Rugăciunea pentru bolnavi

Rugăciunea făcută pentru bolnavi să fie înălţată cu o credinţă liniştită. –  Mi-a fost arătat că, atunci când există o îndrumare clară de a se înălţa rugăciuni pentru cel bolnav, cazul trebuie să fie încredinţat Domnului cu o credinţă liniştită. Numai El cunoaşte trecutul vieţii celui în cauză şi ştie care va fi viitorul lui. Acela care cunoaşte inima tuturor oamenilor ştie dacă, în caz de vindecare, persoana va slăvi Numele Său sau Îl va necinsti prin cădere şi apostazie. Tot ce ni se cere să facem este să-I cerem lui Dumnezeu să-l vindece pe bolnav, dacă faptul acesta este în conformitate cu voinţa Sa, crezând că El aude motivele prezentate de noi şi rugăciunile arzătoare pe care le înălţăm. Dacă vede că faptul acesta va fi cinstea cea mai mare pentru El, Domnul va răspunde rugăciunilor noastre. Totuşi nu este co­rect să insistăm asupra vindecării, fără o supunere faţă de voinţa Sa. – Mărturii, vol. 2, p. 147, 148.

După ce i-am acordat celui bolnav toate tratamentele medicale, să se înalţe rugăciuni fierbinţi pentru binecuvântarea vindecării. Noi trebuie să-l îndrumăm pe bolnav la Mântuitorul cel plin de milă, ară­tân­du-i puterea Sa de a ierta şi de a vindeca. – Selected Messages, cartea 3, p. 296. 

Aceia care se angajează în lucrarea din casă în casă vor găsi ocazii favorabile de a sluji în multe feluri. Ei trebuie să se roage pentru cei bolnavi şi să facă tot ce le stă în putere pentru a-i elibera de suferinţă. – Mărturii, vol. 6, p. 83, 84.

Mântuitorul doreşte ca noi să-i încurajăm pe cei bolnavi, pe cei deznădăjduiţi şi pe cei necăjiţi să se încreadă în puterea Sa. Prin credinţă şi rugăciune, camera bolnavului poate fi transformată într-un Betel. – Divina vindecare, p. 226.

Dacă suferim de boli, cu siguranţă că este potrivit să ne încredem în Domnul, adresându-I lui Dumnezeu cereri pentru cazul nostru, iar dacă ne simţim înclinaţi să le cerem altora în care avem încredere să ni se alăture în rugăciunea adresată lui Isus, Marele Vindecător, ajutorul va veni negreşit, când ne vom ruga cu credinţă. – Lucrarea misionară medicală, p. 16.

Noi înălţăm cereri umile pentru cei bolnavi şi suferinzi, care şi-au pierdut speranţa în viaţa aceasta. Când prezentăm cazul acesta înaintea Domnului, simţim asigurarea dragostei lui Dumnezeu chiar şi în mijlocul suferinţei. – Review and Herald, 11 octombrie 1887.

Noi am uns copilul şi ne-am rugat pentru el, crezând că Domnul le va da pace atât copilului, cât şi mamei. Aşa a fost. Strigătele copilului au încetat şi i-am lăsat pe amândoi bine. – Spiritual Gifts, cartea 2, p. 110, 111.

Cei bolnavi vor fi conduşi la Hristos prin atenţia răbdătoare a surorii medicale care anticipează nevoile lor şi care îngenunchează în rugăciune şi Îi cere Marelui Misionar Medical să privească plin de milă asupra celui suferind şi să facă în aşa fel, încât influenţa harului Său să fie simţită şi puterea Sa vindecătoare să fie exercitată. – Lucrarea misionară medicală, p. 191, 192.

Când îngrijesc de cei bolnavi şi alină suferinţa celor săraci, surorile medicale misionare vor găsi multe ocazii de a se ruga împreună cu ei, de a le citi din Cuvântul lui Dumnezeu şi de a le vorbi despre Mântuitorul… Ele pot să aducă o rază de speranţă în viaţa celor înfrânţi şi descurajaţi. – Lucrarea misionară medicală, p. 246, 247.

Dacă în sanatoriile noastre s-ar înălţa mai multe rugăciuni pentru vindecarea bolnavilor, puterea minunată a Vindecătorului ar fi văzută. Mult mai mulţi oameni ar fi întăriţi şi binecuvântaţi şi mult mai mulţi bolnavi grav ar fi vindecaţi. – Selected Messages, cartea 3, p. 295.

