Oraşele

Primii constructori de oraşe

După ce a fost blestemat de Dumnezeu, Cain a plecat din casa tatălui său. El a ales mai întâi să se ocupe cu agricultura şi, apoi, a întemeiat o cetate pe care a denumit-o după numele primului său născut (Gen.4,17). El s-a ascuns de faţa Domnului, a respins făgăduinţa redobândirii Edenului şi a căutat bunuri şi bucurii pe pământ, sub blestemul păcatului, aşezându-se în fruntea marii categorii de oameni care se închină dumnezeului acestei lumi. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 81.

Pentru un timp, urmaşii lui Noe au continuat să locuiască în mijlocul munţilor unde s-a oprit corabia. Pe măsură ce numărul lor a crescut, apostazia i-a condus rapid la dezbinare. Cei care doreau să-L uite pe Creator şi să se lepede de îngrădirile Legii Sale simţeau o permanentă neplăcere faţă de exemplul şi învăţătura celor ce se temeau de Dumnezeu şi, după un timp, s-au hotărât să se despartă de ei. Ca urmare, au pornit spre câmpia Şinear, pe malurile râului Eufrat. [...] Aici au hotărât să construiască o cetate şi în ea un turn de o înălţime atât de uimitoare, încât să devină o minune a lumii (Gen. 11,2-4). – Idem, p.118, 119.

Oraşele sunt focare ale viciului

Goana după plăceri şi distracţii este concentrată în oraşe. Mulţi părinţi care aleg un cămin în oraş pentru copiii lor, gândind că le oferă avantaje mai mari, sunt dezamăgiţi şi se căiesc prea târziu de teribila lor greşeală. Oraşele de astăzi devin cu repeziciune tot mai asemănătoare Sodomei şi Gomorei. Numeroasele sărbători încurajează inactivitatea. Sporturile captivante, spectacolele, cursele de cai, jocurile de noroc, băuturile alcoolice şi petrecerile stimulează la maximum fiecare pasiune. Tineretul este absorbit de curentul popular. [...] – Christ’s Object Lessons, 1900, p. 54.

Mi-a fost dată lumina că oraşele vor fi pline de confuzie, violenţă şi crimă şi că aceste lucruri se vor înmulţi până la sfârşitul istoriei acestui pământ. – Testimonies for the Church, vol. 7, 1902, p. 84.

În întreaga lume, oraşele devin focare ale viciului. La fiecare pas, predomină priveliştile şi zgomotele răului. Pretutindeni se află ademeniri la senzualitate şi desfrâu. – The Ministry of Healing, 1905, p. 363.

Judecăţile care vin asupra oraşelor

Lovituri înspăimântătoare vor veni asupra pământului, iar palatele grandioase, construite cu mare cheltuială, vor deveni cu siguranţă mormane de ruine. – Manuscript Releases, vol. 3, 1891, p. 312.

Când mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu va fi retrasă, distrugătorul îşi va începe lucrarea. Atunci, asupra oraşelor noastre vor veni cele mai mari nenorociri. – Idem, p. 314.

Dumnezeu le adresează locuitorilor pământului avertizări, cum ar fi incendiile din Chicago, din Melbourne, din Londra şi cel din New York. – Manuscript 127, 1897.

Sfârşitul este aproape şi fiecare oraş va fi bulversat în toate felurile. În fiecare oraş vor apărea tulburări. Orice poate fi zguduit va fi zguduit şi nu ştim ce va mai veni după aceea. Pedepsele vor fi pe măsura nelegiuirii oamenilor, potrivit cu lumina adevărului care le-a fost dat. – Manuscript Releases, vol. 1, 1902, p. 248.

Oh, dacă poporul lui Dumnezeu ar fi conştient cu privire la distrugerea iminentă a miilor de oraşe care acum sunt dedate aproape în întregime idolatriei! Este aproape timpul când marile oraşe vor fi şterse de pe faţa pământului şi când toţi ar trebui să fie avertizaţi despre aceste judecăţi care vin. – Evangelism, 1910, p. 29.

Clădirile declarate rezistente la catastrofe vor fi distruse

Am văzut clădirile cele mai costisitoare, construite din materiale despre care se presupunea că sunt rezistente la foc, şi totuşi aceste edificii mândre se vor preface în scrum, aşa cum a pierit Sodoma în flăcările răzbunării lui Dumnezeu. [...] Monumentele măgulitoare ale măreţiei omeneşti se vor prăbuşi în ţărâna pământului, chiar înainte de venirea ultimei mari distrugeri a lumii. – Selected Messages, book 3, 1901, p. 418.

