Puterea rugăciunii

Rugăciunea aduce o putere spirituală sporită. – Cei care Îl caută pe Dumnezeu în locul lor tainic pentru a-I vorbi despre nevoile lor şi pentru a-I cere ajutor nu se vor ruga în zadar. „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti”. Când Domnul Hristos va deveni tovarăşul nostru de zi cu zi, vom simţi că puterile unei lumi nevăzute sunt prezente pretutindeni în jurul nostru; şi, privind la Isus, vom ajunge asemenea Lui. Privind la El suntem schimbaţi. Caracterul nostru devine sensibil, blând şi curat, fiind pregătit pentru Împărăţia cerească. Rezultatul sigur al relaţiei noastre de prietenie cu Domnul va fi o sporire a evlaviei, a curăţiei morale şi a devotamentului. Rugăciunea noastră va deveni din ce în ce mai inteligentă. Noi vom primi o educaţie divină, iar aceasta se va vedea printr-o viaţă caracterizată de sârguinţă şi zel.

Cel care se îndreaptă în fiecare zi spre Dumnezeu, prin rugăciuni stăruitoare şi serioase, pentru a primi ajutor, sprijin şi putere de la El, va avea aspiraţii nobile, o înţelegere limpede a adevărului şi a responsabilităţii personale, obiective înalte de acţiune şi o continuă foame şi sete după neprihănire. Prin menţinerea unei legături permanente cu Dumnezeu, vom deveni capabili să le transmitem şi celor cu care venim în contact, lumina, pacea, liniştea şi simţământul de siguranţă care domnesc în inima noastră. Puterea dobândită în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unită cu efortul perseverent de educare a minţii în ce priveşte sensibilitatea, atenţia şi grija faţă de nevoile altora, îl pregăteşte pe om pentru îndatoririle zilnice şi menţine o stare de pace a spiritului, care rămâne aceeaşi indiferent de circumstanţe. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 85.

Puterea şi harul pot fi găsite în rugăciune. Dragostea sinceră trebuie să fie principiul care conduce inima. – Căminul adventist, p. 127.

Consacră-ţi mintea lucrurilor spirituale. Abţine-te de a te mai gândi la tine însăţi. Cultivă un duh mulţumit şi bine dispus. Vorbeşti prea mult despre lucruri fără importanţă. Nu câştigi nicio putere spirituală din aceasta. Dacă puterea folosită în discuţii ar fi consacrată rugăciunii, ai primi putere spirituală şi I-ai cânta lui Dumnezeu în inima ta. – Mărturii, vol. 2, p. 434, 435.

Cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu poate să o dea omului este spiritul rugăciunii stăruitoare. Tot cerul este deschis înaintea omului rugăciunii…. După ce vor fi venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare, ambasadorii lui Hristos vor avea putere în lucrarea cu oamenii. – Review and Herald, 20 octombrie 1896.

Noi nu preţuim puterea rugăciunii aşa cum ar trebui. – Noi nu preţuim puterea şi eficienţa rugăciunii aşa cum ar trebui. Rareori suntem puşi de două ori în aceeaşi situaţie, din toate punctele de vedere. Trebuie să trecem fără încetare prin evenimente şi încercări noi, în care experienţa din trecut nu poate să fie o călăuză suficientă. Trebuie să avem continuu lumina care vine de la Dumnezeu. Domnul Hristos le trimite mereu solii acelora care ascultă vocea Sa. – Divina vindecare, p. 509.

Rugăciunea ne pune sub protecţia lui Dumnezeu. – Puterea pri­­mită prin rugăciunea adresată lui Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle zilnice. Ispitele la care suntem expuşi zilnic fac din rugă­ciune o necesitate. Pentru a putea fi păziţi de pute­rea lui Dumnezeu prin credinţă, gândurile ar trebui să fie înălţate fără încetare într-o rugăciune tăcută. Când suntem înconjuraţi de influenţe menite să ne conducă departe de Dumnezeu, cererile noastre pentru ajutor şi putere trebuie să fie neobosite. Altfel, nu vom reuşi niciodată să avem succes în a ne îngenunchea mândria şi a birui puterea ispi­tei poftelor păcătoase, care ne ţin departe de Mântuitorul. Lumina adevărului, sfinţind viaţa, va descoperi celui care o primeşte pasiunile păcătoase ale sufletului, care luptă să-l stăpânească şi care îl obligă să-şi exercite toate puterile pentru a i se împotrivi lui Satana, aşa încât să poată birui prin meritele lui Hristos. – Solii pentru tineret, p. 248.

