din hrana vremelnică şi mai mult la hrana din cer, care va da tărie şi vitalitate întregii lor experienţe religioase. – Medical Ministry, 1896, p. 283.
Aluatul evlaviei nu şi-a pierdut în întregime puterea. Atunci când primejdia şi descurajarea din biserică vor fi mai mari, mica grupă care rămâne în lumină va suspina şi va geme din cauza urâciunilor făcute în ţară. Dar rugăciunile ei se vor înălţa şi mai mult în favoarea bisericii, pentru că membrii ei s-au luat după obiceiurile lumii. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 209, 210.
Încrederea deplină în Dumnezeu
Din cauza unor lucrători neconsacraţi, lucrurile vor merge uneori rău. Este posibil să plângeţi din cauza consecinţelor purtării greşite a altora, dar să nu vă îngrijoraţi. Lucrarea se află sub supravegherea binecuvântatului Domn. Tot ceea ce El cere este ca lucrătorii să vină la El pentru a primi instrucţiuni şi să respecte îndrumările Sale. El are pe inimă toate departamentele lucrării – bisericile, misiunile, şcolile de Sabat şi instituţiile noastre. De ce să ne îngrijorăm? Dorinţa fierbinte de a vedea biserica plină de viaţă trebuie să fie însoţită de o încredere deplină în Dumnezeu. [...] Nimeni să nu-şi suprasolicite puterile date de Dumnezeu, în efortul de a grăbi înaintarea lucrării Domnului. Puterea omenească nu poate grăbi lucrarea; ea trebuie să fie unită cu puterea inteligenţelor cereşti. [...] Chiar dacă ar fi îndepărtaţi forţat toţi lucrătorii care poartă acum cele mai grele poveri, lucrarea lui Dumnezeu tot ar înainta. – Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 298.
Altarul familial
Seara şi dimineaţa, adunaţi-vă împreună cu copiii voştri ca să vă închinaţi lui Dumnezeu, citind din Cuvântul Său şi cântând spre lauda Sa. Învăţaţi-i să repete Legea lui Dumnezeu. – Evangelism, 1904, p. 499.
Faceţi ca timpul dedicat altarului familial să fie scurt, dar înălţător. Aveţi grijă ca nu cumva copiii voştri sau oricare alt membru al familiei să se teamă de el, din cauză că este plictisitor sau lipsit de interes. Când este citit sau explicat un capitol lung şi este înălţată o rugăciune lungă, acest serviciu preţios devine obositor şi este o uşurare când se încheie. [...]
Tatăl trebuie să aleagă un fragment din Scriptură, interesant şi uşor de înţeles; câteva versete vor fi suficiente pentru o învăţătură care să poată fi cercetată şi practicată în cursul zilei. Se pot pune întrebări, pot fi făcute unele observaţii serioase şi interesante sau poate fi prezentată spre exemplificare o povestire scurtă potrivită cu subiectul. Apoi, se pot cânta câteva strofe dintr-o cântare inspirată, iar rugăciunea să fie scurtă şi la subiect. Cel care rosteşte rugăciunea nu trebuie să se roage pentru toate lucrurile, ci să-şi exprime cererile în cuvinte simple şi să-L laude pe Dumnezeu cu recunoştinţă. – Child Guidance, 1884, p. 521, 522.
Feriţi-vă de asocierea cu lumea
„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ’A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’” (Apocalipsa 18,1-3). Când se va auzi această solie şi proclamarea adevărului îşi va face lucrarea de separare, noi, ca santinele credincioase ale lui Dumnezeu, trebuie să discernem care este adevărata noastră poziţie. Să nu ne asociem cu cei lumeşti, pentru ca nu cumva să împărtăşim spiritul lor, iar discernământul nostru spiritual să devină confuz, pentru că îi vedem pe cei care au adevărul şi vestesc solia Domnului din perspectiva bisericilor care se pretind creştine. În acelaşi timp, să nu fim ca fariseii, păstrând distanţa faţă de ei. – The Ellen G. White 1888 Materials, 1893, p. 1161.