Dumnezeu Îşi retrage Duhul Său de la oraşele nelegiuite, care au devenit asemenea oraşelor lumii de dinaintea potopului şi asemenea Sodomei şi Gomorei. [...] Castele costisitoare, minuni ale talentului arhitectural, vor fi distruse fără nicio avertizare în prealabil atunci când Domnul va socoti că proprietarii lor au depăşit limitele răbdării. Distrugerea prin foc a clădirilor impresionante, despre care se presupunea că sunt neinflamabile, constituie o ilustrare a modului în care, în scurt timp, arhitectura pământului va zăcea în ruine. – This Day With God, 1902, p. 152.

Oamenii vor continua să înalţe clădiri scumpe, care costă multe milioane. Se va acorda o atenţie deosebită frumuseţii lor arhitecturale, tăriei şi solidităţii cu care sunt construite, dar Domnul mi-a arătat că, în ciuda trăiniciei lor şi a decorării costisitoare, aceste clădiri vor avea parte de soarta templului din Ierusalim. – Bible Commentary, vol. 5, 1098 (1906).

Oraşul New York

Dumnezeu nu Şi-a revărsat mânia fără milă. El îşi întinde încă mâna ocrotitoare. Solia Lui trebuie să fie vestită în marele New York. Oamenilor trebuie să li se arate cum poate Dumnezeu, cu o atingere a mâinii Sale, să distrugă averile pe care şi le-au adunat, în ciuda zilei celei mari de pe urmă. – Manuscript Releases, vol. 3, 1902, p. 310, 311.

Nu am o lumină specială cu privire la ceea va veni asupra oraşului New York. Tot ceea ce ştiu este că, într-o zi, marile construcţii vor fi dărâmate de puterea lui Dumnezeu, care întoarce şi răstoarnă. [...] Moartea va fi pretutindeni. Din această cauză, sunt atât de nerăbdătoare ca oraşele noastre să fie avertizate. – Review and Herald, 5 iulie 1906.

Într-o ocazie, fiind în oraşul New York, în timpul nopţii, mi s-a cerut să privesc clădirile care se înălţau, etaj după etaj, către cer. Aceste clădiri erau garantate împotriva incendiilor şi fuseseră ridicate spre slava proprietarilor şi a constructorilor lor. [...] Scena care a trecut apoi pe dinaintea mea reprezenta o alarmă de incendiu. Oamenii priveau clădirile semeţe, despre care se presupunea că sunt garantate împotriva focului, şi spuneau: „Ele sunt în siguranţă deplină”. Dar clădirile au ars ca şi când ar fi fost făcute din smoală. Maşinile de pompieri nu puteau face nimic pentru a opri distrugerea. Pompierii erau incapabili să mânuiască pompele. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 12, 13.

Chicago şi Los Angeles

De asemenea, am văzut evenimentele care vor avea loc în curând în Chicago şi în alte oraşe mari. Pe măsură ce nelegiuirea creştea şi puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu era retrasă, apăreau furtuni şi intemperii distrugătoare. Clădirile erau nimicite de foc şi zguduite de cutremure. [...] La câtva timp după aceasta, mi s-a arătat că viziunea cu privire la clădirile din Chicago – atragerea fondurilor financiare ale poporului nostru pentru construirea lor, precum şi distrugerea lor – a fost o pildă pentru poporul nostru, avertizându-l să nu investească mari sume în proprietăţile situate în Chicago şi nici în alte oraşe, afară de cazul în care providenţa lui Dumnezeu deschide în mod explicit calea şi arată în mod clar datoria de a clădi sau de a cumpăra clădiri, ca o necesitate pentru a vesti solia de avertizare. Un avertisment asemănător a fost dat şi cu privire la construirea în Los Angeles. În mai multe rânduri, am fost instruită că nu trebuie să investim mijloacele noastre financiare pentru a construi clădiri costisitoare în oraşe. – The Paulson Collection, 1906, p. 50.

San Francisco şi Oakland

San Francisco şi Oakland devin ca Sodoma şi Gomora, iar Domnul Îşi va revărsa mânia asupra lor. Nu peste mult timp, vor suferi judecăţile Sale. – Manuscript 30, 1903.