Putem veni înaintea Domnului cu rugăciunea: „Doamne, noi nu putem să cunoaştem inima acestui bolnav, dar tu ştii dacă este pentru binele acestui suflet şi pentru slava Numelui Tău să-i redai sănătatea. În marea Ta bunătate, ai milă de cazul acesta şi fă ca lucrarea vindecătoare să aibă loc în organismul acesta. Lucrarea trebuie să fie întru totul a Ta”. – Healthful Living, p. 239.

Vocea rugăciunii pentru cei bolnavi să fie auzită în instituţiile noas­tre, pentru ca ei să se aşeze într-o poziţie în care pot să conlucreze cu Cel care este în stare să salveze atât sufletul, cât şi trupul. – Manuscript Releases, vol. 6, p. 379.

În trecut am fost binecuvântaţi cu instituţii unde cei bolnavi au putut să primească ajutor pentru suferinţa lor şi, prin tratamente atente şi rugăciuni stăruitoare înălţate cu credinţă în Dumnezeu, noi am rezolvat cu succes cazurile care păreau a fi cele mai dis­pe­rate. Astăzi, Dumnezeu îi invită pe cei suferinzi să aibă credinţă în El. Nevoia omului este ocazia lui Dumnezeu de a interveni. – Selected Messages, cartea 3, p. 295, 296.

Tot ce se poate face prin rugăciunea pentru cei bolnavi este să Îl implorăm stăruitor pe Dumnezeu pentru ei şi să aşezăm cu o încredere deplină problema în mâinile Sale. Dacă privim la nelegiuirea din inima noastră, Domnul nu ne va asculta. El poate să facă tot ce voieşte cu aceia care sunt ai Săi. – Mărturii, vol. 2, p. 148.

Adesea am avut privilegiul de a mă ruga împreună cu cei bolnavi. Ar trebui să facem lucrul acesta mai des decât îl facem. – Selected Messages, cartea 3, p. 295. 

Lucrarea noastră este aceea de a-i aduce pe cei bolnavi şi sufe­rinzi la Hristos, purtându-i pe braţele credinţei noastre… Ar trebui să ne bazăm pe făgăduinţa Sa şi să ne rugăm pentru manifestarea puterii Sale. Vindecarea este însăşi esenţa Evangheliei, iar Mântuitorul doreşte să-i îndemnăm pe cei bolnavi, disperaţi şi suferinzi să se bazeze pe puterea Sa. – Hristos, Lumina lumii, p. 824, 825.

Rugăciunea pentru bolnavi este prea importantă spre a fi tratată cu neatenţie. –  Rugăciunea pentru cei bolnavi este un subiect prea important spre a fi tratat cu neatenţie. Cred că trebuie să aducem totul la Domnul şi să-I facem cunoscut lui Dumnezeu toată slăbiciunea noastră, spunându-i cu claritate care sunt dificultăţile noastre. – Lucrarea misionară medicală, p.16.

Rugăciunea pentru bolnavi este la fel de eficientă astăzi, ca în vremurile Bibliei. – Vindecătorul divin este prezent în camera bolnavilor. El aude fiecare cuvânt al rugăciunilor care Îi sunt adresate cu simplitatea unei credinţe adevărate. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru bolnavi, tot aşa de direct cum s-au rugat ucenicii din vechime. Şi vor avea loc vindecări, deoarece „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav”. – Slujitorii Evangheliei, p. 215.

