Opiniile și practicile să fie conforme Cuvantului lui Dumnezeu.
Mulţi pretind că au fost sfinţiţi înaintea lui Dumnezeu, şi totuşi, când le este prezentat marele standard al neprihănirii, devin foarte nervoşi şi manifestă un spirit care dovedeşte că nu ştiu nimic despre ce înseamnă a fi sfinţit. Ei nu au gândul lui Hristos, deoarece aceia care sunt cu adevărat sfinţiţi vor respecta şi vor asculta Cuvântul lui Dumnezeu, îndată ce este deschis în faţa lor, şi vor exprima o dorinţă puternică de a cunoaşte adevărul cu privire la fiecare punct de doctrină. Un simţământ de exaltare nu este o dovadă a sfinţirii. Afirmaţia: „Sunt mântuit, sunt mântuit” nu este o dovadă că un om este mântuit sau sfinţit.
Multora care sunt cuprinşi de exaltare li se spune că sunt sfinţiţi, deşi nu au nici o idee despre semnificaţia termenului, deoarece nu cunosc nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Ei se flatează cu gândul că se află în conformitate cu voia lui Dumnezeu, pentru că se simt fericiţi, dar, când sunt supuşi verificării, când Cuvântul lui Dumnezeu le este prezentat pentru a influenţa experienţa lor, ei îşi astupă urechile, ca să nu audă adevărul, şi spun: „Sunt sfinţit”, punând capăt în acest fel oricărei controverse. Aceşti oameni nu vor să cerceteze Scripturile pentru a cunoaşte adevărul şi a le dovedi că sunt într-o autoamăgire îngrozitoare. Sfinţirea înseamnă cu mult mai mult decât un avânt sentimental.
Emoţia nu este sfinţire. Singura sfinţire este conformarea cu voia Tatălui nostru care este în ceruri, iar voia lui Dumnezeu este exprimată în Legea Sa sfântă. Sfinţirea este respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Sfinţirea [122] înseamnă a dovedi că eşti un copil care ascultă de Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuza noastră, nu opiniile şi ideile oamenilor. Cei care doresc să fie cu adevărat sfinţiţi să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu cu răbdare, cu rugăciune şi cu un suflet umilit. Să-şi aducă aminte că Domnul Isus S-a rugat: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17,17).
A trăi prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu
Creştinismul este o viaţă trăită prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem şi să trăim în Hristos, care este calea, adevărul şi viaţa. Credinţa noastră în Dumnezeu se exprimă prin credinţa în Cuvântul Său. Noi ne încredem în Dumnezeu şi ascultăm de El când respectăm poruncile Sale şi Îl iubim când iubim Legea Sa.
Credinţa într-o minciună nu va duce pe nici unul dintre noi pe calea sfinţirii. Dacă toţi pastorii din lume ne-ar spune că suntem în siguranţă, în timp ce noi călcăm chiar şi o singură regulă din sfântul standard al neprihănirii, acest fapt nu ar micşora obligaţiile noastre şi nici nu ne-ar face mai puţin vinovaţi, dacă respingem un clar: „Să faci” sau „Să nu faci”. Nu trebuie să credem că, datorită faptului că părinţii noştri au mers pe o anumită cale şi au murit fericiţi, noi putem să mergem pe urmele lor şi să fim acceptaţi, aducând aceeaşi slujire şi făcând aceleaşi fapte ca ei.
Noi avem mai multă lumină decât au avut ei în timpul lor, iar dacă dorim să fim acceptaţi de Dumnezeu, trebuie să fim la fel de credincioşi în respectarea luminii şi în umblarea în ea, cum au fost ei în primirea şi respectarea luminii pe care Dumnezeu le-a trimis-o lor. Trebuie să primim şi să folosim lumina care străluceşte pe calea noastră, cu aceeaşi credincioşie cu care au primit şi au folosit ei lumina care a strălucit pe cale în generaţia lor. Noi vom fi judecaţi în conformitate cu lumina care străluceşte în templul sufletului în zilele noastre şi, dacă vom urma lumina, vom fi nişte oameni liberi în Hristos Isus.