Rugăciunea în cercul familiei

Membrii familiei să se roage împreună în fiecare dimineaţă şi seară. – Închinarea în familie să nu fie condusă de circumstanţe. Nu trebuie să vă rugaţi ocazional şi să neglijaţi rugăciunea când aveţi o zi de muncă încărcată. Dacă procedaţi aşa, îi determinaţi pe copiii voştri să considere că rugăciunea nu are nicio importanţă deosebită. Rugăciunea înseamnă foarte mult pentru copiii lui Dumnezeu, iar jertfele de mulţumire ar trebui să se înalţe spre Dum­nezeu dimineaţa şi seara. Psalmistul spune: „Veniţi să cântăm cu ve­selie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cânte­ce în cinstea Lui!”

Taţi şi mame, oricât de presante ar fi treburile voastre, nu uitaţi să vă adunaţi familia în jurul altarului lui Dumnezeu. Cereţi paza îngerilor sfinţi în căminul vostru. Amintiţi-vă că iubiţii voştri copii sunt expuşi ispitelor.

În eforturile noastre de a asigura confortul şi fericirea oaspeţilor, nu trebuie să uităm de obligaţiile pe care le avem faţă de Dumnezeu. Ora de rugăciune nu trebuie să fie neglijată pentru niciun motiv. Nu vorbiţi şi nu vă amuzaţi până când ajungeţi să fiţi prea obosiţi spre a vă bucura de ora de rugăciune. A face acest lucru înseamnă a-I oferi lui Dumnezeu o jertfă schilodită. Seara devreme, când ne rugăm fără grabă şi inteligent, ar trebui să prezentăm rugăminţile noastre şi să înălţăm vocile noastre în laude pline de fericire şi recunoştinţă la adresa lui Dumnezeu.

Toţi cei care îi vizitează pe creştini să înţeleagă faptul că ora de rugăciune este cea mai preţioasă, cea mai sfântă şi cea mai fericită oră din zi. Aceste ocazii de rugăciune exercită o influenţă înălţătoare asupra tuturor celor care participă la ele. Ele aduc o pace şi o odihnă binemeritată sufletului. – Îndrumarea copilului, p. 520, 521.

Domnul este deosebit de interesat de familiile copiilor Săi de pe pământ. Îngerii aduc jertfele de tămâie plăcut mirositoare pentru sfinţii care se roagă. Aşadar, dimineaţa şi în ceasul răcoros al apusului, în toate familiile noastre, să se înalţe rugăciuni către cer, prezentând înaintea lui Dumnezeu meritele Mântuitorului în dreptul fiecăruia. Dimineaţa şi seara, cerul notează fiecare cămin care se roagă. – My Life Today, p. 29.

Dimineaţa şi seara, cerul priveşte la fiecare familie care se roagă, iar îngerul cu tămâia care reprezintă sângele ispăşirii, îşi găseşte intrare la Dumnezeu. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 7, p. 971.

Dimineaţa, primele gânduri ale creştinului trebuie să fie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrul vremelnic şi interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar. Copiii să fie învăţaţi să respecte ora de rugăciune… Părinţii creştini au datoria de a ridica un zid de apă­rare în jurul copiilor lor, rugându-se stăruitor şi cu o credinţă per­severentă, dimineaţa şi seara. Ei trebuie să-i educe cu răbdare, învăţându-i cu bunătate şi neobosit cum să trăiască pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. – Îndrumarea copilului, p. 519.

În fiecare cămin creştin, Dumnezeu trebuie să fie onorat prin jertfe­le de dimineaţă şi de seară ale rugăciunii şi laudei. – Copiii tre­buie să fie învăţaţi să respecte şi să preţuiască acest timp al rugă­ciunii. Părinţii creştini au datoria ca, dimineaţa şi seara, prin rugăciune sinceră şi credinţă perseverentă, să ridice un zid de apărare în jurul copiilor lor.