Toţi cei care veghează şi aşteaptă venirea lui Hristos pe norii cerului nu se vor amesteca cu lumea, intrând în societăţi dedicate plăcerii şi participând la întruniri pentru distracţie. – Manuscript 4, 1989.
Nu este voia lui Dumnezeu să ne angajăm, prin contracte, în parteneriate sau asocieri de afaceri cu cei care nu sunt de credinţa noastră. – Review and Herald, 4 august 1904.
Trebuie să ne asociem cu alţii atât cât este posibil, fără a ne sacrifica principiile. Aceasta nu înseamnă să intrăm în hobby-urile şi societăţile lor, ci să-i lăsăm să vadă că noi suntem din toată inima alături de ei în ceea ce priveşte subiectul cumpătării. – Temperance, 1884, p. 220.
Recreaţia pe care o aprobă Hristos
Este privilegiul şi datoria creştinilor să caute să-şi refacă puterile spirituale şi să-şi fortifice corpurile printr-o recreaţie nevinovată, cu scopul de a-şi folosi puterile fizice şi mintale spre slava lui Dumnezeu. – Messages to Young People, 1871, p. 364.
Creştinii au la dispoziţia lor mai multe surse de fericire şi pot spune cu precizie care sunt bucuriile permise şi corecte. Ei pot să se bucure de acele recreări care nu le vor irosi mintea şi nu le vor înjosi sufletul, care nu dezamăgesc şi nu lasă în urmă un sentiment de deprimare care să distrugă respectul de sine şi să bareze posibilităţile de a fi folositori. Dacă acolo unde se duc pot să-L ia pe Isus cu ei şi să păstreze un duh de rugăciune, atunci sunt în perfectă siguranţă. – Messages to Young People, 1884, p. 38.
Întrunirile noastre ar trebui conduse în aşa fel, iar noi ar trebui să ne purtăm într-o asemenea manieră, încât, atunci când ne întoarcem acasă, să putem avea conştiinţa împăcată că nu L-am jignit pe Dumnezeu sau pe semenul nostru, să fim siguri că nu am rănit sau păgubit în niciun fel pe aceia cu care am fost împreună şi nu am avut asupra lor o influenţă dăunătoare. [...] Orice prilej de bucurie în care puteţi să vă angajaţi, cerând asupra lui, cu credinţă, binecuvântarea lui Dumnezeu, nu va fi periculos. Dar orice distracţie care vă face incapabili pentru rugăciunea în taină, pentru consacrare pe altarul rugăciunii sau pentru participarea la adunările de rugăciune nu este sigură, ci periculoasă. – Messages to Young People, 1913, p. 386.
Muzica să înalţe sufletul
Aşa cum copiii lui Israel, în timpul călătoriei lor prin pustie, îşi înveseleau drumul prin cântece sfinte, tot aşa astăzi, Dumnezeu îi îndeamnă pe copiii Săi să-şi înveselească viaţa de peregrini. Puţine mijloace sunt mai eficace pentru a fixa în memorie cuvintele Sale ca reprezentarea lor prin cântece. Asemenea cântece au o putere minunată. Ele au puterea de a domoli firea aspră şi necultivată, de a stimula gândirea, de a trezi compătimirea, de a încuraja armonia în acţiuni şi de a alunga tristeţea şi îngrijorarea care distrug curajul şi slăbesc străduinţa. – Education, 1903, p. 167, 168.
Muzica face parte din adorarea lui Dumnezeu în curţile cereşti şi, prin cântările noastre de laudă, ar trebui să ne străduim să ne apropiem, atât cât ne este posibil, de armonia corurilor cereşti... Ca parte a serviciului divin, cântarea este, în aceeaşi măsură, atât act de închinare, cât şi rugăciune. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 594.
Folosirea instrumentelor muzicale nu trebuie să ridice nicio obiecţie. Acestea au fost folosite în serviciile religioase încă din timpurile vechi. Închinătorii Îl lăudau pe Dumnezeu cu harfa şi cu chimvalul, deci şi astăzi muzica trebuie să-şi aibă locul ei în serviciile noastre religioase. – Evangelism, 1898, p. 500, 501.