Teribilul cutremur care s-a abătut asupra oraşului San Francisco  va fi urmat de alte manifestări ale puterii lui Dumnezeu. Legea Sa a fost călcată. Oraşele au ajuns compromise de păcate. Studiaţi istoria cetăţii Ninive: Dumnezeu a trimis prin Iona o solie specială pentru acest oraş nelegiuit. [...] Multe solii asemănătoare ar fi date şi în vremea noastră, dacă oraşele pline de păcate s-ar pocăi, aşa cum a făcut Ninive. – Manuscript 61a, 3 iunie 1906.

Chiar şi în oraşele peste care au căzut pedepsele lui Dumnezeu, ca o consecinţă a nelegiuirii lor, nu există niciun semn de pocăinţă. Cârciumile continuă să fie pline şi oamenii sunt supuşi la multe ispitiri. – Letter 268. 20 august 1906.

Alte oraşe nelegiuite

Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, scenele dezastrului de la San Francisco se vor repeta şi în alte locuri. [...] Aceste lucruri mă fac să fiu foarte impresionată, pentru că ştiu că ziua judecăţii este foarte aproape de noi. Judecăţile care deja au venit sunt un avertisment, dar nu constituie pedeapsa definitivă care va veni asupra oraşelor nelegiuite. [...] (Habacuc 2,1-20; Ţefania 1,1-3.20; Zaharia 1,1-4.14; Maleahi 1,1-4 – citate de referinţă). În curând, vom fi martorii acestor scene, aşa cum au fost ele descrise cu claritate. Amintesc aceste uluitoare declaraţii din Scriptură pentru a fi studiate cu atenţie de fiecare. Profeţiile scrise în Vechiul Testament reprezintă Cuvântul Domnului pentru ultimele zile şi se vor împlini tot atât de sigur ca şi dezastrul de la San Francisco la care am fost martori. – Letter 154, 26 mai 1906.

Sunt îndemnată să vestesc solia că oraşele pline de nelegiuiri şi păcate până la refuz vor fi distruse prin cutremure, incendii şi inundaţii. – Evangelism, 27 aprilie 1906, p. 27.

Toate avertismentele lui Hristos cu privire la evenimentele care vor avea loc aproape de încheierea istoriei acestui pământ se împlinesc acum în marile noastre oraşe. Dumnezeu îngăduie ca aceste lucruri să fie aduse la lumină, pentru ca toţi să le înţeleagă. Oraşul San Francisco este un exemplu despre ceea ce va veni asupra întregii lumi. Corupţia şi mituirea, deturnarea de fonduri, afacerile necinstite printre oamenii care au puterea de a-i elibera pe cei vinovaţi şi de a-i condamna pe cei nevinovaţi – toate aceste nelegiuiri umplu marile oraşe ale pământului şi fac lumea să fie aşa cum a fost şi cea din zilele de dinaintea potopului. – Letter 230, 1907.

Sindicatele în oraşe

Satana lucrează cu mult zel în oraşele aglomerate. Lucrarea lui se vede în confuzia, grevele, dezacordul dintre muncă şi capital şi în ipocrizia care a pătruns în biserici. [...] Pofta firii pământeşti, mândria, etalarea egoismului, abuzul de putere, cruzimea şi forţa, folosite pentru a-i obliga pe oameni să se unească în confederaţii şi uniuni, legându-se singuri în snopii buni de ars în focurile mari din ultimele zile, toate acestea sunt opera agenţilor satanici. – Evangelism, 1903, p. 26.

Cei răi s-au unit în asociaţii, au format trusturi, uniuni şi confederaţii. Noi nu trebuie să avem nicio legătură cu aceste organizaţii. Dumnezeu este Conducătorul nostru şi El ne cheamă să ieşim din lume şi să fim deosebiţi. „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul, nu vă atingeţi de ce este necurat” (2 Corinteni 6,17). Dacă nu vom face aşa, dacă vom continua să ne unim cu lumea şi să privim lucrurile dintr-un punct de vedere lumesc, vom deveni la fel ca lumea. Dacă politica lumească şi ideile lumeşti guvernează toate acţiunile noastre, nu vom mai putea sta pe platforma înaltă şi sfântă a adevărului veşnic. – SDA Bible Commentary, vol. 4, 1903, p. 1142.