În biserica de acasă, copiii trebuie să înveţe să se roage şi să se încreadă în Dumnezeu. Învăţaţi-i să repete poruncile lui Dumnezeu. Referitor la acestea, izraeliţii au fost instruiţi astfel: „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”. (Deuteronom 6,7). Veniţi cu umilinţă, cu o inimă plină de duioşie, înţelegând ispi­tele şi pericolele ce stau în faţa voastră şi a copiilor şi, prin credinţă, apropiaţi-i de altar, cerând pentru ei ocrotirea Domnului. Învăţaţi-i pe copii să se roage în cuvinte simple. Spuneţi-le că Dumnezeu Se bucură auzindu-i cum apelează la El. – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 110.

Înainte de a pleca de acasă la lucru, întreaga familie trebuie să se adune, iar tatăl, sau mama în absenţa tatălui, trebuie să se roage cu stăruinţă lui Dumnezeu să-i ocrotească pe parcursul zilei. Veniţi cu umilinţă, cu o inimă plină de duioşie, conştienţi de pericolele şi ispitele care vă aşteaptă pe voi şi pe copiii voştri. Aduceţi-i la altar cu credinţă, implorând grija Domnului pentru ei. Îngerii slujitori îi vor ocroti pe copiii care sunt consacraţi lui Dumnezeu în felul acesta. – Îndrumarea copilului, p. 520.

Rugăciunea în familie este importantă.  –  Rugăciunea în particular, rugăciunea în familie, rugăciunea în adunările publice de închinare înaintea lui Dumnezeu – toate sunt importante. Noi trebuie să punem în practică rugăciunile noastre. Să cooperăm cu Domnul Hristos în lucrarea Sa. – Mărturii, vol. 7, p. 239.

Nimic nu este aşa de trist ca un cămin fără rugăciune.  –  Nu ştiu niciun lucru care să-mi aducă aşa de multă tristeţe cum o face un cămin fără rugăciune. Într-o asemenea casă nu mă simt în siguranţă nici măcar o singură noapte şi nu aş rămâne, dacă nu ar fi speranţa de a-i ajuta pe părinţi să-şi dea seama de nevoia lor şi de neglijenţa lor tristă. Copiii arată rezultatul acestei neglijenţe, pentru că temerea de Dumnezeu nu se află în atenţia lor. – Îndrumarea copilului, p. 518.

Fiecare casă trebuie să fie o casă de rugăciune. – Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune, timpul acesta este acum. – Mărturii, vol. 7, p. 42.

Rugăciunea în familie ne pune în prezenţa directă a lui Dumnezeu. – Rugăciunea, indiferent dacă este înălţată într-o adunare publică, la altarul familial sau în taină, îl pune pe om direct în prezenţa lui Dumnezeu. Printr-o rugăciune neîncetată, tinerii pot să îşi însuşească principii aşa de neclintite, încât nici ispitele cele mai puternice nu îi vor atrage departe de supunerea lor faţă de Dumnezeu. – My Life Today, p. 18.

Rugăciunea în familie aduce putere şi binecuvântare.  –  Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu mai mult decât o facem. În rugăciunea pe care o facem împreună cu copiii noştri şi pentru ei, se află o mare putere şi binecuvântare. Când copiii mei greşeau, vorbeam cu ei cu bunătate, iar apoi mă rugam cu ei. După aceea, nu am constatat niciodată că este necesar să-i pedepsesc. Inima lor era sensibilizată şi înduioşată de Duhul Sfânt, care venea ca răspuns la rugăciune. – Îndrumarea copilului, p. 525.

Limbajul simplu este cel mai potrivit pentru rugăciune. – Un limbaj bombastic nu este potrivit în rugăciune, indiferent dacă ea este rostită de la amvon, în cercul familiei sau în taină. Îndeosebi cel care se roagă în public ar trebui să folosească un limbaj simplu, aşa încât ceilalţi să înţeleagă ce se spune şi să fie de acord cu rugăciunea.

Rugăciunea rostită din inimă şi cu credinţă este auzită în ceruri şi primeşte răspuns pe pământ. – Slujitorii Evangheliei, p. 177.