Teatrul
Teatrul se află printre cele mai primejdioase locuri dedicate plăcerii. În loc să fie o şcoală a moralităţii, aşa cum se pretinde adesea, el este chiar focarul imoralităţii. Prin aceste distracţii, obiceiurile vicioase şi înclinaţiile păcătoase sunt întărite. Cântecele vulgare, gesturile, expresiile şi atitudinile imorale strică imaginaţia şi înjosesc moravurile.
Fiecare tânăr care frecventează în mod obişnuit asemenea reprezentaţii îşi va strica principiile. Nu există în ţara noastră o influenţă mai puternică în ceea ce priveşte otrăvirea imaginaţiei, distrugerea impresiilor religioase şi tocirea gustului pentru plăcerile liniştite şi pentru realităţile cumpătate ale vieţii, ca distracţiile oferite de teatru. Dragostea faţă de aceste reprezentaţii creşte cu fiecare îngăduinţă, aşa cum se intensifică dorinţa pentru băuturi îmbătătoare, pe măsură ce sunt folosite. – Testimonies for the Church, vol. 4, 1881, p. 652, 653.
Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi invocată asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Niciun creştin nu ar dori să întâmpine moartea într-un asemenea loc sau să fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos. – Messages to Young People, 1882, p. 398.
Singurele bucurii sigure sunt acelea care nu vor alunga gândurile serioase şi religioase. Singurele locuri sigure, în care putem intra, sunt acelea în care Domnul Isus poate merge cu noi. – Our High Calling, 1883, p. 284.
Îmbrăcămintea şi podoabele
Nu este necesar să facem din subiectul îmbrăcămintei punctul principal al religiei noastre. Avem altceva mai de preţ despre care să vorbim. Vorbiţi despre Hristos şi, când inima este convertită, orice nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va cădea de la sine. – Evangelism, 1889, p. 272.
Dacă suntem creştini, să-L urmărim pe Hristos, chiar dacă drumul pe care trebuie să mergem calcă peste înclinaţiile noastre fireşti. Nu este de niciun folos să vă spunem că nu trebuie să îmbrăcaţi aceasta sau aceea, pentru că, dacă simţiţi plăcere în inima voastră pentru lucruri inutile, îndepărtarea podoabelor va fi asemenea tăierii frunzişului dintr-un copac. Înclinaţiile inimii fireşti vor ieşi din nou la iveală. Trebuie să aveţi o conştiinţă proprie. – Child Guidance, 1892, p. 429, 430.
Rog poporul nostru să se comporte cu grijă şi temere înaintea lui Dumnezeu. Urmaţi obiceiurile în îmbrăcăminte, în măsura în care sunt conforme cu principiile sănătăţii. Surorile noastre să se îmbrace simplu, cum multe fac de altfel, să poarte rochii din materiale durabile, potrivite cu vârsta, dar să nu se preocupe tot timpul numai de problema îmbrăcămintei. Ele ar trebui să se îmbrace în haine modeste, decente şi plăcute. Să-i ofere lumii un exemplu viu cu privire la podoaba interioară a harului lui Dumnezeu. – Selected Messages, book 3, 1897, p. 242.
Înfăţişarea exterioară este o oglindă a inimii. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1856, p. 136.
Nevoia de publicaţii
Publicaţiile puse în circulaţie să fie scrise în limbajul cel mai clar şi simplu, să explice subiectele de importanţă vitală şi să facă cunoscute lucrurile care vor veni asupra lumii. – The Home Missionary, 1 februarie 1890.
Prima şi cea de-a doua solie au fost vestite în anii 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul proclamării celei de-a treia solii, dar toate cele trei solii trebuie să continue a fi vestite. [...] Aceste solii trebuie prezentate lumii prin publicaţii şi expuneri, ca să arătăm tot ce a fost şi tot ce va fi pe linia istoriei profetice. – Counsels to Writers and Editors, 1896, p. 26, 27.
