Apoi, am văzut un număr foarte mare de îngeri care aduceau din cetate nişte coroane de slavă – o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Când Domnul Isus a cerut coroanele, îngerii I le-au prezentat, Isus le-a aşezat cu mâna Sa dreaptă pe capetele sfinţilor. În acelaşi fel, îngerii au adus harpe, iar Domnul Isus le-a oferit sfinţilor. Îngerii comandanţi au dat tonul, apoi toate vocile s-au înălţat într-un cântec fericit de recunoştinţă şi fiecare mână a atins cu pricepere corzile harpei, făcând să răsune o muzică melodioasă, cu acorduri bogate şi desăvârşite.
Apoi, L-am văzut pe Domnul Isus conducând mulţimea celor răscumpăraţi spre poarta cetăţii. El a deschis poarta care era prinsă în balamale scânteietoare şi a îndemnat să intre popoarele care păziseră adevărul. În cetate, totul era o delectare pentru privire. Sfinţii vedeau pretutindeni o slavă îmbelşugată. Apoi, Domnul Isus S-a uitat la sfinţii Săi răscumpăraţi. Chipurile lor radiau de slavă şi, în timp ce Îşi aţintea privirile pline de dragoste asupra lor, a rostit, cu vocea Sa frumoasă şi melodioasă, următoarele: „Văd rodul trudei sufletului Meu şi sunt mulţumit. Slava aceasta îmbelşugată vă aparţine, ca să vă bucuraţi pentru totdeauna. Necazurile voastre s-au sfârşit. Nu vor mai fi moarte, întristare şi plâns, nici nu va mai fi vreo durere.” Am văzut că toţi cei din oştirea celor răscumpăraţi s-au închinat şi şi-au pus coroanele scânteietoare la picioarele [413, 414] lui Isus, apoi, când mâna Sa iubitoare i-a ridicat, ei şi-au atins harpele de aur şi au umplut cerul cu o muzică frumoasă şi cântece adresate Mielului.
Apoi, L-am văzut pe Domnul Isus conducându-Şi poporul la pomul vieţii şi am auzit din nou vocea Sa plăcută, mai frumoasă ca orice melodie care a ajuns vreodată la urechile muritorilor, spunând: „Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mâncaţi toţi din ele.” În pomul vieţii se aflau fructele cele mai frumoase, din care sfinţii puteau să mănânce fără reţineri, iar în cetate era un scaun de domnie plin de slavă, din care izvora râul curat al apei vieţii, limpede precum cristalul. Pomul vieţii se afla de o parte şi cealaltă a râului, iar pe malurile lui erau alţi pomi frumoşi, ale căror fructe erau bune de mâncat.
Limbajul este întru totul prea sărac pentru a încerca o descriere a cerului. În timp ce priveliştea aceasta se desfăşura înaintea mea, eram copleşită de uimire. Purtată de splendoarea neîntrecută şi de slava minunată, am lăsat la o parte instrumentul de scris şi am exclamat: „Oh, ce dragoste! Ce dragoste uimitoare!” Limbajul cel mai înalt nu reuşeşte să descrie slava cerului, nici adâncimile inegalabile ale dragostei Mântuitorului.