Învăţaţi-i pe copiii voştri să respecte timpul pentru rugăciune.  Copiii voştri ar trebui să fie educaţi să fie buni, atenţi cu ceilalţi, blânzi, uşor de îndemnat şi, mai presus de toate, să respecte lucrurile religioase şi să înţeleagă importanţa cerinţelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie învăţaţi să respecte ora de rugăciune, să li se ceară să se scoale în fiecare dimineaţă spre a fi prezenţi la rugăciunea de dimineaţă a familiei. – Îndrumarea copilului, p. 521.

Rugăciunile pentru familiile noastre să fie făcute cel mai bine acasă. – Noi nu ar trebui să venim în casa lui Dumnezeu spre a ne ruga pentru familiile noastre, afară de cazul când un simţământ profund ne conduce să facem acest lucru, în timp ce Duhul lui Dumnezeu lucrează convingerea asupra noastră. În general, locul potrivit spre a ne ruga pentru familiile noastre este la altarul familial. Când cei care constituie subiectele rugăciunilor noastre sunt plecaţi, cămăruţa este locul cel mai potrivit de a-L ruga pe Dumnezeu pentru ei. Când suntem în casa lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm pentru o binecuvântare potrivită pentru acel moment şi să ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne asculte şi să ne răspundă la rugăciuni. Acest fel de întâlniri vor fi interesante şi pline de viaţă. – Mărturii, vol. 1, p. 145, 146.

Domnul nu acceptă un serviciu de închinare în familie, care a ajuns o simplă formalitate. – În multe cazuri, rugăciunea de diminea­ţa şi cea de seara sunt doar cu puţin mai mult decât o simplă formalitate, o repetare monotonă, rece, de propoziţii în care spiritul recunoştinţei şi simţământul nevoii nu-şi găsesc nicio exprimare. Domnul nu acceptă o asemenea slujire, dar nu va dispreţui cereri­le unei inimi umile şi ale unui spirit smerit. Adevărata rugăciune este deschiderea inimii către Tatăl nostru ceresc, recunoaşterea depen­denţei noastre depline, exprimarea nevoilor noastre şi omagiul iubirii pline de recunoştinţă. – Îndrumarea copilului, p. 518. 

Părinţii trebuie să se roage pentru înţelepciunea necesară spre a-şi educa bine copiii. – Fiecare familie să se adune în jurul altarului ei de rugăciune, înţelegând că temerea de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. Dacă sunt în lume oameni care au nevoie de puterea şi încurajarea pe care le dă religia, atunci aceştia sunt cei răspunzători de educarea copiilor. Ei nu-şi pot face lucrarea într-o modalitate bine primită de Dumnezeu, în timp ce exemplul lor de zi cu zi îi învaţă pe aceia care îi caută pentru călăuzire că pot să trăiască fără Dumnezeu. Dacă îi educă pe copiii lor spre a trăi doar pentru viaţa aceasta, ei nu se vor pregăti pentru veşnicie. Copiii lor vor muri aşa cum au trăit, adică fără Dumnezeu, iar părinţilor li se va cere socoteală pentru pierderea mântuirii lor. Taţi şi mame, trebuie să-L căutaţi pe Dumnezeu dimineaţa şi seara la altarul familiei, ca să învăţaţi cum să-i educaţi pe copiii voştri cu înţelepciune, duioşie şi iubire. – Îndrumarea copilului, p. 517.

Aţi adus pe lume copii care n-au putut să se pronunţe în legătură cu aducerea lor la existenţă. Voi singuri v-aţi făcut răspunzători, în mare măsură, pentru fericirea lor viitoare, pentru bunăstarea lor veşnică. Fie că simţiţi sau nu, voi aveţi răspunderea de a-i educa pe aceşti copii pentru Dumnezeu, de a urmări cu mare grijă prima apro­piere a vrăjmaşului cel viclean şi de a fi pregătiţi să vă împotriviţi lui. Construiţi în jurul copiilor voştri un zid de apărare prin rugăciune şi credinţă, supravegheaţi-i cu atenţie. Voi nu sunteţi siguri nicio clipă împotriva atacurilor lui Satana. – Mărturii, vol. 2, p. 397, 398.

