Rugăciunea de mijlocire

Rugăciunea pentru alţii. – Să ne străduim să umblăm în lumină, pentru că Hristos este în lumină. Domnul l-a eliberat pe Iov când acesta s-a rugat nu numai pentru sine, ci şi pentru aceia care i se împotriveau. Când a simţit o dorinţă stăruitoare ca sufletele care greşiseră faţă de el să poată fi ajutate, Iov însuşi a primit ajutor. Să nu ne rugăm doar pentru noi înşine, ci şi pentru aceia care ne-au făcut rău şi care continuă să ne facă rău. Rugaţi-vă îndeosebi în gândul vostru. Nu-I daţi pace Domnului, pentru că urechile Sale sunt deschise pentru rugăciunile sincere şi neîntrerupte, când sufletul celui ce se roagă este umilit înaintea Sa. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 3, p. 1141.

Voi trebuie să fiţi mijlocul prin care Dumnezeu îi va vorbi sufle­tului. Lucrurile preţioase vor fi readuse în memoria voastră şi, cu inima plină de dragostea lui Isus, veţi rosti cuvinte de o importanţă şi un interes vital. Simplitatea şi sinceritatea voastră vor fi elocvenţa cea mai înaltă, iar cuvintele voastre vor fi scrise în ceruri ca fiind nişte cuvinte potrivite, asemenea unor mere de aur într-un coş de argint. Dumnezeu le va face să fie un potop de influenţă cerească vindecătoare, care vor inspira convingere şi dorinţă, iar Domnul Isus va adăuga mijlocirea Sa la rugăciunile voastre, va cere darul Duhului Sfânt pentru cel păcătos şi îl va turna peste sufletul lui. Îngerii lui Dumnezeu se vor bucura pentru un singur păcătos care se pocăieşte. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 274.

Pretutindeni în jurul vostru, se află oameni care suferă nenorociri, care au nevoie de cuvinte de simpatie, dragoste şi duioşie şi de rugăciunile voastre umile şi pline de milă. – Mărturii, vol. 3, p. 530.

Când Îl numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, noi îi recunoaştem pe toţi copiii Săi ca fiind fraţii noştri. Noi suntem o parte din marea ţesătură a omenirii, suntem toţi membri ai unei familii. În cererile noastre trebuie să-i includem şi pe semenii noştri, ca pe noi înşine. Niciun om care cere o binecuvântare doar pentru sine nu se roagă corect. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 267.

Când căutăm să-i câştigăm pe alţii pentru Domnul Hristos, când simţim o responsabilitate pentru mântuirea lor şi ne rugăm pentru ei, inima noastră va fremăta de puterea înviorătoare a harului lui Dumnezeu, sentimentele vor radia de mai mult zel divin şi întreaga noastră viaţă de credinţă va deveni o realitate mai vie, mai stăruitoare şi mai plină de spiritul rugăciunii. – Parabolele Domnului Hristos, p. 354.

Unele suflete şi-au pierdut curajul. Vorbiţi cu ele şi rugaţi-vă pentru ele. Unii au nevoie de pâinea vieţii. Citiţi-le din Cuvântul lui Dumnezeu. Există o boală a sufletului pe care niciun balsam nu o poate atinge, niciun medicament nu o poate trata. Rugaţi-vă pentru astfel de oameni şi aduceţi-i la Isus Hristos. Domnul Hristos va fi prezent în toată lucrarea voastră pentru a impresiona inima oamenilor. – Lucrarea de binefacere, p. 71.

Cei care au înclinaţie spre lucrurile spirituale să stea de vorbă cu sufletele acestea. Rugaţi-vă cu ele şi pentru ele. Petreceţi mult timp în rugăciune şi în cercetarea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu. Toţi să cunoască faptele reale ale credinţei în sufletul propriu, prin credinţa că Duhul Sfânt le va fi dat, pentru că au o foame şi o sete adevărată după neprihănire. – Mărturii, vol. 6, p. 65. 

Când eul moare, în suflet se va trezi o dorinţă fierbinte pentru salvarea altora – o dorinţă care va conduce la un efort perseverent de a face binele. Veţi semăna de-a lungul tuturor apelor, iar în cer vor ajunge cereri stăruitoare şi rugăciuni neîncetate pentru sufletele care pier. – Slujitorii Evangheliei, p. 470.

Oh, dacă pretutindeni s-ar înălţa această rugăciune a credinţei: „Dă-mi sufletele care sunt îngropate acum în gunoiul ideilor false, sau voi muri!” Aduceţi aceste suflete la cunoaşterea adevărului, aşa cum este el în Isus. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 171.