Puterea divină îi aşteaptă pe aceia care o doresc. – Puteţi avea un simţământ adânc şi continuu cu privire la lucrurile veşnice şi acea iubire faţă de omenire, pe care Domnul Hristos a arătat-o în viaţa Sa. O legătură strânsă cu cerul va da un ton corect credincioşiei voastre şi va fi temelia succesului vostru. Simţământul vostru de dependenţă vă va aduce la rugăciune şi simţul datoriei vă va chema la efort. Rugăciunea şi efortul, efortul şi rugăciunea vor fi ocupaţia vieţii voastre. Trebuie să vă rugaţi, ca şi când reuşita şi lauda s-ar datora întru totul lui Dumnezeu şi să lucraţi, ca şi când toată datoria ar fi a voastră. Dacă doriţi să aveţi putere, o puteţi avea, pentru că ea vă aşteaptă. Numai să credeţi în Dumnezeu, credeţi-L pe Cuvânt, acţionaţi prin credinţă şi binecuvântările vor veni. – Mărturii, vol. 4, p. 538, 539.

Chiar şi o rugăciune scurtă este în stare să aducă putere spiri­tuală. – Neemia a zis: „M-am rugat Dumnezeului cerurilor”. În rugăciunea aceea scurtă, Neemia a intrat în prezenţa Împăratului împăraţilor şi a câştigat de partea lui o putere care este în stare să schimbe inimile, aşa cum sunt schimbate cursurile râurilor.

A te ruga aşa cum s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoie este o posibilitate la îndemâna creştinului în împrejurări, în care alte forme de rugăciune pot fi cu neputinţă. – Profeţi şi regi, p. 631.

Rugăciunea este secretul puterii spirituale. – Rugăciunea este respiraţia sufletului. Este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui spre a păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o legătură strânsă cu Izvorul vieţii şi întăreşte experienţa religioasă. Dacă veţi neglija rugăciunea, sau vă veţi ruga ocazional, când şi când, după cum vi se pare convenabil, veţi pierde dependenţa de Dumnezeu. Însuşirile spirituale îşi vor pierde vitalitatea, iar experienţa religioasă va fi lipsită de sănătate şi de vigoare. – Solii pentru tineret, p. 249, 250.

Rugăciunea aduce putere de la Dumnezeu. – Omul va primi pu­tere de la Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea credinţei. – Mărturii, vol. 4, p. 402.

Rugăciunea aduce succes în lupta cu păcatul. – Rugăciunea este mijlocul rânduit de cer pentru a avea succes în lupta cu păcatul şi în dezvoltarea caracterului creştin. Influenţa divină, care vine ca răspuns la rugăciunea credinţei, va împlini în sufletul celui care se roagă tot ce a cerut el. Noi putem cere iertarea păcatului, Duhul Sfânt, o fire asemenea lui Hristos, înţelepciune şi tărie pentru a face lucrarea Sa şi orice dar pe care El l-a promis, iar făgăduinţa este: „Veţi primi”. – Istoria faptelor apostolilor, p. 563, 564.

Rugăciunea se prinde de puterea infinită. – Credinţa adevărată şi rugăciunea adevărată – cât de puternice sunt acestea! Ele sunt asemenea celor două braţe cu care cel ce se roagă se prinde de pute­rea Dragostei Infinite. – Slujitorii Evangheliei, p. 259.

Rugăciunea ne întăreşte împotriva ispitelor lui Satana. – Satana le înfăţişează tinerilor multe ispite. El face totul pentru a le câştiga sufletul şi nu lasă neîncercat niciun mijloc pentru a-i amăgi şi pentru a-i ruina. Totuşi Dumnezeu nu-i lasă să lupte fără ajutor împotriva ispititorului. Ei au un Ajutor atotputernic.

Acela care l-a înfruntat şi l-a biruit pe Satana, când a fost în lumea aceasta în natura omenească, este mult mai puternic decât vrăjmaşul tinerilor şi se împotriveşte fiecărei ispite care vine la ei. El este Fratele lor mai mare. El simte pentru ei un interes adânc şi duios. El veghează continuu asupra lor şi Se bucură când ei se străduiesc să-L mulţumească. Atunci când ei se roagă, El amestecă rugăciunile lor cu tămâia neprihănirii Sale şi le aduce înaintea lui Dumnezeu, ca pe o jertfă înmiresmată. Prin puterea Sa, tinerii pot să suporte greutăţile ca nişte buni soldaţi ai crucii. Întăriţi de puterea Sa, ei sunt făcuţi în stare să atingă idealurile înalte care se află înaintea lor. Jertfa adusă pe Golgota este garanţia biruinţei lor. – Solii pentru tineret, p. 95, 96.