Părinţii să caute călăuzirea lui Dumnezeu în lucrarea lor. Plecaţi pe genunchi înaintea Lui, ei vor dobândi o adevărată înţelegere a marilor lor responsabilităţi, iar acolo îşi pot încredinţa copiii Aceluia care niciodată nu dă greş în sfat şi îndemnare. – Căminul adventist, p. 321.

Părinţii trebuie să ridice un zid de apărare în jurul copiilor lor, prin rugăciune sinceră şi stăruitoare. Ei ar trebui să se roage cu credinţă deplină ca Dumnezeu să rămână cu copiii lor şi ca îngerii sfinţi să-i păzească de puterea nemiloasă a lui Satana. – Mărturii, vol. 7, p. 42, 43.

Cu răbdare, cu iubire, ca nişte ispravnici credincioşi ai harului felurit al Domnului Hristos, părinţii trebuie să-şi facă lucrarea încredinţată lor. De la ei se aşteaptă să fie găsiţi credincioşi în lucrarea lor. Totul trebuie să fie făcut cu credinţă. Ei trebuie să se roage necurmat, pentru ca Dumnezeu să reverse harul Său asupra copiilor lor. Să nu ajungă niciodată obosiţi, nerăbdători, sau iritabili, în lucrarea lor. Ei trebuie să se apropie de copiii lor şi de Dumnezeu. Dacă lucrează cu răbdare şi iubire, străduindu-se cu seriozitate să-i ajute pe copiii lor să atingă cel mai înalt standard al curăţiei şi mo­destiei, părinţii vor reuşi. – Căminul adventist, p. 208.

Fără efortul omenesc, efortul divin este în zadar. Dumnezeu va lucra cu putere când părinţii vor fi conştienţi de responsabilitatea sfântă pe care o au şi, cu o dependenţă plină de încredere faţă de El, vor căuta să-şi educe copiii corect. El va coopera cu acei părinţi care îi vor educa pe copiii lor cu grijă şi cu rugăciune, lucrând pentru mântuirea proprie şi a copiilor lor. El va lucra în ei atât voinţa, cât şi înfăptuirea, după buna Sa voinţă. – Căminul adventist, p. 206, 207.

Părinţi, lucraţi voi cu o energie neşovăitoare pentru copiii voştri? Dumnezeul cerurilor observă preocuparea voastră, lucrarea voastră serioasă şi vegherea continuă. El aude rugăciunile voastre. Educaţi-i pe copiii voştri pentru Domnul, cu răbdare şi duioşie. Tot cerul este interesat de lucrarea voastră. Îngerii luminii se vor uni cu voi, când vă veţi strădui să-i conduceţi pe copiii voştri spre ceruri. Dumnezeu Se va uni cu voi, încoronând cu succes eforturile voastre. Domnului Hristos Îi place să onoreze familia creştină, pentru că o astfel de familie este un simbol al familiei din ceruri. – Review and Herald, 29, ianuarie 1901.

Marea importanţă a rugăciunilor unei mame. – Aceia care păzesc Legea lui Dumnezeu privesc asupra copiilor lor cu simţăminte de speranţă şi, totodată, cu teamă de nedescris, întrebându-se ce rol vor juca aceştia în marele conflict care se află în faţa lor. Mama grijulie se întreabă: „Ce poziţie vor lua? Ce pot face eu pentru a-i pregăti să acţioneze bine, pentru a putea fi vase ale slavei veşnice?” Mamelor, asupra voastră se află răspunderi mari. Deşi nu aveţi un loc în consiliile naţionale..., voi puteţi face o lucrare mare pentru Dumnezeu şi pentru ţara voastră. Voi puteţi să-i educaţi pe copiii voştri. Îi puteţi ajuta să-şi formeze caractere care nu pot fi influenţate să facă răul, ci îi vor influenţa pe alţii să facă binele. Prin rugăciunile voastre fierbinţi şi pline de credinţă, voi puteţi pune în mişcare braţul care conduce lumea. – Căminul adventist, p. 264.

