Rugăciunea și Satana

Satana încearcă să împiedice rugăciunea noastră să ajungă la Dumnezeu. – Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. Şoaptele ispititoare ale vrăjmaşului îi amăgesc la păcat şi toate acestea, pentru că ei nu folosesc privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divină a rugăciunii. De ce oare copiii lui Dumnezeu sunt aşa reticenţi şi lipsiţi de dispoziţia de a se ruga, ştiind că rugăciunea este cheia cu care mâna credinţei deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciune continuă şi fără veghere atentă, suntem în pericolul de a deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul mântuirii se străduieşte fără încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să nu putem obţine, prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei.

În rugăciune se află o putere minunată. Marele nostru vrăjmaş caută fără încetare să ţină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Satana este mai înspăimântat de un apel adresat Cerului de către sfântul cel mai umil, decât de hotărârile guvernelor sau de poruncile împăraţilor. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 2, p. 1008. 

Vrăjmaşul vă reţine pe mulţi dintre voi de la rugăciune, spunân­-du-vă că nu simţiţi ce vă rugaţi şi că ar fi mai bine să aşteptaţi până când vă veţi da seama că aveţi un spirit de mijlocire mai mare, ca nu cumva rugăciunile voastre să fie o batjocură. Totuşi voi trebuie să-i spuneţi lui Satana: „Este scris” că oamenii „trebuie să se roage neîncetat şi să nu se lase”. Ar trebui să ne rugăm până când vom sim­ţi povara nevoilor noastre apăsând asupra sufletului, iar dacă vom persevera, o vom simţi. Domnul ne va umple cu Duhul Său Sfânt. Domnul ştie, după cum şi diavolul ştie, că noi nu putem să ne împotrivim ispitelor lui Satana dacă nu avem putere din cer. Din motivul acesta, cel rău caută să ne împiedice să ne bazăm pe Acela care este puternic şi ne poate mântui. Domnul nostru ne-a încredinţat da­­­toria şi ne-a dat privilegiul de a uni slăbiciunea noastră, neştiinţa şi nevoia noastră cu puterea, înţelepciunea şi neprihănirea Sa. El uneş­te puterea Sa infinită cu efortul făpturilor limitate, pentru ca ele să poa­tă fi mai mult decât biruitoare în lupta cu vrăjmaşul sufletului lor.

Nimeni să nu fie descurajat, pentru că Isus trăieşte spre a mijloci pentru noi. Avem de câştigat un cer şi trebuie să scăpăm de iad, iar Hristos este interesat de bunăstarea noastră. Domnul îi va ajuta pe toţi aceia care apelează la El. Toate rugăciunile noastre trebuie să fie făcute cu credinţă. Noi nu putem să-L aducem pe Hristos la noi, dar, prin credinţă, putem să ne înălţăm pe noi înşine, ajungând în unitate şi armonie cu standardul desăvârşit al neprihănirii. Avem de înfruntat şi de biruit un vrăjmaş viclean, dar putem să facem lucrul acesta în Numele celui Atotputernic. – Review and Herald, 30 octombrie 1888.

Nu lăsaţi ca sugestiile lui Satana să vă reţină de la rugăciune. – Nu trebuie să fim aşa de copleşiţi de gândul păcatelor şi greşelilor noastre, încât să încetăm să ne rugăm. Unii îşi dau seama de marea lor slăbiciune şi de păcatul lor şi se descurajează. Satana îşi aşterne umbrele întunecate între ei şi Domnul Isus, jertfa lor ispăşitoare. Ei spun: „Este inutil să mă rog. Rugăciunile mele sunt aşa de amestecate cu gânduri rele, încât Domnul nu le va asculta.”

Sugestiile acestea sunt de la Satana. În natura Sa omenească, Domnul Hristos a înfruntat această ispită şi i S-a împotrivit, iar El ştie cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiţi astfel. El a înălţat pentru noi „rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi lacrimi” (Evrei 5,7). 

Mulţi nu înţeleg că îndoielile lor vin de la Satana şi, de aceea, ajung să fie disperaţi şi înfrânţi în luptă. Nu încetaţi să vă rugaţi, din cauza faptului că gândurile voastre sunt rele. Dacă am fi în stare să ne rugăm corect prin propria putere şi înţelepciune, atunci am fi în stare şi să trăim corect şi nu am mai avea nevoie de nicio jertfă ispăşitoare. Totuşi toţi oamenii sunt nedesăvârşiţi. Educaţi-vă şi formaţi-vă mintea, aşa încât să-I puteţi spune cu simplitate Domnului ce aveţi nevoie. Dacă înălţaţi către Dumnezeu cererile voastre, căutând iertarea pentru păcat, sufletul vostru va fi înconjurat de o atmosferă mai curată şi mai sfântă. – In Heavenly Places, p. 78.