Dumnezeu este la fel de doritor să refacă sănătatea celor bolnavi acum, ca şi atunci când Duhul Sfânt a rostit aceste cuvinte prin psalmist. Domnul Hristos este astăzi acelaşi Medic plin de milă care a fost şi în timpul lucrării Sale pământeşti. În El se găseşte balsamul vindecător pentru fiecare boală, puterea vindecătoare pentru orice suferinţă. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru cei bolnavi cu acelaşi zel cu care s-au rugat ucenicii din vechime. Vor avea loc vindecări, căci „rugăciunea credinţei îi va salva pe cei bolnavi”. Avem puterea Duhului Sfânt şi siguranţa netulburată a credinţei, care poate cere împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu. Făgăduinţa Domnului: „Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor însănătoşi” (Marcu 16,18) este tot atât de demnă de încredere acum, ca în zilele apostolilor. Ea arată privilegiul pe care îl au copiii lui Dumnezeu, iar credinţa noastră ar trebui să se bazeze pe tot ce cuprinde făgăduinţa aceasta. Slujitorii lui Hristos sunt nişte mijloace ale lucrării Sale şi, prin ei, El doreşte să-Şi exercite puterea vindecătoare. Lucrarea noastră este aceea de a-i aduce pe cei bolnavi şi suferinzi înaintea lui Dumnezeu, purtându-i pe braţele credinţei noastre. Trebuie să-i învăţăm să creadă în marele Vindecător. – Divina vindecare, p. 226. 

Rugăciunea pentru bolnavi trebuie să ia în considerare voia lui Dumnezeu. – Când ne rugăm pentru cei bolnavi, ar trebui să ne amintim că „nu ştim cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8,26). Nu ştim dacă binecuvântarea pe care o dorim va fi sau nu cea mai bună. De aceea, rugăciunile noastre ar trebui să includă şi acest gând:

„Doamne, Tu ştii fiecare taină a sufletului. Tu cunoşti aceste persoane. Isus, Apărătorul lor, Şi-a dat viaţa pentru ele. Dragostea Sa pentru ele este mult mai mare decât ar putea fi dragostea noastră pentru ele. De aceea, dacă este pentru slava Ta şi spre binele celor suferinzi, cerem ca, în Numele lui Isus, să li se redea sănătatea. Dacă nu este voia Ta ca ei să fie însănătoşiţi, cerem ca harul Tău să-i poată mângâia, iar prezenţa Ta să-i sprijine în suferinţele lor”.

Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. El cunoaşte inima tuturor oamenilor. El citeşte fiecare secret al sufletului. El ştie dacă aceia pentru care se înalţă rugăciunea vor fi sau nu în stare să îndure încercările care ar veni asupra lor, dacă ar trăi. El ştie dacă vieţile lor ar fi o binecuvântare sau un blestem pentru ei înşişi şi pentru lume. Acesta este un motiv pentru care, atunci când prezentăm cu seriozitate cererile noastre, ar trebui să spunem: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22,42). – Divina vindecare, p. 229, 230.

Când ne rugăm pentru cei bolnavi, trebuie să ne rugăm ca, dacă este voia lui Dumnezeu, să li se redea sănătatea, iar dacă nu este voia Lui aceasta, atunci să le dea harul prin care să fie mângâiaţi, iar prezenţa Lui să-i susţină în suferinţa lor. Mulţi care şi-ar putea pune casa în rânduială, neglijează să facă lucrul acesta, atâta vreme cât au speranţa că vor fi însănătoşiţi ca răspuns al rugăciunii. Sprijiniţi de această speranţă falsă, ei nu simt nevoia de a le adresa îndemnuri şi sfaturi copiilor, părinţilor sau prietenilor lor, iar acesta este un mare rău. Pentru că speră că vor fi vindecaţi prin rugăciune, ei nu îndrăznesc să spună nimic despre felul în care să fie împărţită proprietatea lor, cum să se poarte de grijă familiei lor şi nici nu îşi exprimă vreo dorinţă cu privire la lucrurile despre care ar vorbi, dacă s-ar gândi că vor muri. În felul acesta, asupra familiei şi prietenilor sunt aduse dezastre, deoarece multe lucruri care ar trebui să fie înţelese sunt lăsate nemenţionate, deoarece ei se tem că a vorbi despre aceste puncte ar însemna o negare a credinţei lor. Crezând că vor fi însănătoşiţi prin rugăciune, ei dau greş în a folosi măsurile medicale pe care sunt capabili să le folosească, de teamă că faptul acesta ar fi o negare a credinţei lor. – General Conference Daily Bulletin, 26 februarie 1897.