Influenţa unei mame temătoare de Dumnezeu, care se roagă, va rămâne de-a lungul veşniciei. Poate că ea va muri, dar lucrarea ei va rămâne. – Mărturii, vol. 4, p. 500.

Dacă şi-ar da seama de importanţa misiunii lor, mamele ar petrece mult timp în rugăciune tainică, prezentându-şi copiii Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor şi cerând înţelepciunea de a şti cum să îndeplinească bine datoriile sfinte pe care le au. Mama să folosească orice ocazie de a modela şi forma înclinaţiile şi obiceiurile copiilor ei. Să vegheze cu grijă dezvoltarea caracterului lor, stăpânind acele trăsături care sunt prea pronunţate şi încurajându-le pe cele deficitare. Viaţa ei să fie un exemplu curat şi nobil pentru preţioasa fiinţă pe care o are în grijă.

Mama trebuie să-şi înceapă lucrarea cu mult curaj şi energie, bazându-se continuu pe ajutorul divin în toate eforturile ei. Să nu găsească niciodată odihnă, până când nu vede o creştere continuă în caracterul copiilor ei şi până când aceştia nu au în viaţă un ţel mai înalt decât doar acela de a căuta propria plăcere.

Puterea influenţei unei mame care se roagă este imposibil de estimat. Ea Îl recunoaşte pe Dumnezeu în toate căile ei. Ea îşi duce copiii înaintea tronului harului şi îi prezintă înaintea Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor. Influenţa acelor rugăciuni este „un izvor de viaţă” pentru acei copii. Aceste rugăciuni, înălţate cu credinţă, constituie sprijinul şi puterea mamei creştine. A neglija datoria de a ne ruga împreună cu copiii noştri înseamnă a pierde una dintre cele mai mari binecuvântări care se află la îndemâna noastră, unul dintre cele mai mari ajutoare în mijlocul frământărilor, grijilor şi poverilor vieţii.

Puterea rugăciunilor mamei nu poate fi estimată. Mama care îngenunchează lângă fiul şi fiica ei în perioada plină de greutăţi a copilăriei, în tinereţe, când sunt atâtea primejdii, nu va cunoaşte niciodată, până în ziua judecăţii, influenţa pe care au avut-o rugă­ciu­nile sale în viaţa copiilor ei. Dacă este legată prin credinţă de Fiul lui Dumnezeu, mâna duioasă a mamei îl poate împiedica pe fiu să ajungă sub puterea ispitei, iar pe fiică să îşi îngăduie păcatul. Când pasiunea şi pofta luptă pentru supremaţie, puterea iubirii, a influenţei restrictive, serioase şi hotărâte a mamei poate echilibra sufletul şovăielnic, punându-l de partea cea dreaptă. – Căminul adventist, p. 265, 266.

Rugăciunile mamelor creştine nu sunt desconsiderate de Tatăl tuturor, care L-a trimis pe Fiul Său pe pământ spre a răscumpăra un popor care să fie al Său. El nu-Şi va întoarce spatele faţă de cererile voastre, lăsându-vă pe voi şi pe ai voştri în voia atacurilor lui Satana în marea zi a conflictului final. Voi trebuie să lucraţi cu simplitate şi credincioşie, iar Dumnezeu va întări lucrarea mâinilor voastre. – Îndrumarea copilului, p. 526.

Rugăciunea în familie este importantă, dar şi alte tipuri de rugă­ciune sunt tot aşa de necesare. – Numai rugăciunea în familie sau în public nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă. În singurătate, sufletul este deschis înaintea ochiului cercetător al lui Dumnezeu şi fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce preţioasă este! Sufletul comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Acela care aude în taină. Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. – Mărturii, vol. 2, p. 189, 190.