Domnul Isus a murit pentru a-l mântui pe poporul Său de păcate, iar răscumpărarea în Hristos înseamnă a înceta să calci Legea lui Dumnezeu şi a fi eliberat de orice păcat. Nici o inimă pornită în vrăjmăşia împotriva legii lui Dumnezeu nu este în armonie cu Domnul Hristos, care a suferit pe Golgota pentru a justifica şi pentru a înălţa Legea înaintea universului.
Aceia care fac declaraţii îndrăzneţe cu privire la propria sfinţire dovedesc prin acest fapt că nu se văd pe ei înşişi în lumina Legii; ei nu sunt iluminaţi spiritual şi nu detestă orice formă de egoism şi de mândrie. De pe buzele lor întinate de păcat ies afirmaţii contradictorii: „Eu sunt sfânt, sunt fără păcat. Isus mă învaţă că, dacă respect Legea, sunt căzut din har. Legea este un jug al robiei.” Domnul spune: „Ferice de cei ce păzesc poruncile, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie, ca să putem lua hotărâri bune şi să acţionăm în conformitate cu ele, deoarece astfel vom respecta Cuvântul şi vom fi în armonie cu Legea sfântă a lui Dumnezeu.
Nu suntem mântuiţi prin Lege, dar nici în neascultare
Chiar dacă trebuie să fim în armonie cu Legea lui Dumnezeu, noi nu suntem mântuiţi prin faptele Legii, şi totuşi nu putem să fim mântuiţi fără ascultare. Legea constituie standardul prin care este măsurat caracterul. Însă, fără harul regenerator al Domnului Hristos, noi nu suntem în stare să respectăm poruncile lui Dumnezeu. Numai Isus ne poate curăţa de toate păcatele. El nu ne mântuieşte prin Lege, [96] dar nici nu ne va mântui în neascultare de Lege.
Iubirea noastră faţă de Domnul Hristos va fi proporţională cu adâncimea convingerii noastre cu privire la păcat, iar prin Lege vine cunoştinţa păcatului. Totuşi, atunci când ne vedem pe noi înşine aşa cum suntem, să privim la Domnul Isus, care S-a dat pentru noi, ca să ne poată mântui de orice nelegiuire. Să ne bazăm pe meritele lui Hristos, prin credinţă, iar sângele Său, care curăţă sufletul, îşi va face lucrarea. Cu cât vom vedea mai clar relele şi pericolele la care am fost expuşi, cu atât vom fi mai recunoscători pentru eliberarea primită prin Domnul Hristos. Evanghelia lui Hristos nu-i dă omului dreptul de a călca Legea, deoarece potopul de nenorocire a venit peste lume tocmai din cauza nelegiuirii, din cauza călcării Legii.
În zilele noastre, păcatul este la fel de rău cum a fost şi în timpul lui Adam. Evanghelia nu-i făgăduieşte favoarea lui Dumnezeu nici unui om care calcă Legea Sa şi nu se pocăieşte. Degradarea inimii omeneşti, vinovăţia nelegiuirii, ruina păcatului, toate sunt arătate cu claritate de crucea prin care Domnul Hristos ne-a oferit o cale de scăpare.
O doctrină foarte înşelătoare
Neprihănirea proprie este pericolul acestui veac. Ea desparte sufletul de Domnul Hristos. Cei care se încred în propria neprihănire nu pot să înţeleagă modul în care mântuirea vine prin Domnul Hristos. Ei numesc păcatul neprihănire şi neprihănirea păcat. Ei nu înţeleg caracterul rău al nelegiuirii, nu înţeleg frica de Lege, pentru că nu respectă standardul moral al lui Dumnezeu. Motivul pentru care sunt atât de multe convertiri false în zilele noastre este că Legea lui Dumnezeu este atât de puţin preţuită. În locul standardului lui Dumnezeu pentru neprihănire, oamenii au înălţat un standard propriu, prin care măsoară caracterul. Ei privesc printr-o lentilă întunecată şi le prezintă celorlalţi idei false cu privire la sfinţire, încurajând în acest fel egoismul, mândria şi neprihănirea proprie. Doctrina sfinţirii, pe care mulţi o susţin, este foarte înşelătoare, pentru că flatează inima firească, dar lucrul cel mai bun care îi poate fi predicat [97] celui păcătos este adevărul cu privire la cerinţele obligatorii ale Legii lui Dumnezeu. Credinţa şi faptele trebuie să meargă mână în mână, deoarece credinţa fără fapte este moartă.
Verificarea doctrinei
Profetul declară un adevăr prin care putem verifica orice doctrină. El spune: „La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8,20). Deşi învăţăturile greşite abundă în lume, acest fapt nu este un motiv pentru care oamenii trebuie să rămână în amăgire. Adevărul este clar, iar când este pus în contrast cu învăţătura falsă, caracterul lui poate fi văzut cu uşurinţă. Toţi supuşii harului lui Dumnezeu pot să înţeleagă ce se cere de la ei. Prin credinţă, noi putem să ne conformăm viaţă cu standardul neprihănirii, deoarece putem să ne însuşim neprihănirea Domnului Hristos.
Căutătorul sincer al adevărului va găsi în Cuvântul lui Dumnezeu regula pentru sfinţirea autentică. Apostolul spune: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului… Căci lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umbla-rea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi” (Romani 8,1-9).