Adevărul curat trebuie prezentat în pliante şi broşuri, iar acestea să fie împrăştiate ca frunzele toamna. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 230.
Patriarhi şi profeţi, Daniel şi Apocalipsa şi Marea Luptă sunt necesare acum mai mult ca oricând. Ele trebuie să fie larg răspândite, pentru că adevărurile subliniate în ele vor deschide mulţi ochi care acum nu văd. – Colporteur Ministry, 1905, p. 123.
Atâta timp cât continuă timpul de probă, vor exista şi împrejurări favorabile pentru colportori, ca să-şi facă lucrarea. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 478.
Fără atacuri violente în publicaţiile noastre
Aceia care scriu pentru publicaţiile noastre să nu facă niciun fel de atacuri şi aluzii nepoliticoase, care, cu siguranţă, vor face rău şi ne vor îngrădi calea, împiedicându-ne să facem lucrarea pe care o avem de făcut – aceea de a ajunge la toate categoriile de oameni, inclusiv la catolici. Lucrarea noastră este să spunem adevărul cu iubire, să nu-l amestecăm cu elementele nesfinţite ale unei inimi fireşti şi să nu vorbim despre lucruri care se potrivesc spiritului posedat de potrivnicii noştri. [...]
Nu trebuie să folosim cuvinte aspre şi tăioase. Scoateţi-le din orice articol scris şi omiteţi-le în fiecare cuvântare rostită. Să lăsăm Cuvântul Domnului să facă tăieturile şi mustrările; omul mărginit să se ascundă în Isus Hristos şi să rămână în El. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 240, 241, 244.
Trebuie să excludem din scrierile şi declaraţiile noastre fiecare exprimare care, dacă ar fi luată separat, ar putea fi interpretată într-o manieră greşită, pentru a fi făcută să pară împotriva legii şi a ordinii. Totul trebuie să fie analizat cu grijă, ca nu cumva să fim luaţi în evidenţă pentru că am rostit ceva care să ne facă să părem neloiali faţă de ţara noastră şi de legile ei. – Letter 36, 1895.
Creştinismul nu se evidenţiază prin acuzări şi condamnări. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 397.
Atenţie la consecinţele secundare
Dumnezeu nu a trecut pe lângă poporul Său ca să aleagă un om aici şi altul acolo, ca fiind singurii demni de a li se încredinţa adevărul. El nu dă unui om o lumină contrară doctrinei stabilite a organizaţiei. La fiecare reformă, s-au ridicat oameni care au emis această pretenţie. [...] Nimeni să nu fie atât de încrezător în sine, încât să creadă că Dumnezeu i-a dat o lumină deosebită, mai presus de fraţii lui.
Cineva acceptă o idee nouă şi originală, care pare să intre în conflict cu adevărul [...] el stăruie asupra ei până ce îi pare a fi învăluită de frumuseţe şi importanţă, pentru că Satana are putere să-i dea această aparenţă falsă. În cele din urmă, ea devine subiectul care-l preocupă cu totul, punctul cel mai important, în jurul căruia se învârte totul, şi adevărul este smuls din inimă. [...] Vă avertizez să fiţi atenţi la aceste consecinţe secundare, a căror tendinţă este să abată cugetul de la adevăr. Greşeala nu este niciodată inofensivă, căci ea aduce întotdeauna confuzie şi dezbinare. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 291, 292.
Puneţi accentul pe unitate, nu pe deosebiri
Există mii de ispite deghizate, pregătite pentru aceia care au lumina adevărului, iar unica siguranţă pentru fiecare dintre noi este să nu acceptăm nicio învăţătură nouă, nicio interpretare nouă a Scripturilor, fără ca, mai întâi, să o supunem atenţiei fraţilor cu experienţă. Aduceţi-o înaintea lor cu un spirit smerit, ascultător, cu rugăciune zeloasă şi, dacă ei nu văd lumină în ea, acceptaţi judecata lor, pentru că „prin marele număr al sfetnicilor, ai biruinţa”.