Rugăciunea zădărniceşte eforturile cele mai puternice ale lui Satana. – Omul este robul lui Satana şi, în mod natural, este înclinat să urmeze sugestiile lui şi să facă tot ce el îi porunceşte. În el însuşi, omul nu are nicio putere de a se împotrivi cu succes păcatului. El poate îndrăzni să înfrunte un vrăjmaş aşa de teribil numai dacă Hristos locuieşte în el printr-o credinţă vie, care să-i influenţeze dorinţele şi să-l întărească oferindu-i putere de sus. Orice alte mijloace de apărare sunt zadarnice. Numai prin Hristos se poate limita puterea lui Satana. Acesta este un adevăr foarte important, pe care toţi ar trebui să-l înţeleagă. Satana este ocupat în fiecare clipă, mergând încoace şi încolo, în sus şi în jos pe pământ, căutând pe cine să înghită. Totuşi rugăciunea plină de zel a credinţei va zădărnici cele mai puternice eforturi ale sale. Aşadar, fraţilor, luaţi „scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău”. – Mărturii, vol. 5, p. 294.

Rugăciunea înlătură atacurile lui Satana. – Rugăciunea ne uneşte unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Rugăciunea Îl aduce pe Isus de partea noastră şi îi dă sufletului slăbit şi încurcat o putere nouă de a birui lumea, firea pământească şi pe diavolul. Rugăciunea înlătură atacurile lui Satana. – Parabolele Domnului Hristos, p. 250.

Noi trebuie să îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu şi să fim gata în fiecare clipă pentru lupta cu puterile întunericului. Când ispitele şi încercările năvălesc asupra noastră, să mergem la Dumnezeu şi să ne rugăm stăruitor. El nu ne va lăsa să plecăm înapoi cu sufletul gol, ci ne va da harul şi puterea de a birui şi va sfărâma puterea vrăjmaşului. – Experienţe şi viziuni, p. 46.

Satana tremură la sunetul rugăciunii. – Dacă vede că este în peri­col de a pierde un suflet, Satana va depune toate eforturile posibile spre a-l păstra. Iar când omul îşi dă seama de pericolul în care se află şi priveşte neputincios şi arzător spre Isus pentru a primi putere, Satana se teme că va pierde un captiv şi cere întăriri din partea îngerilor săi, ca să-l împresoare pe acel suflet sărman şi să formeze un zid de întuneric împrejurul lui, astfel ca lumina cerului să nu poată ajunge la el. Însă, dacă cel aflat în pericol perseverează şi, în starea lui de neajutorare, se bazează pe meritele sângelui Domnului Hristos, Mântuitorul nostru ascultă rugăciunea stăruitoare a credinţei şi trimite în ajutor îngeri care excelează în putere, pentru a-l elibera. Satana nu poate suporta să vadă că se face apel la rivalul lui cel pu­ternic, pentru că se teme şi tremură în faţa puterii şi maiestăţii Sale. Întreaga oştire a lui Satana tremură la auzirea glasului rugăciunii arzătoare. El continuă să cheme legiuni de îngeri răi pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Iar când îngerii atotputernici, îmbrăcaţi în armura cerului, vin în ajutorul sufletului istovit şi urmărit, Satana şi oştirea lui se dau înapoi, ştiind bine că bătălia lor este pierdută. Supuşii de bunăvoie ai lui Satana sunt loiali, activi şi uniţi în acelaşi obiectiv. Deşi se urăsc şi se războiesc unul cu altul, totuşi ei caută să folosească orice ocazie pentru a-şi aduce la îndeplinire interesul lor comun. Însă marele Comandant din cer şi de pe pământ a îngrădit puterea lui Satana. – Mărturii, vol. 1, p. 345, 346.

Satana este înspăimântat de rugăciunea celui mai umil sfânt. – În rugăciune se află o putere minunată. Marele nostru vrăjmaş caută fără încetare să ţină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Satana este mai înspăimântat de un apel adresat Cerului de către sfântul cel mai umil, decât de hotărârile guvernelor, sau de poruncile împăraţilor. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 2, p. 1008.

Rugăciunea este o armă împotriva lui Satana. – Fiţi atenţi la felul în care neglijaţi rugăciunea tainică şi studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea sunt armele voastre împotriva aceluia care luptă să împiedice înaintarea voastră pe calea spre ceruri. Prima neglijare a rugăciunii şi a studiului Bibliei face ca a doua neglijare să fie mai uşoară. Prima împotrivire faţă de îndemnurile Duhului pregăteşte calea pentru o a doua împotrivire. În felul acesta, inima este împietrită, iar conştiinţa devine insensibilă. – Solii pentru tineret, p. 96.

Rugăciunea învinge capcana lui Satana. – Când ne simţim cel mai puţin înclinaţi de a intra în comuniune cu Isus, atunci să ne rugăm cel mai mult. Dacă vom face aşa, vom distruge capcana lui Satana, norii întunericului vor dispărea şi vom simţi prezenţa plăcută a lui Isus. – Lift Him Up, p. 372.

Rugăciunea este biruitoare împotriva lui Satana. – Rugăciunea credinţei constituie cea mai mare putere a creştinului, iar aceasta îl va învinge cu siguranţă pe Satana. Acesta este motivul pentru care el insinuează că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Isus, Avocatul nostru, iar atunci când venim stăruitor înaintea Lui cerând ajutor, oştirea lui Satana intră în panică. Dacă neglijăm rugăciunea, o facem spre câştigul lui, căci atunci minunile lui mincinoase sunt mai uşor primite. – Mărturii, vol. 1, p. 296.