Rugăciunile noastre ajung până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. – Prin rugăciunile voastre fierbinţi, făcute cu credinţă, voi puteţi să mişcaţi braţul care conduce lumea. Voi puteţi să-i învăţaţi pe copiii voştri să se roage eficient atunci când îngenunchează ală­turi de voi. Înălţaţi-vă rugăciunile spre scaunul de domnie al lui Dumnezeu, spunând: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?’”

Dumnezeu este la lucru. El face minuni şi, chiar dacă El Se află în înaltul cerurilor, rugăciunea noastră poate să ajungă la scaunul Său de domnie. Acela care conduce totul, Acela care poate să facă lucruri minunate, va lua în considerare rugăciunea smerită a credinţei, care vine chiar şi de la cel mai umil dintre copiii Săi. – Review and Herald, 23 aprilie 1889.

Vocea noastră ajunge până la urechile lui Dumnezeu. – Cuvintele spuse lui Isus la Iordan – „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” – cuprind întregul neam omenesc. Dumnezeu I-a vorbit lui Isus ca reprezentant al nostru. Oricât am fi de păcătoşi şi de slabi, noi nu suntem aruncaţi ca fiind fără valoare. El ne-a pri­mit „în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1,6). Slava aşezată asupra lui Hristos este o garanţie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Ea ne vorbeşte despre puterea rugăciunii – cum poate ajunge vocea omenească la urechea lui Dumnezeu şi cum sunt primite cererile noastre în curţile cereşti. Prin păcat, pământul a fost despărţit de cer şi înstrăinat de legăturile cu el, dar Isus l-a legat din nou de tronul slavei. Iubirea Lui l-a înconjurat pe om şi a ajuns la cerurile preaînalte. Lumina care a venit asupra Mântuitorului nostru prin porţile deschise ale cerului va veni şi asupra noastră când ne rugăm pentru ajutorul de a ne împotrivi ispitei. Vocea care i-a vorbit lui Isus îi spune fiecărui suflet credincios: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. – Hristos, Lumina lumii, p. 113.

Trebuie să luptăm cu Dumnezeu în rugăciune. – Vrem noi să ducem mai departe lucrarea în conformitate cu calea Domnului? Suntem noi dispuşi să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu? Vrem noi să luptăm cu Dumnezeu în rugăciune? Vrem să primim botezul Duhului Sfânt? Acestea sunt lucrurile de care avem nevoie şi pe care putem să le avem acum. Astfel, vom merge mai departe cu o solie de la Domnul, iar lumina adevărului va străluci asemenea unui sfeşnic aprins, ajungând în toate părţile lumii. Dacă vom trăi cu umilinţă în legătură cu Dumnezeu, El va fi alături de noi. Să ne umilim sufletul şi atunci vom vedea mântuirea Sa. – Review and Herald, 1 iulie 1909.

Cele mai mari biruinţe sunt câştigate prin rugăciune stăruitoare. – Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor şi hotărât. Experienţa vieţii sale este o mărturie cu privire la puterea rugăciunii stăruitoare. Acum trebuie ca noi să învăţăm această lecţie a rugăciunii biruitoare, a credinţei ce nu lasă loc îndoielii. Cele mai mari biruinţe ale bisericii lui Hristos sau ale creştinului nu sunt acelea care se obţin prin talent şi educaţie, prin avere sau prin favoarea oamenilor. Ci sunt acele biruinţe care sunt câştigate în camera de audienţă cu Dumnezeu, când credinţa stăruitoare până la agonie se prinde strâns de braţul cel tare al puterii.

Aceia care nu sunt dispuşi să părăsească orice păcat şi să caute cu stăruinţă binecuvântarea lui Dumnezeu nu o vor primi. Dar toţi aceia care se vor baza pe făgăduinţele lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Iacov, şi care sunt dispuşi să fie tot aşa de sinceri şi de stăruitori cum a fost el vor birui, aşa cum a biruit el. – Patriarhi şi profeţi, p. 203.

