Prin rugăciune, putem să aflăm voia lui Dumnezeu pentru noi. – Domnul nu lucrează la întâmplare. Căutaţi-L cât se poate de stăruitor în rugăciune. El vă va impresiona mintea şi vă va da cuvintele pe care trebuie să le rostiţi. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie învăţaţi să nu se încreadă în invenţiile omeneşti şi în testele nesigure, ca fiind mijloacele de a afla voia lui Dumnezeu cu privire la ei. Satana şi slujitorii lui sunt gata întotdeauna să intervină în orice ocazie, pentru a îndepărta sufletele de la principiile curate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii care sunt conduşi şi învăţaţi de Dumnezeu nu vor acorda niciun loc acelor planuri care nu sunt susţinute de un „Aşa zice Domnul”. – Selected Messages, cartea 2, p. 326.
Rugăciunea pentru călăuzirea lui Dumnezeu. – Trebuie să îţi educi judecata, pentru a nu fi slab şi ineficient. Tu trebuie să te rogi pentru călăuzire şi să îţi încredinţezi viaţa în mâna Domnului. Să îţi închizi inima faţă de orice nesăbuinţă şi orice păcat şi să o ţii deschisă pentru orice influenţă cerească. Trebuie să foloseşti cât mai bine ocaziile şi timpul pentru a-ţi dezvolta un caracter echilibrat. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 302.
În fiecare familie ar trebui să fie un timp precis pentru altarul de dimineaţă şi cel de seară. Cât de bine este ca părinţii să-şi adune copiii în jurul lor înaintea mesei de dimineaţă, să-I mulţumească Tatălui ceresc pentru ocrotirea Sa din timpul nopţii şi să-I ceară ajutor, călăuzire şi protecţie pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca atunci când vine seara, părinţii şi copiii să se adune încă o dată în faţa Lui şi să-I mulţumească pentru binecuvântările zilei trecute! – Mărturii, vol. 7, p. 43.
Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă; aceasta să fie prima activitate a ta. Roagă-te astfel: „O, Doamne, primeşte-mă să fiu cu totul al Tău! Aşez toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseşte-mă astăzi în serviciul Tău. Rămâi cu mine şi tot ce fac eu să fie făcut prin puterea Ta”. Această lucrare trebuie îndeplinită zilnic. În fiecare dimineaţă, consacră-te lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Pune toate planurile tale la dispoziţia Lui, pentru a fi aduse la îndeplinire sau abandonate, după cum va hotărî El în providenţa Sa. În acest fel, zi de zi, ai posibilitatea de a-ţi încredinţa viaţa în mâinile lui Dumnezeu şi astfel, viaţa ta va fi modelată, devenind tot mai asemănătoare vieţii Domnului Hristos. – Calea către Hristos, p. 70.
Trebuie să înveţi să vezi atât cu ochii, cât şi cu mintea. Să îţi educi judecata în aşa fel încât să nu fie slabă şi ineficientă. Trebuie să te rogi pentru călăuzire şi să îţi încredinţezi viaţa în mâna Domnului. Să îţi închizi inima faţă de orice nesăbuinţă şi orice păcat şi să o ţii deschisă pentru orice influenţă cerească. Trebuie să foloseşti cât mai bine ocaziile şi timpul pentru a-ţi dezvolta un caracter echilibrat. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 283.
Rugăciunea pentru călăuzirea lui Dumnezeu poate să fie înălţată în orice timp şi în orice loc. – Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălţa cererile spre Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălţător al rugăciunii stăruitoare. În aglomeraţia străzilor, în mijlocul ocupaţiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, aşa cum a făcut Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem uşa inimii deschisă în permanenţă, adresând mereu invitaţia ca Domnul Hristos să vină şi să locuiască în ea ca oaspete ceresc. – Calea către Hristos, p. 99.
A te ruga aşa cum s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoie este o posibilitate la îndemâna creştinului în împrejurări când alte forme de rugăciune pot fi cu neputinţă. Truditorii, în mersul împovărat al vieţii, aglomeraţi şi aproape copleşiţi de încurcături, pot înălţa la Dumnezeu o rugăciune pentru călăuzire divină. Călătorii pe mare şi pe uscat, când sunt ameninţaţi de vreo primejdie, se pot preda în felul acesta protecţiei cerului. În vremuri de primejdie sau greutăţi neaşteptate, inima îşi poate înălţa strigătul după ajutor spre Acela care S-a angajat să vină în sprijinul celor credincioşi ai Săi oricând Îl cheamă. În orice împrejurare, în orice stare, sufletul împovărat cu amărăciune şi grijă sau asaltat crunt de ispită poate găsi asigurare, sprijin şi ajutor în dragostea şi puterea inepuizabilă ale unui Dumnezeu care-Şi păstrează legământul. – Profeţi şi regi, p. 631, 632.