Rugăciunea este necesară îndeosebi în momentele critice ale luptei noastre cu Satana. – În lupta cu slujitorii satanici sunt momente decisive care hotărăsc dacă victoria va fi de partea lui Dumnezeu sau de partea prinţului lumii acesteia. Dacă aceia care sunt angajaţi în conflict nu sunt foarte serioşi şi vigilenţi, rugându-se pentru înţelepciune şi veghind în rugăciune, Satana iese biruitor, în ciuda faptului că ar fi putut fi pus pe fugă de oştirile Domnului… Străjerii credincioşi ai lui Dumnezeu nu trebuie să dea niciun avantaj puterilor răului. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 1094.

Satana este înfuriat de rugăciunea arzătoare. – Satana îi determină pe mulţi să creadă că rugăciunea adresată lui Dumnezeu este inutilă şi nu este altceva decât o formă. El ştie cât de folositoare sunt meditaţia şi rugăciunea pentru a-i ţine treji pe urmaşii lui Hristos spre a se împotrivi vicleniei şi amăgirii lui. Prin amăgirile sale, el vrea să distragă mintea de la aceste lucruri importante, cu scopul ca sufletul să nu se bazeze pe Cel Atotputernic pentru a primi ajutor şi putere de sus, ca să reziste atacurilor sale. Mi-au fost arătate rugăciunile arzătoare, eficiente, ale poporului lui Dumnezeu din vechime. „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă”. Daniel se ruga Dumnezeului său de trei ori pe zi. Satana este înfuriat la auzul rugăciunii arzătoare, pentru că ştie că va pierde. – Mărturii, vol. 1, p. 295.

Satana se bucură când rugăciunile sunt rostite neclar. – Aceia care se roagă şi aceia care vorbesc trebuie să pronunţe cuvintele aşa cum se cuvine şi să vorbească în tonuri clare, distincte şi uniforme. Rugăciunea, dacă e făcută aşa cum se cuvine, este o putere spre bine. Ea este unul dintre mijloacele folosite de Domnul, pentru a transmite oamenilor comorile preţioase ale adevărului. Totuşi rugăciunile nu sunt ce ar trebui să fie, din cauza vocilor defectuoase ale acelora care le rostesc. Satana se bucură când rugăciunile înălţate către Dumnezeu aproape nici nu se aud. Poporul lui Dumnezeu trebuie să înveţe să vorbească şi să se roa­ge, aşa încât să reprezinte bine marile adevăruri pe care le posedă. Mărturiile prezentate şi rugăciunile înălţate să fie clare şi distincte. În felul acesta, Dumnezeu va fi slăvit. – Mărturii, vol. 6, p. 382.

Satana încearcă să ne convingă de faptul că rugăciunea nu este necesară. – Ideea că rugăciunea nu este importantă constituie una dintre amăgirile cele mai pline de succes ale lui Satana, pentru a ruina sufletele. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul înţelepciunii, Sursa puterii, a păcii şi a fericirii. – Îndrumarea copilului, p. 518.

Satana îi vede pe slujitorii lui Dumnezeu împovăraţi din cauza întunericului spiritual, care îi învăluie pe oameni. El aude rugăciunile lor stăruitoare, cerând har şi putere divină, pentru a rupe vraja indiferenţei, a neglijenţei şi a indolenţei. Atunci îşi foloseşte iscusinţa cu un zel nou. El îi ispiteşte pe oameni în legătură cu îngăduirea poftei sau cu alte forme ale îngăduinţei de sine şi, în felul acesta, le amorţeşte simţurile, ca să nu mai audă lucrurile pe care au o nevoie aşa de mare să le înveţe. 

Satana ştie bine că toţi aceia pe care îi poate duce la neglijarea rugăciunii şi a cercetării Scripturilor vor fi învinşi de atacurile lui. De aceea, născoceşte orice plan posibil pentru a le preocupa mintea. Întotdeauna a existat o categorie de oameni care declară că sunt evlavioşi, dar care, în loc să înainteze în cunoaşterea adevărului, îşi fac o religie din căutarea greşelilor de caracter ale acelora pe care nu-i agreează. Aceştia sunt mâna dreaptă a lui Satana. Pârâtorii fraţilor nu sunt puţini şi sunt totdeauna activi atunci când Dumnezeu este la lucru şi când slujitorii Lui Îi aduc o închinare adevărată. Ei vor da un sens fals cuvintelor şi faptelor acelora care iubesc şi ascultă adevărul. Îi vor înfăţişa pe cei mai stăruitori, pe cei mai zeloşi şi mai smeriţi slujitori ai lui Hristos ca fiind amăgiţi sau amăgitori. Lucrarea lor este să reprezinte greşit motivele oricărei fapte nobile şi cinstite, să răspândească insinuări şi să stârnească îndoiala în mintea celor fără experienţă. Pe orice cale posibilă, ei vor căuta să facă aşa încât tot ce este curat şi neprihănit să fie privit ca nebunie şi amăgire. – Tragedia veacurilor, p. 519.