Sindicatele sunt o sursă de necazuri pentru adventişti

Sindicatele vor fi unul dintre mijloacele care vor aduce asupra acestui pământ o vreme de necaz cum n-a fost niciodată de la începutul lumii. [...] Câţiva oameni se vor asocia ca să pună mâna pe toate mijloacele care pot fi obţinute în anumite sectoare de afaceri. Se vor forma sindicate, iar cei care vor refuza să se alăture acestor uniuni vor deveni suspecţi. [...] Din cauza acestor uniuni şi confederaţii, curând, instituţiilor noastre le va fi foarte greu să-şi continue lucrarea în oraşe. Avertismentul meu este: Rămâneţi afară din oraşe! Nu clădiţi sanatorii în oraşe! – Selected Messages, book 2, 1903, p. 142.

Se apropie repede timpul când puterea de conducere a sindicatelor va fi foarte apăsătoare. – Selected Messages, book 2, 1904, p. 141.

În oraşe sunt mulţi care doresc cu ardoare lumina şi adevărul

Dumnezeu Se va ocupa în mod sigur de oraşele lumii, totuşi nu le va pedepsi după măsura deplină a indignării Sale, deoarece vor mai exista încă unele suflete care se vor desprinde de sub puterea amăgitoare a vrăjmaşului, se vor pocăi şi vor fi transformate. – Evangelism, 1906, p. 27.

Întunericul spiritual care acoperă lumea întreagă este intensificat în centrele urbane aglomerate. În oraşe, lucrătorii Evangheliei se confruntă cu cea mai mare nepocăinţă şi cu cea mai mare nevoie. Dar tot în aceste oraşe, câştigătorii de suflete găsesc cele mai mari ocazii pentru lucrare. În mulţimile care nu au nicio idee despre Dumnezeu şi despre cer, există mulţi care doresc cu ardoare lumina şi curăţia inimii. Chiar şi printre cei neglijenţi şi indiferenţi sunt mulţi aceia a căror atenţie poate fi reţinută de descoperirea iubirii lui Dumnezeu pentru sufletul omenesc. – Review and Herald, 17 noiembrie 1910.

În oraşe să se lucreze cu mai mult zel

În cadrul pregătirii pentru Revenirea Domnului nostru, avem de făcut o lucrare importantă în oraşele mari. În aceste mari centre, avem de adus o mărturie solemnă – cuvinte de încurajare pentru lucrătorii care se întreţin singuri. – Pamphlet 113, 1909, p. 5.

Solia de avertizare pentru acest timp nu se vesteşte cu seriozitate în marea lume a afacerilor. Zi după zi, centrele de comerţ şi industrie sunt aglomerate de bărbaţi şi de femei care au nevoie de adevărul prezent, dar care nu obţin cunoştinţa salvatoare a preţioaselor sale principii, deoarece nu se depun suficiente eforturi serioase şi perseverente pentru a ajunge la această categorie de oameni, acolo unde sunt ei. – Counsels to Writers and Editors, 1909, p. 14.

Acum trebuie vestită solia îngerului al treilea, nu numai în ţările îndepărtate, ci şi în locurile neglijate, din apropierea noastră, unde sunt mulţi care trăiesc neavertizaţi şi nemântuiţi. Oraşele noastre de pretutindeni solicită din partea servilor lui Dumnezeu o lucrare serioasă şi din toată inima. – Review and Herald, 17 noiembrie 1910.

Nu toţi pot părăsi încă oraşele

Ori de câte ori este posibil, părinţii sunt datori să le asigure copiilor lor locuinţe la ţară. – The Adventist Home, 1906, p. 141.

Din ce în ce mai mult, pe măsură ce timpul înaintează, poporul nostru va trebui să părăsească oraşele. De ani de zile am fost instruită că fraţii şi surorile noastre, şi mai ales familiile cu copii, trebuie să aibă în vedere părăsirea oraşelor, pe măsură ce li se iveşte ocazia. Mulţi vor trebui să se străduiască serios pentru a găsi o asemenea posibilitate. Dar, până când li se va ivi prilejul de a pleca, ei ar trebui să fie mai activi în lucrarea misionară, oricât de limitată ar putea fi sfera lor de influenţă. – Selected Messages, book 2, 1906, p. 360.

Oraşele noastre sunt tot mai rele şi devine din ce în ce mai evident faptul că aceia care rămân în ele, fără să fie nevoie, o fac cu riscul pierderii mântuirii sufletului lor. – Country Living, 1907, p. 9.

Oraşele mari şi mici sunt cufundate în păcat şi corupţie morală. Totuşi, încă mai sunt oameni ca Lot în fiecare Sodomă. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 136.