Îngerii lui Dumnezeu sunt gata să ne ajute când căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. – Asemenea lui Natanael, noi avem nevoie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi înşine şi să ne rugăm pentru iluminarea Duhului Sfânt. Cel care l-a văzut pe Natanael sub smochin ne va vedea şi pe noi în locul tainic al rugăciunii. Îngerii porniţi din lumea de lumină sunt aproape de aceia care, plini de umilinţă, caută călăuzirea divină. – Hristos, Lumina lumii, p. 141.
Lumea vizibilă şi invizibilă sunt într-o strânsă legătură. Dacă s-ar putea da vălul la o parte, i-am vedea pe îngerii cei răi, adunând întunericul lor de jur împrejurul nostru şi lucrând cu toată puterea să înşele şi să distrugă. Oamenii nelegiuiţi sunt înconjuraţi, influenţaţi şi ajutaţi de spiritele rele. Omul credinţei şi al rugăciunii şi-a supus sufletul călăuzirii divine, iar îngerii lui Dumnezeu îi aduc lumină şi întărire din ceruri. – Mărturii, vol. 5, p. 199.
Cunoaşterea adevărului nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, cât de sinceritatea scopului şi de simplitatea şi fervoarea unei credinţe care se bazează pe ajutorul lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu se apropie de toţi cei ce caută călăuzirea divină, într-un spirit de umilinţă. Ei primesc Duhul Sfânt pentru a le dezvălui comorile adevărului. – Parabolele Domnului Hristos, p. 59.
Putem să cerem în rugăciune tot ce avem nevoie. – Fiecare făgăduinţă din Cuvântul lui Dumnezeu constituie un subiect de rugăciune şi ne prezintă cuvântul lui Iehova ca garanţie a împlinirii ei. Oricare ar fi binecuvântarea spirituală de care avem nevoie, avem privilegiul de a o cere în Numele lui Isus. Putem să-I vorbim Domnului cu simplitatea unui copil, cerându-I exact lucrurile de care avem nevoie. Putem să-I aducem la cunoştinţă grijile noastre trecătoare, să-I cerem atât pâinea şi îmbrăcămintea obişnuită, cât şi pâinea vieţii şi haina neprihănirii lui Hristos. Tatăl tău ceresc ştie că ai nevoie de toate acestea şi eşti invitat să-L rogi cu privire la ele. În Numele lui Isus, îţi va fi acordată orice favoare. Dumnezeu va onora acest Nume şi va împlini trebuinţele tale, dăruindu-ţi fără nicio reţinere din bogăţiile Sale. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 133.
Părinţii să se roage pentru călăuzirea lui Dumnezeu. – Părinţi, umiliţi-vă inima înaintea lui Dumnezeu. Începeţi o lucrare cuprinzătoare pentru copiii voştri. Rugaţi-L pe Domnul să ierte faptul că aţi desconsiderat Cuvântul Său, neglijând să-i învăţaţi pe copii calea pe care trebuie să meargă. Cereţi lumină şi călăuzire, o conştiinţă sensibilă şi un discernământ limpede, ca să înţelegeţi greşelile şi nereuşitele. Dumnezeu va asculta rugăciunile venite dintr-o inimă umilă. – Îndrumarea copilului, p. 577.
Aceia care doresc să fie călăuziţi de Dumnezeu vor putea să cunoască voia Sa. – Domnul le descoperă voia Sa acelora care sunt serioşi şi nerăbdători să fie călăuziţi. Motivul lipsei voastre de succes este acela că aţi renunţat la ideea de a cunoaşte şi de a face voia lui Dumnezeu, iar ca urmare nu ştiţi nimic în mod categoric. – Mărturii, vol. 1, p. 466.
Cercetaţi Scripturile cu rugăciune pentru călăuzirea divină. – Aceia care nu vor să primească adevărurile Bibliei, clare şi tăioase, caută necontenit povestiri plăcute, care să le aducă la tăcere conştiinţa. Cu cât învăţăturile prezentate sunt mai puţin spirituale, cer mai puţină umilinţă şi renunţare la sine, cu atât mai mare este favoarea cu care sunt primite. Aceşti oameni îşi înjosesc puterile intelectuale, pentru a sluji dorinţelor lor fireşti. Deoarece se consideră prea înţelepţi pentru a cerceta Scripturile cu inima smerită şi cu rugăciune stăruitoare, pentru călăuzirea divină, ei nu au niciun scut împotriva amăgirii. Satana este gata să împlinească dorinţa inimii şi plasează amăgirile lui în locul adevărului. – Tragedia veacurilor, p. 523.