Ne-am unit în rugăciune stăruitoare în jurul patului de suferinţă al bărbaţilor, femeilor şi copiilor şi am simţit că ne-au fost redaţi din moarte, ca răspuns la rugăciunile noastre fierbinţi. În aceste rugăciuni, am considerat că trebuie să fim pozitivi şi că, dacă ne e­xercitam credinţa, nu trebuia să cerem nimic altceva mai puţin decât însăşi viaţa. Nu am îndrăznit să spunem: „Dacă lucrul acesta Îl va slăvi pe Dumnezeu”, de teamă că astfel am recunoaşte un fel de exprimare a îndoielii. Am vegheat cu nerăbdare asupra acelora care ne-au fost redaţi chiar din pragul morţii. Am văzut că unii dintre cei cărora le-a fost redată sănătatea, îndeosebi cei tineri, L-au uitat după aceea pe Dumnezeu, au trăit o viaţă dezordonată, cauzând întristare şi suferinţă părinţilor şi prietenilor lor şi au ajuns să fie o ruşine pentru aceia care s-au temut să se roage. Ei nu au trăit spre cinstea şi slava lui Dumnezeu, ci pentru a fi un blestem la adresa Lui, prin viaţa lor vicioasă.

Noi am încetat să ne trasăm calea sau să căutăm să-i aducem Domnului dorinţele noastre. Dacă viaţa celor bolnavi poate să-I aducă slavă, ne rugăm ca ei să trăiască, totuşi, nu după cum vrem noi, ci după cum vrea El. Credinţa noastră poate să fie tot aşa de neclintită şi de temeinică, încredinţându-I dorinţa noastră Dumnezeului cel Atotînţelept, fără o nerăbdare febrilă, ci cu o încredere deplină. Noi avem făgăduinţa. Noi ştim că El ne ascultă, dacă Îi cerem ceva după voia Sa. – Sfaturi pentru sănătate, p. 378, 379.

Dumnezeu răspunde la rugăciunile pentru bolnavi. – Nicio pu­tere omenească nu este în stare să-i salveze pe cei bolnavi, dar, prin rugăciunea credinţei, Marele Vindecător Şi-a împlinit făgăduinţa fa­ţă de aceia care au chemat Numele Său. – Selected Messages, cartea 3, p. 36.

Să facem aşa cum au făcut ucenicii lui Hristos. Să ne rugăm pentru cei bolnavi, deoarece mulţi nu pot avea avantajele sanatoriilor noastre. Domnul va îndepărta bolile, ca răspuns la rugăciune. – Lucrarea misionară medicală, p. 242. 

Perseverenţa în rugăciune este necesară când ne rugăm pentru cei bolnavi. – Când ne rugăm pentru cei bolnavi, este important să avem credinţă, pentru că acest lucru este în concordanţă cu declaraţia Cuvântului lui Dumnezeu: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5,16). Nu putem să respingem rugăciunea pentru cei bolnavi şi ar trebui să ne simţim foarte trişti, dacă nu am avea privilegiul de a ne apropia de Dumnezeu pentru a aşeza înaintea Sa toate slăbiciunile şi neputinţele noastre şi pentru a-I vorbi Mântuitorului cel plin de milă despre toate aceste lucruri, cu credinţa că El ascultă cererile noastre. Uneori, răspunsurile la rugăciunile noastre vin imediat. Alteori, trebuie să aşteptăm cu răbdare şi să continuăm să cerem stăruitor lucrurile de care avem nevoie, asemenea omului care a cerut pâine cu insistenţă, prezentat de Isus într-o pildă: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice…” etc. Învăţătura aceasta înseamnă mai mult decât putem să ne imaginăm. Noi trebuie să continuăm să cerem, chiar dacă nu vedem răspunsul imediat la rugăciunile noastre. „De aceea şi Eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide” (Luca 11,9.10).

Avem nevoie de har, avem nevoie de iluminarea divină, pentru ca, prin ajutorul Duhului, să ştim cum să cerem lucrurile de care avem nevoie. Dacă vor fi inspirate de îndemnurile Domnului, cere­rile noastre vor primi răspuns. – Sfaturi pentru sănătate, p. 380.

Dacă dorim răspuns la rugăciunea pentru vindecare, păcatul tre­buie să fie înlăturat. – Celor care se roagă pentru restabilirea sănătăţii lor ar trebui să li se explice clar că orice călcare a Legii lui Dumnezeu, fie cea fizică, fie cea spirituală, este păcat şi, pentru ca ei să primească binecuvântarea Sa, păcatul trebuie să fie mărturisit şi părăsit.