Începeţi să vă rugaţi pentru suflete. Apropiaţi-vă de coasta sânge­rândă a lui Hristos. Faceţi ca viaţa să vă fie împodobită cu un spirit blând şi liniştit, iar rugăciunile voastre stăruitoare, zdrobite şi umile să se înalţe spre El, cerând înţelepciunea de care aveţi nevoie, ca să aveţi succes nu numai în salvarea propriului suflet, ci şi în salvarea altora. – Mărturii, vol. 1, p. 513.

Mulţi sunt lipsiţi de speranţă. Aduceţi-le înapoi lumina soare­lui. Mulţi şi-au pierdut curajul. Adresaţi-le cuvinte de încurajare. Rugaţi-vă pentru ei. – Profeţi şi regi, p. 719.

Căutaţi sufletele, rugaţi-vă pentru ele şi lucraţi pentru ele. Adre­­saţi-le apeluri stăruitoare. Înălţaţi rugăciuni fierbinţi. Cererile noas­­tre timide şi lipsite de viaţă trebuie să se schimbe în cereri insistente şi stăruitoare. – Mărturii, vol. 7, p. 12.

Lucrarea aceasta cere ca voi să vegheaţi asupra sufletelor, ca unii care vor trebui să dea socoteală. Duioşia lui Hristos trebuie să umple inima lucrătorului. Dacă aveţi dragoste faţă de suflete, veţi da pe faţă o atenţie duioasă pentru ele. Veţi înălţa rugăciuni umile, stăruitoare şi din inimă pentru aceia pe care îi vizitaţi. Parfumul plăcut al dragostei lui Hristos se va vedea în lucrarea voastră. Acela care Şi-a dat viaţa pentru salvarea lumii va conlucra cu lucrătorul lipsit de egoism pentru a impresiona inima oamenilor. – Mărturii, vol. 6, p. 75, 76. 

Să lucrăm asupra acestui plan şi să ne rugăm unii pentru alţii, aducându-ne unii pe alţii în prezenţa lui Dumnezeu, printr-o credinţă vie. – Review and Herald, 28 august 1888.

Rugaţi-vă pentru a primi binecuvântări, cu scopul de a-i binecuvânta pe alţii. – Rugăciunile noastre nu trebuie să fie nişte cereri egoiste, doar pentru beneficiul nostru. Noi trebuie să cerem, ca să putem oferi. Principiile vieţii Domnului Hristos trebuie să fie principiile noastre: „Eu Însumi”, spunea El, vorbindu-le ucenicilor, „Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr” (Ioan 17,19). Aceeaşi devoţiune, acelaşi sacrificiu de sine şi aceeaşi supunere faţă de cerinţele Cuvântului lui Dumnezeu, care au fost evidenţiate în viaţa lui Hristos, trebuie să se vadă şi în viaţa slujitorilor Săi. Misiunea noastră pentru lume nu este aceea de a ne sluji, sau de a ne plăcea nouă înşine. Noi trebuie să-I aducem slavă lui Dumnezeu, cooperând cu El pentru salvarea celor păcătoşi. Trebuie să cerem binecuvântări din partea lui Dumnezeu, ca să le putem transmite altora. Capacitatea de a primi se menţine doar prin dăruire. Noi nu putem continua să primim comoara cerească, fără a o împărtăşi celor aflaţi în jurul nostru. – Parabolele Domnului Hristos, p. 142, 143.

Când ne rugăm: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”, noi cerem atât pentru alţii, cât şi pentru noi înşine. Astfel, recu­noaştem că lucrurile pe care ni le dă Dumnezeu nu sunt numai pentru

noi. Dumnezeu ni le încredinţează, pentru ca noi să-i putem hrăni pe cei flămânzi. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 111, 112.

Mijlociţi pentru alţii în rugăciunea particulară. – În rugăciunea particulară, toţi au privilegiul de a se ruga cât de lung doresc şi de a fi cât de expliciţi le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele şi prietenii lor. Cămăruţa este locul potrivit pentru a vorbi despre toate dificultăţile, încercările şi ispitele lor particulare. O adunare de în­chinare obişnuită nu este locul potrivit pentru comunicarea tainelor inimii. – Mărturii, vol. 2, p. 578.

Rugaţi-vă pentru aceia care predică şi păstoresc. – În mijlocul poporului lui Dumnezeu din timpul acesta, ar trebui să aibă loc ocazii frecvente de rugăciune sinceră şi stăruitoare. Mintea să se afle continuu într-o atitudine de rugăciune. Atât în cămin, cât şi în biserică, să fie făcute rugăciuni pentru aceia care s-au dedicat predicării Cuvântului. – In Heavenly Places, p. 87.