Încredeţi-vă în Dumnezeu, iar El vă va îndruma pe cale. – Mulţi sunt incapabili să facă planuri hotărâte pentru viitor. Viaţa lor nu este liniştită. Ei nu pot vedea rezultatul afacerilor, iar faptul acesta îi umple adesea de nelinişte şi teamă. Să ne amintim că viaţa copiilor lui Dumnezeu în această lume este o viaţă de peregrin. Nu avem înţelepciune să ne planificăm propriile vieţi. Nu este treaba noastră să ne modelăm viitorul. „Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat, fără să ştie unde se duce” (Evrei 11,8).
În viaţa Sa pe pământ, Hristos nu a făcut niciun plan pentru Sine. A acceptat planurile lui Dumnezeu pentru El, iar Tatăl Îşi descoperea planurile zi după zi. Tot aşa ar trebui să depindem şi noi de Dumnezeu, pentru ca vieţile noastre să poată fi lucrarea simplă a voinţei Sale. Dacă încredinţăm căile noastre în seama Lui, El ne va călăuzi paşii.
Prea mulţi fac planuri pentru un viitor strălucit, dar ajung la un eşec total. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să facă planuri pentru voi. Asemenea unui copilaş, aveţi încredere în călăuzirea Lui, care „va păzi paşii preaiubiţilor Lui” (1 Samuel 2,9). Dumnezeu nu-Şi conduce niciodată copiii altfel decât ar alege ei înşişi să fie conduşi, dacă ar putea vedea sfârşitul de la început şi dacă ar zări slava scopului pe care îl împlinesc ca împreună lucrători cu El. – Divina vindecare, p. 478, 479.
Dacă te-ai consacrat lui Dumnezeu, ca să îndeplineşti lucrarea Lui, nu ai niciun motiv de îngrijorare pentru ziua de mâine. Domnul căruia Îi slujeşti cunoaşte sfârşitul de la început. Evenimentele viitorului, care sunt ascunse ochilor tăi, sunt ca o carte deschisă pentru Cel ce este Atotputernic.
Când luăm în mâinile noastre administrarea lucrărilor pe care trebuie să le facem şi ne bazăm pe propria înţelepciune pentru a avea succes, noi luăm pe umeri o povară pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o şi încercăm să o purtăm fără ajutorul Lui. Ne asumăm o responsabilitate care Îi aparţine lui Dumnezeu şi astfel ne aşezăm, realmente, în locul Lui. Când anticipăm pericolul şi nereuşita şi avem toate motivele să fim siguri că vor veni, putem să ne îngrijorăm, pe bună dreptate. Dar, dacă vom crede cu adevărat că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne facă bine, vom înceta să ne temem de viitor. Ne vom încrede în Dumnezeu, cum se încrede un copil în părintele său iubitor. Atunci, tulburările şi obsesiile noastre chinuitoare vor dispărea, pentru că voinţa noastră este absorbită de voinţa lui Dumnezeu. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 100, 101.
Eliezer s-a rugat pentru călăuzirea divină şi a primit-o. – Eliezer şi-a adus aminte de cuvintele lui Avraam, şi anume că Dumnezeu va trimite pe Îngerul Său cu el, şi s-a rugat cu stăruinţă pentru o călăuzire precisă. În familia stăpânului său fusese deprins cu manifestarea continuă a bunătăţii şi ospitalităţii, iar acum el s-a rugat ca semnul care să i-o arate pe tânăra aleasă de Dumnezeu să fie un act de bunăvoinţă.
Nici nu terminase bine de rostit rugăciunea, că răspunsul a şi venit. Printre femeile care erau strânse la fântână, purtarea plăcută a uneia dintre ele îi atrase atenţia. Pe când aceasta se întorcea de la fântână, străinul îi ieşi în întâmpinare, cerându-i apă din vadra pe care o purta pe umăr. Cererea a fost împlinită cu bunăvoinţă, la care s-a adăugat oferta de a scoate, de asemenea, apă şi pentru cămile, o lucrare ce era un lucru obişnuit chiar şi pentru fiicele de prinţi, când trebuiau adăpate turmele şi cirezile tatălui lor. În felul acesta a fost dat şi semnul dorit. – Patriarhi şi profeţi, p. 172.