În oraşe este nevoie de şcoli, biserici şi restaurante

Se poate face mult mai mult pentru mântuirea şi educaţia copiilor celor care, în prezent, nu pot să plece din oraşe. Aceasta este o problemă demnă de cele mai susţinute eforturi din partea noastră. Biserica trebuie să înfiinţeze şcoli pentru copiii din oraş şi, în legătură cu aceste şcoli, acolo unde este necesar, să fie luate măsuri pentru a se asigura învăţământul superior. – Child Guidance, 1903, p. 306.

Restaurantele noastre trebuie să se afle în oraşe, pentru că aceasta ar putea fi singura modalitate prin care lucrătorii acestora să ajungă la unii oameni pentru a-i învăţa principiile unei bune vieţuiri. – Selected Messages, book 2, 1903, p. 142.

În repetate rânduri, Domnul ne-a învăţat că lucrarea în oraşe trebuie coordonată din centre situate în afara acestora. În oraşe trebuie să avem case de adunare pentru servicii în onoarea lui Dumnezeu, dar instituţiile care se ocupă de publicaţiile noastre, de vindecarea bolnavilor şi de educarea lucrătorilor (colegii) trebuie să fie stabilite în afara oraşelor. Îndeosebi pentru tineretul nostru este important să fie la adăpost de ispitele vieţii din oraş. – Selected Messages, book 2, 1907, p. 358.

Nu sunt recomandate mutările grăbite la ţară

Fiecare să-şi ia timp şi să chibzuiască cu grijă pentru a nu fi asemenea omului din parabolă, care a început să clădească şi nu a fost în stare să termine. Nicio mutare nu ar trebui făcută fără ca deplasarea şi tot ce ţine de ea să fie chibzuite cu grijă şi cântărite sub toate aspectele. [...] Sunt unele persoane care se grăbesc să facă ceva şi pornesc la acţiune fără să ştie ce vor să facă. Dumnezeu nu cere aşa ceva. [...] Nimic să nu fie făcut într-o manieră dezordonată, care să ducă la pierderi sau la sacrificare de bunuri materiale, din cauza cuvântărilor înflăcărate, nechibzuite, care stârnesc un entuziasm ce nu este după voia lui Dumnezeu şi fac, în acest fel, ca o biruinţă, a cărei obţinere era esenţială, să se transforme în înfrângere, din cauza lipsei de cumpătare ce caracterizează o judecată sănătoasă şi a unui plan bine gândit, potrivit cu principiile şi scopurile noastre.  – Selected Messages, book 2, 1893, p. 362, 363.

Semnalul părăsirii în grabă a oraşelor

Nu este prea departe timpul când, la fel ca primii ucenici, vom fi siliţi să ne căutăm refugiul în locuri pustii şi izolate. Aşa cum asediul Ierusalimului de către armatele romane a fost semnalul de fugă pentru creştinii iudei, tot astfel adoptarea de către naţiunea noastră a decretului de impunere a sabatului papal va fi o avertizare pentru noi. Atunci va fi timpul să părăsim oraşele mari şi să ne pregătim să le părăsim şi pe cele mici, pentru a locui în zone retrase, în locuri izolate, la munte. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1885, p. 464, 465.

Unii credincioşi se vor mai afla încă în oraşe după adoptarea decretului

În timpul strâmtorării, am fugit cu toţii din oraşe şi sate, dar am fost urmăriţi de cei nelegiuiţi care au intrat în casele sfinţilor cu sabia. – Early Writings, 1858, p. 34.

Pe măsură ce părăseau oraşele şi satele, sfinţii erau urmăriţi de cei nelegiuiţi, care căutau să-i omoare. Dar săbiile care fuseseră ridicate să omoare pe poporul lui Dumnezeu se frângeau şi cădeau fără putere la pământ, ca paiele. Îngerii lui Dumnezeu îi ocroteau pe sfinţi. – Idem, p. 284, 285.

Deşi un decret general va stabili timpul când păzitorii poruncilor lui Dumnezeu vor putea fi omorâţi, în unele cazuri, vrăjmaşii vor anticipa decretul şi se vor strădui să le ia viaţa chiar înainte de data specificată. Dar nimeni nu va putea să treacă peste puternicii ocrotitori aflaţi în jurul fiecărui suflet credincios. Unii vor fi atacaţi în timpul fugii lor din oraşe şi sate, dar săbiile ridicate împotriva lor se vor rupe şi vor cădea fără putere la pământ ca nişte paie. Alţii vor fi apăraţi de îngeri sub înfăţişarea unor războinici. – The Great Controversy, 1911, p. 631.