Când tinerii merg să predice adevărul, ar trebui să aveţi ocazii de rugăciune pentru ei. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să-i pună în legătură cu Sine şi să le dea înţelepciune, har şi cunoaştere. Rugaţi-vă să fie păziţi de capcanele lui Satana şi să fie păstraţi curaţi în gândire şi sfinţi în inimă. Vă îndemn pe toţi aceia care vă temeţi de Domnul să nu pierdeţi timpul în conversaţii nefolositoare sau într-o mun­că inutilă pentru a mulţumi mândria ori pentru a satisface pofta.

Timpul economisit în felul acesta să fie petrecut în luptă cu Dumnezeu, mijlocind pentru pastorii voştri. Susţineţi mâinile lor, aşa cum au susţinut Aaron şi Hur mâinile lui Moise. – Mărturii, vol. 5, p. 162.

Rugaţi-vă pentru tinerii din biserică. – Aceia care sunt mai în vârstă şi au o experienţă mai mare să vegheze asupra celor mai ti­neri, iar când văd că sunt ispitiţi, să-i ia deoparte şi să se roage cu ei şi pentru ei. – Solii pentru tineret, p. 18.

Instructorii Şcolii de Sabat să se roage pentru membrii clasei lor.  În calitate de lucrători ai lui Dumnezeu, noi vrem să-L evidenţiem mai mult pe Isus şi mai puţin pe noi înşine. Ar trebui să simţim o răspundere mai mare pentru suflete şi să ne rugăm zilnic, cerând să ne fie dată puterea şi înţelepciunea necesare pentru Sabat. Instructori, întâlniţi-vă cu cei din clasele voastre. Rugaţi-vă cu ei şi învăţaţi-i cum să se roage. Inima voastră să fie sensibilizată, iar cererile voastre să fie scurte şi simple, dar stăruitoare. – Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat, p. 125.

Studenţii să se roage pentru profesori. – Studenţii ar trebui să aibă propriile ore de rugăciune, în care să-şi poată înălţa cererile lor simple, arzătoare, pentru ca Dumnezeu să-l binecuvânteze pe directorul şcolii cu tărie fizică, minte clară, putere morală şi discernământ spiritual şi pentru ca fiecare profesor să fie înzestrat cu harul lui Dumnezeu spre a face lucrarea Sa. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 293. 

Rugaţi-vă pentru tovarăşii de lucru creştini. – Prea adesea, uităm că tovarăşii noştri de lucru au nevoie de putere şi încurajare. În vre­muri de dificultate deosebită şi poveri, aveţi grijă să-i asiguraţi de preocuparea şi simpatia voastră. În timp ce vă străduiţi să-i ajutaţi prin rugăciunile voastre, spuneţi-le că faceţi lucrul acesta. Transmiteţi-le lucrătorilor lui Dumnezeu solia aceasta din partea Lui: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1,6). – Mărturii, vol. 7, p. 185.

Părinţii să se roage pentru copiii lor. – Dumnezeu a făgăduit să le dea înţelepciune acelora care o cer cu credinţă, iar El va face exact aşa cum a spus. Mama lui Augustin s-a rugat pentru convertirea fiului ei. Ea nu văzut nicio dovadă că Duhul lui Dumnezeu impresionează inima lui, dar nu s-a descurajat. A pus degetul pe textele Scripturii, prezentând lui Dumnezeu cuvintele Sale, şi s-a rugat aşa cum numai o mamă poate să se roage. Umilinţa ei adâncă, rugăciunea ei stăruitoare şi credinţa ei neclintită au biruit, iar Domnul i-a împlinit dorinţa inimii. Astăzi, El este tot aşa de pregătit să asculte cere­rile poporului Său. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui, prea tare ca să audă”. Dacă părinţii creştini Îl caută stăruitor, El le va inspira toate argumentele pe care să le spună şi, pentru Numele Său, El va lucra cu putere în locul lor pentru convertirea copiilor lor. – Mărturii, vol. 5, p. 322, 323.

De ce trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu mai mult decât ne rugăm? Pentru că în rugăciunea pe care o facem împreună în familiile noastre, cu şi pentru copiii noştri, se află o mare putere şi o mare binecuvântare. – Îndrumarea copilului, p. 525.

Domnul Hristos trebuie să găsească în voi mâna Sa de ajutor spre a-Şi aduce la îndeplinire scopurile. Prin rugăciune, voi puteţi să obţineţi o experienţă care va face lucrarea pentru copiii voştri să aibă un succes deplin. – Idem, p. 69.