Se vor ivi bărbaţi şi femei care vor declara că au o lumină nouă şi o nouă descoperire şi a căror tendinţă este de a clătina credinţa în ceea ce priveşte vechile pietre de hotar. Învăţăturile lor nu vor suporta proba Cuvântului lui Dumnezeu şi totuşi vor exista suflete care vor fi amăgite. Vor fi puse în circulaţie rapoarte false, iar unii vor fi prinşi în această capcană. [...] Niciodată nu putem fi destul de precauţi împotriva oricărei forme de rătăcire, pentru că Satana caută tot timpul să-i abată pe oameni de la adevăr. – Idem, p. 293, 295, 296.
Trebuie să scoatem în evidenţă, ca fiind esenţială, necesitatea de a fi uniţi, nu în sensul că ar trebui să le cerem celorlalţi să fie de aceeaşi părere cu noi, dar, dacă toţi caută să-şi însuşească blândeţea şi umilinţa lui Hristos, vor avea cugetul lui Hristos. Atunci va exista unitate în gândire. – Letter 15, 1892.
Îi îndemn pe aceia care pretind a crede în adevăr să fie în armonie cu fraţii lor. Nu căutaţi să-i daţi lumii prilejul de a spune că suntem extremişti, că suntem dezbinaţi, că unul învaţă ceva şi altul altceva. Evitaţi dezbinările! – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1893, p. 57.
Cum să întâmpinăm criticile
Cei care s-au îndepărtat de la credinţă vor veni la adunările noastre ca să ne abată atenţia de la lucrarea pe care Dumnezeu vrea s-o facem. Voi nu vă puteţi permite să vă întoarceţi urechile de la adevăr spre închipuiri. Nu vă opriţi pentru a încerca să-l convertiţi pe cel care rosteşte cuvinte de ocară împotriva lucrării voastre, ci lăsaţi să se vadă că sunteţi însufleţiţi de Duhul lui Isus Hristos, iar îngerii lui Dumnezeu vor pune pe buzele voastre cuvinte care vor ajunge la inima împotrivitorilor voştri. Dacă aceşti oameni persistă în a-şi impune părerile, aceia din adunare care au o minte echilibrată vor înţelege că standardul vostru este cel mai înalt. Vorbiţi în aşa fel, încât să se cunoască că Isus Hristos vorbeşte prin voi. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 148, 149.
Înălţaţi Cuvântul lui Dumnezeu
Dacă ne străduim să declanşăm stări emoţionale, le vom obţine într-o asemenea măsură, încât nu le vom mai putea ţine sub control. „Predică Cuvântul” cu calm şi cu claritate. Noi nu trebuie să considerăm că ar fi de datoria noastră să generăm emoţii puternice. Numai Duhul Sfânt poate da naştere unui entuziasm sănătos. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să lucreze, iar cel pe care-l foloseşte El să se comporte cu băgare de seamă, veghind, aşteptând, rugându-se şi privind la Isus în fiecare clipă, condus şi stăpânit de Duhul cel preţios, care este lumină şi viaţă. – Selected Messages, book 2, 1894, p. 16, 17.
Trebuie să le vestim oamenilor Cuvântul cel puternic al lui Dumnezeu şi, dacă primesc acest Cuvânt, Duhul Sfânt va veni, dar El vine întotdeauna aşa cum am spus-o mai înainte: într-un fel care se adresează raţiunii oamenilor. În vorbirea noastră, în cântările noastre şi în toate practicile noastre spirituale, trebuie să dăm pe faţă acea linişte şi demnitate şi acea teamă sfântă, care trebuie să-l caracterizeze pe orice copil adevărat al lui Dumnezeu. – Selected Messages, book 2, 1908, p. 43.
Nu prin emoţii, nici prin provocare, ci doar prin Cuvânt, căci numai pe platforma Cuvântului lui Dumnezeu ne putem afla în siguranţă. – Selected Messages, book 3, 1908, p. 375.