Lauda şi recunoştinţa aduc putere rugăciunilor noastre. – Oare toate exerciţiile noastre devoţionale să constea numai în a cere şi a primi? Să ne gândim oare întotdeauna la nevoile noastre şi niciodată la ce primim? Să fim oare primitori ai milei Sale şi niciodată să nu-L lăudăm pentru ce a făcut El pentru noi? De rugat nu ne rugăm prea mult, dar suntem prea zgârciţi în a-I aduce mulţumiri. Dacă iubirea plină de bunătate a lui Dumnezeu ar stârni mai multă mulţumire, recunoştinţă şi laudă, noi am avea mult mai multă pu­tere în rugăciune. Vom avea mai mult şi tot mai mult din iubirea lui Dumnezeu şi vom avea mai multe cuvinte de laudă pe care să I le adresăm. Voi, cei care vă plângeţi că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile, schimbaţi ordinea prezentă a lucrurilor şi amestecaţi lauda cu cererile voastre. Atunci când vă veţi gândi la bunătatea şi mila Sa, veţi constata că El va lua în considerare nevoile voastre. – Mărturii, vol. 5, p. 317.

Puterea rugăciunii aduce roade în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. – Aceia care se află în întunericul ideilor false sunt răscumpăraţi cu sângele lui Hristos. Aceşti oameni sunt roadele suferinţelor Sale şi trebuie să se lucreze pentru ei. Colportorii noştri trebuie să ştie că ei lucrează pentru înaintarea Împărăţiei lui Hristos. El îi va învăţa ce să facă atunci când vor merge să îndeplinească lucrarea pe care le-a rânduit-o Dumnezeu spre a avertiza lumea cu privire la judecata care vine curând. Dacă este însoţită de puterea convingerii, de puterea rugăciunii şi de puterea dragostei lui Dumnezeu, lucrarea evanghelistului nu va fi şi nu va putea să fie lipsită de roade. Gândiţi-vă la interesul pe care îl au Tatăl şi Fiul faţă de lucrarea acesta. După cum Tatăl Îl iubeşte pe Fiul, tot aşa Fiul îi iubeşte pe cei ce sunt ai Săi – cei care lucrează aşa cum a lucrat El pentru salvarea sufletelor care pier. Nimeni nu trebuie să simtă că este lipsit de putere, pentru că Domnul Hristos declară: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. El a făgăduit că le va da lucrătorilor Săi puterea acesta. Puterea Sa trebuie să ajungă puterea lor. – Evanghelizarea prin literatură, p. 108.

Satana nu poate să biruiască pe cineva care se roagă. – Vrăjmaşul nu poate să-l biruiască pe elevul umil al lui Hristos, pe acela care trăieşte într-un spirit de rugăciune înaintea Domnului. Hristos Se aşază între el şi atacurile celui rău, ca un adăpost, un loc de scăpare. Făgăduinţa este: „Când va năvăli vrăjmaşul ca un rău, Duhul Domnului îl va pune pe fugă”… În toată oştirea satanică nu există nicio putere care să fie în stare să nimicească sufletul care manifestă o încredere simplă în înţelepciunea care vine de la Dumnezeu. – My Life Today, p. 316. 

Rugăciunea aduce puterea de a rezista ispitei. – Fără rugăciune continuă şi fără veghere atentă, suntem în pericolul de a deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul mântuirii se străduieşte fără încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să nu putem obţine, prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei. – Calea către Hristos, p. 95.

Neglijarea rugăciunii şi studiului Bibliei ne face vulnerabili la ispite. – Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglija­rea rugăciunii şi a studiului Bibliei, cel ispitit nu-şi poate aminti cu uşurinţă făgăduinţele lui Dumnezeu şi nu-l poate întâmpina pe Satana cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul acelora care sunt gata să se lase învăţaţi în lucrurile dumnezeieşti şi, în timp de mare dificultate, ei îşi vor aminti chiar acele adevăruri de care au nevoie. – Tragedia veacurilor, p. 600.

Lui Satana îi este frică, dacă ne rugăm. – În rugăciune se află o mare putere. Vrăjmaşul nostru caută fără încetare să ţină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Un apel către Cer făcut de cel mai umil dintre sfinţi îl înspăimântă pe Satana mai mult decât hotărârile din guverne sau poruncile împăraţilor. – In Heavenly Places, p. 82.

Izvorul puterii în timpul Reformaţiunii a fost rugăciunea. – Din locul ascuns al rugăciunii a venit puterea care a zguduit lumea în marea Reformă. Acolo, în linişte sfântă, slujitorii lui Dumnezeu

şi-au sprijinit picioarele pe stânca făgăduinţelor Sale. În timpul luptei de la Augsburg, Luther „nu lăsa să treacă nicio zi, fără să consacre cel puţin trei ore pentru rugăciune şi erau ceasurile cele mai potrivite pentru studiu”. În cămăruţa lui retrasă, era auzit revărsân-du-şi sufletul înaintea lui Dumnezeu în cuvinte pline de adorare, teamă şi nădejde, ca şi când ar fi vorbit cu un prieten. – Tragedia veacurilor, p. 210.