Tu nu ai considerat munca grea ca fiind o povară, dacă ţi s-ar fi deschis o cale pentru a putea îngriji de copiii tăi şi de a-i ocroti de nelegiuirea care predomină în lume, în veacul acesta. Tu ai avut pe inimă răspunderea de a-i vedea întorcându-se la Domnul. Ai mijlocit cu strigăte puternice şi lacrimi înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru copiii tăi. Ai dorit aşa de mult convertirea lor. Uneori, inima ta slăbea şi era pe punctul de a cădea în disperare, iar tu erai cuprinsă de teama că rugăciunile tale nu vor fi ascultate. Apoi, îi consacrai din nou pe copiii tăi lui Dumnezeu, iar inima ta, cuprinsă de o dorinţă fierbinte, îi aducea din nou pe altar.

Când au plecat în armată, rugăciunile tale i-au urmat. Ei au fost păziţi de rău într-un mod minunat. Ei au considerat acest lucru ca fiind noroc, dar rugăciunile unei mame, venite dintr-un suflet îngri­jorat şi împovărat, care simţea pericolul copiilor ei de a fi despărţiţi de speranţa aflată în Dumnezeu, au avut o mare legătură cu ocrotirea lor. Cât de multe rugăciuni au fost primite în cer, ca aceşti fii să poată fi ocrotiţi pentru a asculta de Dumnezeu şi pentru a-şi consacra viaţa spre slava Sa! În îngrijorarea ta pentru copii, L-ai rugat pe Dumnezeu să-i aducă din nou la tine şi vei căuta mai serios să-i conduci pe calea spre sfinţire. – Mărturii, vol. 2, p. 274, 275.

Dumnezeu nu va refuza să asculte acea rugăciune stăruitoare a părinţilor, care este însoţită de o muncă perseverentă, pentru ca toţi copiii lor să fie binecuvântaţi de El şi să ajungă nişte slujitori credincioşi în lucrarea Sa. Când îşi fac datoria pe calea rânduită de Dumnezeu, părinţii pot să fie siguri că rugăciunile pe care le fac pentru a cere ajutorul Său în lucrarea lor din cămin vor fi ascultate. – Signs of the Times, 4 mai 1888.

Pentru ca mama să-şi facă lucrarea aşa cum trebuie, este nevo­ie de talent, pricepere, răbdare şi grijă atentă. Ea cere rugăciune stă­ru­itoare şi sacrificiu de sine. Fiecare mamă trebuie să se străduiască să îşi îndeplinească obligaţiile printr-un efort perseverent. Să-i aducă pe micuţii ei la Isus, purtându-i pe braţele credinţei, spunân­du-I care este marea ei nevoie şi cerându-I înţelepciune şi har. – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 128.

Dacă sunt unite cu un exemplu corect, efortul sârguincios, rugă­ciunea şi credinţa nu vor fi lipsite de roade. Aduceţi-i pe copiii voştri la Dumnezeu cu credinţă şi căutaţi să întipăriţi în mintea lor sensibilă simţământul obligaţiei faţă de Tatăl ceresc. – Mărturii, p. 157,158.

Nu vă aşteptaţi ca în viaţa copiilor voştri să aibă loc o schimbare fără o muncă răbdătoare şi stăruitoare, împletită cu rugăciune fierbinte. A studia şi a înţelege caracterul lor divers şi a-i modela zi de zi, după Modelul divin, constituie o lucrare care cere o mare atenţie, perseverenţă şi multă rugăciune, însoţite de o credinţă statornică în făgăduinţele lui Dumnezeu. – Signs of the Times, 4 mai 1888.

Chiar şi un copilaş aflat în braţele mamei poate să locuiască la umbra celui Atotputernic, prin credinţa şi rugăciunea mamei. – Hristos, Lumina lumii, p. 512.

Taţi şi mame, nu vreţi voi să vă faceţi lucrarea cu energie, perseverenţă şi dragoste? Semănaţi zi de zi seminţele preţioase, cerându-I stăruitor lui Dumnezeu să le ude cu roua harului şi să vă asigure un seceriş îmbelşugat. Fiul lui Dumnezeu a murit pentru a răscumpăra un neam păcătos şi răzvrătit. Oare să ne dăm noi înapoi de la orice muncă sau sacrificiu posibil pentru a-i salva pe copiii noştri dragi? – Signs of the Times, 24 noiembrie 1881.

După ce v-aţi făcut cu credincioşie datoria pentru copiii voştri, aduceţi-i la Dumnezeu şi cereţi-I să vă ajute. Spuneţi-I că voi v-aţi făcut partea, iar apoi cereţi-I lui Dumnezeu cu credinţă să Îşi facă partea Sa, pe care voi nu puteţi să o faceţi. – Îndrumarea copilului, p. 256.