Scriptura ne îndeamnă: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5,16). Celui care cere să se înalţe rugăciuni pentru el să-i fie puse înainte gânduri ca acestea: „Noi nu putem să citim în inima ta, sau să cunoaştem secretele vieţii tale. Acestea sunt cunoscute numai de tine şi de Dumnezeu. Dacă te pocăieşti de păcatele tale, este datoria ta să le mărturiseşti”. – Divina vindecare, p. 228. 

În rugăciunea pentru cei bolnavi, încumetarea se află foarte aproape de credinţă. – Am văzut că, în rugăciunea pentru cei bolnavi, lucrurile sunt duse până la extrem într-o măsură aşa de mare, încât am simţit că această parte a experienţei noastre cere o gândire temeinică şi sfinţită, ca să nu întreprindem acţiuni pe care am putea să le considerăm a fi o expresie a credinţei, dar care în realitate nu sunt nimic mai mult decât o încumetare. Persoanele doborâte de suferinţă trebuie să fie sfătuite cu înţelepciune, ca să poată acţiona cu atenţie şi, atunci când vin înaintea lui Dumnezeu ca să se facă rugăciuni pentru vindecarea lor, să nu adopte concepţia că metodele de refacere a sănătăţii care sunt în armonie cu legile naturii trebuie să fie neglijate.

Dacă ei adoptă concepţia că, atunci când se roagă pentru vindecare, nu trebuie să folosească remediile simple pe care le-a oferit Dumnezeu pentru a alina suferinţa şi pentru a ajuta organismul în lucrarea lui de refacere, ca nu cumva să fie o negare a credinţei, ei se aşază pe o poziţie lipsită de înţelepciune. Folosirea remediilor nu este o negare a credinţei, ci este într-o armonie strictă cu planurile lui Dumnezeu. Când Ezechia a fost bolnav, profetul lui Dumnezeu i-a adus solia că va muri. El a strigat către Domnul, iar Domnul l-a ascultat pe slujitorul Său şi a făcut o minune pentru el, trimiţându-i solia că vor fi adăugaţi cincisprezece ani la viaţa lui. Doar un cuvânt de la Dumnezeu, o atingere a degetului divin l-ar fi vindecat instantaneu pe Ezechia, totuşi i-au fost date îndrumări speciale de a lua o turtă de smochine şi de a o pune pe zona afectată a corpului, iar Ezechia şi-a redobândit sănătatea. În tot ce facem, trebuie să lucrăm în conformitate cu providenţa lui Dumnezeu.

Omul trebuie să aibă credinţă şi să conlucreze cu puterea divină, folosind fiecare facilitate, profitând de tot ce este benefic pentru el, în conformitate cu ştiinţa pe care o are şi lucrând în armonie cu legile naturale, iar faptul acesta nu este nici negare şi nici o piedică pentru credinţă. – Sfaturi pentru sănătate, p. 381, 382.

În Cuvântul lui Dumnezeu avem o învăţătură cu privire la rugă­ciunea specială pentru însănătoşirea celor bolnavi. Totuşi înălţarea unei asemenea rugăciuni este unul dintre cele mai solemne lucruri şi nu trebuie să fie începută fără o evaluare atentă. În multe cazuri de rugăciune pentru vindecarea celor bolnavi, exprimarea credinţei nu este nimic altceva decât o încumetare.

Multe persoane aduc asupra lor boala prin îngăduinţa de sine. Ele nu au trăit în armonie cu legile trupului sau cu principiile curăţeniei desăvârşite. Alţii au nesocotit legile sănătăţii prin obiceiurile lor de a mânca şi de a bea, de a se îmbrăca sau de a munci. Ade­sea, o formă de viciu este cauza slăbiciunii minţii sau corpului. Dacă aceste persoane ar dobândi binecuvântarea sănătăţii, multe dintre ele ar continua să urmeze aceeaşi cale nepăsătoare de încălcare a legilor trupeşti şi spirituale ale lui Dumnezeu, gândind că, dacă Dumnezeu îi însănătoşeşte ca răspuns la rugăciune, au libertatea de a-şi continua practicile nesănătoase şi de a-şi îngădui fără nicio reţinere apetitul pervertit. Dacă ar face o minune şi le-ar reda acestor persoane sănătatea, Dumnezeu ar încuraja păcatul.

Este o muncă pierdută aceea de a-i învăţa pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputinţelor lor, dacă nu sunt învăţaţi şi să lase deoparte practicile lor nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Sa ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul şi să înveţe să facă binele. Mediul în care trăiesc trebuie să fie curat, obiceiurile lor de vieţuire să fie sănătoase. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu atât pentru trup, cât şi pentru spirit. – Divina vindecare, p. 227, 228.

Rugăciunea pentru vindecare miraculoasă poate să ducă la fanatism. – „De ce”, întreabă unul sau altul, „nu se fac rugăciuni pentru vindecarea miraculoasă a celor bolnavi, în loc de a înfiinţa aşa de multe sanatorii?” Dacă s-ar face aşa, în rândul nostru ar apărea un mare fanatism. Aceia care au multă încredere în sine ar porni la acţiune. – Evanghelizare, p. 594, 595.

Măsurile corespunzătoare nu sunt o negare a credinţei în rugă­ciunea pentru vindecare. – Mulţi care caută îndurarea vindecătoare a Domnului cred că sau trebuie să primească un răspuns direct şi imediat la rugăciunile lor sau, dacă nu se întâmplă aşa, credinţa lor este defectuoasă. Din acest motiv, cei care sunt slăbiţi din pricina bolii trebuie să fie sfătuiţi cu înţelepciune, pentru a putea acţiona cu discernământ. Ei nu ar trebui să nesocotească datoria pe care o au faţă de prietenii lor care ar putea să le supravieţuiască sau să neglijeze să folosească mijloacele naturale pentru restabilirea sănătăţii.

Adesea există pericolul de a greşi aici. Deoarece cred că vor fi vindecaţi ca răspuns la rugăciune, unii se tem să facă orice ar putea părea o lipsă de credinţă. Însă ei nu ar trebui să neglijeze să-şi pună lucrurile în rânduială, aşa cum ar dori s-o facă dacă s-ar aştepta moară. Nici nu ar trebui să se teamă să adreseze cuvintele de încurajare şi sfat pe care ar dori să le spună celor dragi în ceasul despărţirii. – Divina vindecare, p. 231.

După ce m-am rugat stăruitor pentru cei bolnavi, ce să fac? Oare să încetez să fac tot ce pot pentru vindecarea lor? Nu. Eu voi lucra mai serios, cu multă rugăciune, cerând Domnului să binecuvânteze mijloacele pe care le-a oferit mâna Sa, ca să îmi dea o înţelepciune sfinţită spre a coopera cu El pentru vindecarea celor bolnavi. – Healthful Living, [1897, 1898], p. 240.

Tratamentele medicale să fie folosite împreună cu rugăciunea pentru vindecare. – Cei care caută vindecarea prin rugăciune nu ar trebui să neglijeze folosirea mijloacelor de tratament, aflate la îndemâna lor. Folosirea unor astfel de mijloace pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziţie pentru a alina durerea şi pentru a ajuta organismul în lucrarea lui de refacere nu este o negarea a credinţei. A coopera cu Dumnezeu şi a te aşeza în condiţia cea mai favorabilă pentru vindecare nu înseamnă o negare a credinţei. Dumnezeu ne-a dat pute­rea de a obţine cunoaşterea legilor vieţii. Cunoaşterea aceasta a fost pusă la îndemâna noastră pentru a o folosi. Noi trebuie să folosim fiecare mijloc de refacere a sănătăţii, să profităm de fiecare avantaj posibil şi să lucrăm în armonie cu legile naturale. După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, putem să lucrăm cu şi mai multă energie, mulţumindu-I lui Dumnezeu că avem privilegiul de a colabora cu El şi cerând binecuvântarea Sa asupra mijloacelor pe care le-a oferit El Însuşi. – Divina vindecare, p. 231, 232.

Încredeţi-vă în Dumnezeu oricare ar fi rezultatul rugăciunii. – După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, să nu ne pierdem credinţa în Dumnezeu, oricare ar fi rezultatul. Dacă ni se va cere să înfruntăm o pierdere, să acceptăm cupa amară, amintin­du-ne că mâna Tatălui o ţine la buzele noastre. Însă, dacă sănătatea ar reveni, n-ar trebui să uităm că paharul îndurării vindecătoare este întins sub o obligaţie reînnoită faţă de Creator. – Divina vindecare, p. 233.